Incendiatorul și Pompierul: De ce zgomotul mediatic al lui Marcel Ciolacu nu poate acoperi falimentul pe care l-a semnat

În istoria recentă a politicii românești, puține momente au rivalizat în cinism cu spectacolul la care asistăm în aceste zile. Fostul premier Marcel Ciolacu, omul care a deținut frâiele puterii executive și a controlat discreționar bugetul națiunii în ultimii doi ani, a declanșat o ofensivă mediatică furibundă împotriva actualului guvern condus de Ilie Bolojan. Asistăm la o strategie de o obrăznicie rară, un caz de manual în care autorul dezastrului pozează în salvator, iar cel chemat să stingă incendiul este acuzat că folosește prea multă apă.

FOTO Mediafax

Această retorică agresivă trădează o panică profundă. Marcel Ciolacu știe că a lăsat România în genunchi și încearcă, printr-un tupeu nemărginit, să fugă de responsabilitate. Mai grav, comportamentul său trădează o mentalitate de tip „Eu v-am făcut, eu vă omor” la adresa actualei construcții guvernamentale. Însă dincolo de zgomotul de fond și de fumigenele lansate în platourile de televiziune, realitatea cifrelor este implacabilă și nu poate fi negociată politic.

Autopsia unei „petreceri” pe datorie

Pentru a înțelege gravitatea situației în care se află România astăzi, trebuie să privim dincolo de narativul populist și să analizăm datele seci ale execuției bugetare. Ceea ce descoperim este o inginerie a falimentului. Sub mandatul lui Marcel Ciolacu, România a înregistrat un deficit ESA record de 9,3% din PIB pentru anul 2024. Această cifră reprezintă o condamnare a viitorului economic al țării. Un deficit record de 9,3% înseamnă, simplu spus, că statul a trăit „pe caiet” mult peste posibilități, iar nota de plată urmează să fie achitată din buzunarul fiecărui cetățean. Concret, această gaură bugetară uriașă a forțat Guvernul să ia măsuri dureroase pentru a nu intra în faliment: creșterea taxelor (TVA, impozite) în viitorul apropiat și menținerea unor prețuri ridicate la raft (inflație), deoarece împrumuturile masive devalorizează banii. Practic, banii care ar fi trebuit să meargă în construcția de spitale, școli sau autostrăzi se duc acum pe plata dobânzilor la bănci, condamnând țara la subdezvoltare și fiecare familie la o putere de cumpărare mai mică.

Suntem singura țară din Uniunea Europeană aflată în Procedură de Deficit Excesiv, o rușine națională care ne costă miliarde în dobânzi și credibilitate. În timp ce vecinii noștri de la sud de Dunăre, bulgarii, au menținut un deficit în jurul valorii de 3% din PIB, consolidându-și drumul spre zona Euro, România a ales sub conducerea lui Ciolacu calea opusă: un expansionism fiscal neacoperit. Diferența dintre Sofia și București nu este doar economică, ci una de responsabilitate statală. Bulgaria a ales prudența; administrația Ciolacu a ales o petrecere pe datorie, a cărei notă de plată a ajuns acum la toți românii.

Dar cifra deficitului ascunde o realitate și mai toxică: datoriile ascunse. Diferența dintre deficitul cash (8,65%) și cel ESA (9,3%) scoate la iveală o realitate șocantă – peste 9 miliarde de lei reprezentând facturi neplătite către spitale, constructori și furnizori. Acestea sunt arierate ascunse în sertarele ministerelor pentru a „da bine” în anul electoral, o practică de o lașitate administrativă care a lăsat sistemul sanitar și mediul privat într-un blocaj de lichiditate major. Guvernul Ciolacu a operat cu „venituri fictive” din digitalizarea ANAF care nu s-au materializat niciodată, doar pentru a închide contabil bugetul pe hârtie.

Dictatura Fondului de Rezervă și suspendarea democrației parlamentare

Un aspect adesea ignorat, dar fundamental pentru sănătatea democrației noastre, este modul în care fostul premier a tratat Parlamentul României. În loc de rectificări bugetare transparente, care să permită dezbaterea priorităților naționale, Marcel Ciolacu a transformat Fondul de Rezervă într-un buget paralel.

Datele indică faptul că s-au cheltuit discreționar aproximativ 65 de miliarde de lei prin acest mecanism, ocolind controlul legislativ. Fondul de Rezervă este destinat, prin lege, situațiilor urgente și neprevăzute – calamități, crize acute. Sub guvernarea PSD, „urgența” a devenit acoperirea incompetenței administrative și a cheltuielilor curente, precum pensiile și salariile, pentru care nu fuseseră alocate fonduri suficiente de la bun început. Această practică nu este doar o abatere fiscală, ci o uzurpare a rolului Parlamentului, transformând bugetul țării în pușculița de partid a premierului.

Sindromul Piromanului: De ce Bolojan trebuie să reziste

În acest context de pârjol bugetar, atacurile lui Marcel Ciolacu la adresa măsurilor de redresare propuse de premierul Ilie Bolojan sunt definiția cinismului politic absolut. Marcel Ciolacu se comportă ca un piroman care, după ce a dat foc casei, îi critică pe pompieri că folosesc prea multă apă.

Guvernul Bolojan nu face austeritate de dragul austerității. Măsurile dure, dar necesare, pe care actualul executiv le implementează, sunt singura barieră între România și colaps. Premierul Bolojan strânge acum gunoiul lăsat de Ciolacu sub preș, luând decizii nepopulare pentru a evita suspendarea fondurilor europene. Să nu uităm: România riscă suspendarea fondurilor din PNRR din cauza întârzierilor și a deficitului excesiv lăsat moștenire.

Blocarea reformelor înseamnă încălcarea programului de guvernare și, implicit, o trădare a interesului național. Orice tentativă de frânare a reducerii cheltuielilor statului reprezintă o abatere de la angajamentele luate în fața românilor și a partenerilor europeni. Ilie Bolojan face astăzi ceea ce Marcel Ciolacu nu a avut curajul și onestitatea să facă: oprește risipa, restructurează un aparat bugetar obez și pune ordinea în finanțele publice mai presus de interesul efemer de partid.

Pericolul real: Sabotajul care hrănește extremismul

Miza acestui conflict depășește însă sfera economică. Suntem într-un moment geopolitic critic, iar stabilitatea României este esențială pentru flancul estic al NATO. Ceea ce liderii PSD par să nu înțeleagă – sau ignoră deliberat – este că instabilitatea guvernamentală este cel mai bun agent electoral pentru extremism.

Atunci când partidele democratice se sfâșie între ele, când un partener de coaliție acționează ca o opoziție destructivă din interior, singurul câștigător este AUR. Marcel Ciolacu își ține partidul ostatic și îl târăște într-o opoziție toxică, sperând că zgomotul va acoperi realitatea cifrelor. Dar acest joc dublu, această strategie de a fi și la putere și în opoziție, erodează încrederea publicului în întreaga clasă politică. Românii au sărăcit sub guvernarea PSD, erodați de cea mai ridicată inflație din UE, care a acționat ca o taxă ascunsă. Dacă Guvernul Bolojan este sabotat să eșueze, electoratul nu se va întoarce spre PSD, ci se va radicaliza.

România are nevoie de stabilitate și consecvență, nu de competiții politice sterile în interiorul Coaliției. Bugetul nu este al unui premier sau al unui partid, ci al României; orice blocaj sau condiționare a legii bugetului afectează direct economia și încrederea publică.

Nu există o altă cale viabilă pentru România decât asanarea finanțelor publice și respectarea angajamentelor europene. Alternativa este izolarea, sărăcia și haosul. În loc să atace, Marcel Ciolacu ar trebui să își ceară scuze românilor pentru că le-a ipotecat viitorul. Istoria nu va uita cine a aprins focul, dar va onora pe cei care au avut curajul să îl stingă.