În ţara orbilor, chiorul e împărat

Doamna Şoşoacă nu e o ignorantă, asta neînsemnând că dă pe-afară de inteligenţă, însă are dramul de minte care-i permite să speculeze vulnerabilităţile unora (din nefericire foarte mulţi), pentru a-şi urmări satisfacerea megalomană, cât şi parvenirea la palierul puterii, celebrităţii etc. Iar dacă îi reuşeşte, iată că, în România, sunt destui naivi sub nivelul de inteligenţă al domniei sale.

Diana Iovanovici-Şoşoacă, pe lângă lucrurile pe care le spune, conştientă de faptul că mulţi asta vor să audă, spune adesea şi nişte adevăruri, greu de contestat, iar acest lucru face ca unii dintre acei cu musca pe căciulă să se sperie puţin. De asemenea, mulţi nu o contracarează tocmai din aceste motive. Dacă ar fi să se poată măcar înjumătăţi  lichelismul şi stupiditatea din România, despre un personaj ca d-na Şoşoacă nici măcar nu s-ar auzi, darmite să mai reuşească să se şi impună.

Deunăzi, se râdea de d-na Viorica Dăncilă. Am mai spus, România e plină de analfabeţi: medici, profesori, judecători, ingineri etc., însă nu au ajuns (încă) prim-miniştri ca să se poată râde de ei şi ca, fireşte, ei să se poată face de râs (din nefericire, faţă de foarte puţini oameni, deoarece marea majoritate le seamănă leit ― aşadar nu găsesc nimic ieşit din normă).

Astăzi, pentru cei mai mulţi dintre români, indiferent de profesie şi educaţie, nu mai este o ruşine să minţi, să înşeli, să furi, să plagiezi, să faci puşcărie ş.a.m.d., ba, dimpotrivă, eşti chiar invidiat, apreciat, luat ca model, considerat inteligent, om practic, care ştie ce vrea. Toate acestea stând sub flamura admirativă a lui ”Bravo lui!, s-a descurcat, i-a mers mintea.” şi sub egida justificativă a lui ”Şi ce dacă a...?”. Prin urmare, nu politicienii sunt problema, ci imensa majoritate a românilor care le seamănă ― fiindcă ei, politicienii, din rândul acestora vin. Dintr-o sută de oameni deştepţi şi cinstiţi, să spunem, nu se pot alege un prost şi un hoţ care să le fie şefi ― nu acelaşi lucru se întâmplă, atunci când, dintre cei 100, doar 10 sunt deştepţi şi cinstiţi. Iată cum scad şansele!

Aceasta este problema românească, amplă, complicată, pe care, de-a lungul vremii, m-am chinuit s-o expun, în zadar ― făcându-mi duşmani. De aceea nici nu mai comentez politicul.

Cei mai mulţi dintre români nu vor să se schimbe, ei vor să le cadă binele din cer, rămânând aşa, fiindcă aşa se simt confortabil. Dă-i românului ceva din ce furi şi nu va mai avea nimic împotriva hoţiei. Angajează-i copilul undeva sau dă-i o sinecură şi nu va mai avea nimic împotriva nepotismului, sinecuriştilor etc. Dar ce pretenţie să ai de la un popor cu 53% analfabeţi funcţional şi cca. 23% analfabeţi absolut! Asta a reuşit învăţământul românesc să facă în peste 70 de ani, de aceea şi numărul mare de impostori, în toate domeniile ― iar acei care sunt autentici, însă la baza valorică a domeniului, profesionişti de rând, care-şi fac treaba, atât cât se pricep, dar şi-o fac, trec ca mari specialişti. Adică, în ţara orbilor, chiorul e împărat. Asta e România, din nefericire, în toate domeniile ei şi la toate nivelurile. Restul sunt vorbe-n vânt, vorba distinsului prof. univ. Constantin Pricop, deunăzi, într-un articol. Ca să-ţi furi căciula singur sau ca, ştiind foarte bine unde e, să te strofoci să o cauţi aiurea, nu poţi fi decât ori idiot, ori lichea.