HR-ul politic în spaţiul universitar

Într-o seară, acum câteva săptămâni, prin cămin câteva fete strângeau semnături pentru un candidat la europarlamentarele din luna Mai. Astă seară trei băieţi de TSD au venit tot prin cămin să le spună studenţilor ce frumoasă e viaţă în liga socialistă cu: „fete de la ASE, petreceri, distracţie etc.” – uitându-mă, în general, la politicieni cam aşa şi pare să fie.

Prea multe detalii despre Liga Studenţilor Social Democraţi n-am primit, dacă sunt interesat va trebui să particip la şedinţe pentru date complete. Ca să particip la şedinţe sunt nevoit să completez un formular cu antetul TSD pentru a primi invitaţie.

De ce vorbesc despre aceste banalităţi? Simplu, aceste doua episoade s-au petrecut în uşa camerei mele de cămin, o parte din conducerea facultăţii nu e interesată de ce se petrece în căminele studenţilor săi, iar despre conducerea universităţii am numai cuvinte de laudă.

Dar, mai grav, reclam lipsa de respect pe care o au actorii politici faţă de comunitatea academică din România.

Consider un cămin studenţesc spaţiu supus regulilor unei comunităţi academice, cu atât mai mult când vorbim despre o universitate de stat ce are în patrimoniu spaţii locative pentru proprii studenţi. Explicit sau nu, principiul non-implicării politice spune clar că în spaţiul, în numele sau în comunitatea unei universităţi este interzisă orice activitate politică, fireşte sub rezerva dezbaterilor clar definite de uzanţele intelectuale şi culturale.

Faptul că un candidat la europarlamentare (sau staff-ul acestuia) decide să adune semnături prin cămine studenţeşti (în loc să o facă pe stradă, autorizat) fără nici un program politic prin care să atragă susţinere, împotriva bunului simţ, mi se pare o dovadă clară de nulitate politică. În veci nu merită un individ să fie membru în Parlamentul European ca şi reprezentant al României dacă nu are idei, un program, un discurs echilibrat despre actuala realitate europeană, despre schimbările din Uniune, despre extremistul ce câştigă tot mai multă simpatie, despre securitatea Estică, despre consolidarea rolului României în Est, despre spaţiul Schengen şi câte altele nu ar mai fi de prezentat.

Să trimiţi prin cămine câteva studente pe care le plăteşti cu câte un leu per semnătură colectată, relevă o gândire de mare politician, mai exact cam cât genunchiul unei broscuţe ţestoaste.

Pe de altă parte, o ligă social democrată a unui partid! îşi promovează doctrina printr-un exemplu clar de violare a principiilor democratice: recrutare de membrii într-un cămin studenţesc! - nu este permis nimănui să facă activitate politică în o instituţie publică, fie că vorbim de o judecătorie, un cămin sau WC-urile acestora!

Modul în care o ligă a Tineretului Social Democrat doreşte să racoleze membrii (nu să atragă simpatizanţi) arată o viziune politică extreme de “curată”.

Fete, distracţie, petreceri, băuturi…interesantă doctrină politică. Nimic despre afişe, despre manifestaţii, despre alegeri, campanii, şpăgi, door to door, pliante, în unele cazuri bătăi de la interlopi. Mai mult, nici o discuţie despre subfinanţarea învăţământului românesc (în ultimii ani în jur de 3% din PIB), nimic despre idei, etatism, Ebert sau orice despre o ideologie ce uneşte oameni.

În fond, politica lor de resurse umane este bazată pe un team building continuu fără nici o muncă fizică sau intelectuală - viaţă plină de huzur, una de trântor, pardon politician. În completare, am aflat de curând că la ASF posturile ”au fost scoase” la concurs pe criteriul meritocratic al cumetriei. Iar eu îmi doresc să ţin partidele departe de universitate, când acestea au intenţia de investi pe o perioadă îndelungată în oamenii de încredere pe care îi formează de tineri în o viaţă aşa frumoasă, clar nu înţeleg cum funcţionează sistemul politic.

Mai grav e că Universitatea nu ia nici o măsură ca partidele politice să respecte regulamentele adoptate de Senatul Universitar, din care reiese interzicerea oricăror activităţi de natură politică. De aici două concluzii se concurează reciproc: fie parte din conducere este implicată în această mică mârşăvie, fie parte din conducere este definită de indiferenţă, prostie sau ce vreţi dvs.

Însă nimic nu mai trezeşte mirare, mai ales că în Universitate drepturile studenţilor sunt arestate ca-n vremea comunismului pe criterii de apartenenţă la asociaţia conducerii instituţiei. Iar partidele politice au poluat mediul studenţesc cu tot felul de „Uniuni” efemere care amintesc de Soviete, şi aşa au distrus mişcarea studenţească în ultimii ani. Uniunile pentru studenţi, ligile ori cluburile, toate de partid acoperă tunurile oamenilor din învăţământ puşi pe fapte mari: salarii de sute de mii Euro în doar câţiva ani, şpăgi pentru licitaţii pe banii Universităţii, vânzări de locuri în cămine etc.

Sunt dezgustat de politicieni, dar şi dezamăgit de parte a universitarilor care nu au atitudinea demnă de o veritabilă autonomie universitară, prin care să îşi apere studenţii de practici nedemocratice.

În loc de încheiere, dacă există doritori printre cititori, vă transmit şi informaţia că şedinţa LSSD arondată TSD are loc Miercuri, de la ora 21:00, în spatele complexului Regie, poate trece şi tovarăşu’ ministru de la Educaţie, cine ştie.

Câteva clarificări:

Obţineţi autorizaţii, desfăşuraţi-vă activităţile politice potrivit legilor, regulamentelor, respectului faţă de instituţii şi cetăţeni.

Opţiunile personale din punct de vedere politic sunt din păcate decedate, nu am nici un interes de a denigra vreo parte, sancţionez doar practicile nesănătoase. Pe scurt, sunt apolitic.

Vreau ca universitatea să rămână curată de orice neghină!

Alo, PR-ul de partid! Aveţi grijă că HR-ul vă duce-n gard şi rămâneţi fără market share.