În sală sau acasă? Celibidache sau Gould?

La fiecare ediţie a Festivalului Enescu se reia discuţia despre necesitatea unei săli de concerte adecvată nivelului Festivalului şi lumea e unanimă: ne trebuie sala! Însă, tema mai amplă, a calităţii audiţiei muzicale în general, a locului în care audiţia e preferabilă, e departe de a stîrni unanimităţi. Dimpotrivă.

Pe cît sîntem de frustraţi de lipsa unei săli de concerte de nivelul unei capitale europene a secolului nostru, pe atît sîntem de plictisiţi de retorica redundantă din jurul chestiunii. Toată lumea e de acord că Bucureştii au nevoie de o sală de concerte nouă, autorităţile centrale şi locale promit de fiecare dată, auzim, periodic, ba că proiectul  e gata, ba că amplasamentul s-a decis, apoi nu mai auzim nimic un timp. Apoi iar, aceleaşi vorbe.  Tema, sînt sigur, se va relua şi cu ocazia acestei ediţii. Se va rediscuta despre acustica Sălii Palatului (of, aud discuţia asta de 20 de ani!) şi se va concluziona iarăşi, unanim, că e nevoie de o sală nouă. După ce, în prealabil, se va lăuda patriotic acustica venerabilului şi dragului nostru Ateneu - ”dar e prea mic”. Diverşi şefi vor promite şi acum o sală nouă pentru viitoarea ediţie. Vor fi, însă, mereu talonaţi de alţi şefi, ”realişti”, care nu vor să mintă poporul şi care ne vor spune, mizînd pe efectul ”Spirache Necşulescu”, că nu sînt bani. Subiectul, spuneam, e enervant deja (pentru că rămîne o discuţie în care toţi sînt de acord şi nu se întîmplă nimic) şi plictisitor de ceva vreme (pentru că nici măcar în discuţie nu intervine nimic nou). Tema generală, însă, cea a audiţiei muzicale, este extrem de interesantă. Aşadar, unde şi cum e mai bine să ascultăm muzica?

Avem, de la bun început, două răspunsuri radical opuse. Ele vin de la doi imenşi artişti. Sergiu Celibidache elaborase o întreagă teorie cavsi-filozofică în favoarea audiţiei live, în sala de concert. Muzica, spunea el, nu există decît în sala şi în secunda în care e produsă pe scenă. Orice captare şi redare a sunetului alterează muzica. ”Sunetul, care în sală e tridimensional, devine bidimensional pe disc” - spunea el. Dimpotrivă, Glenn Gould credea că doar în înregistrările de studio muzica se poate împlini.  Gould avea mare încredere în progresul fantastic al tehnologiei de înregistrare şi redare. Trăia din plin explozia tehnologiei hifi şi intuia că acela e sunetul care trebuie să ajungă la auditor. În plus, spectatorul nu e mereu în cea mai bună stare perceptivă - e o copilărie să crezi că disponibilitatea interioară de a asimila muzica coincide perfect cu momentul execuţiei muzicii.

În treacăt, notez şi observaţia unui amic muzician, care e de părere că amîndoi au asemenea poziţii radicale pentru că erau perfecţionişti. Teama de eroare, teama de imperfecţiune, teama de fisură îi făcea să gîndească astfel.( Sigur, paradoxal, aceeaşi teamă îi ducea spre răspunsuri atît de diferite. S-au mai pomenti situaţii de genul acesta.) Celibidache nu vroia să rămînă înregistrată o eventuală eroare din concert. Gould, şi el vroia să livreze un produs muzical perfect, aşa că găsea liniştea studioului şi răgazul pe care îl oferă înregistrarea (inclusiv posibilitatea de a reveni asupra unui pasaj care, eventual, te nemulţumeşte cînd îl reasculţi) esenţiale pentru o execuţie fără cusur. În plus, cum spunea, tehnologia vine mult în ajuorul muzicii.

Cînd Celibidache zice una şi Gould zice invers, cred că e mai cuminte să nu încercăm să ne situăm de o parte sau de alta cu argumente de ordin pur muzical. Prea sînt mari amîndoi, prea ştiu ei bine ce spun cînd e vorba despre muzică. Prin urmare, vă propun să revenim în regatul propriei noastre subiectivităţi, acolo unde nimeni nu ne poate da lecţii. Aşadar, cum vă place mai mult să ascultaţi muzica: în sala de concert sau în intimitatea camerei dumneavoastră, la aparatul hifi?

Voi profita de faptul că eu am pus întrebarea şi voi schiţa răspunsul meu. Deşi ador să merg la concerte, mărturisesc că experienţele muzicale pe care le trăiesc acasă, în solitudine, ascultînd sunetele din boxele perfecte ale CD playerului meu, nu pot fi egalate ca intensitate şi profunzime de nici o altă audiţie.

Dar Dumneavoastră, ce/cum preferaţi?