Holograf – concert cu emoție și cu declarații ciudate
0Îmbrăcat într-un costum negru, cu pantaloni largi cu pense, genul Charlot, și cu un sacou pe care a refuzat inițial să-l dea jos, făcea un contrast izbitor cu restul colegilor de trupă, care purtau ținute casual. Dar stilul său vestimentar avea un clenci, pe care Dan Bittman avea să-l dezvăluie publicului pe parcursul concertului Holograf de la Sala Palatului.
„Am pus special acest costum. Dacă mergea așa Zelenski la Casa Albă, era totul OK”, a spus vocalistul, încercând o glumă care multora li s-a părut deplasată. După care, convins că are haz, a mai zis ceva de „actori statali sau nu”, o formulă devenită cunoscută după declasificarea documentelor prezentate în CSAT cu privire la interferențele din campania electorală prezidențială de anul trecut. Iar ca încheiere a ciudatei intervenții, a explicat că nu renunță la sacou, fiindcă bluza de dedesubt este cam transparentă și „mi se văd sânii și se interpretează”.
Momentul cvasiumoristic, petrecut în pauza dintre două piese, a stârnit perplexitate. Dan Bittman a avut și-n alte ocazii ziceri controversate, dar până la urmă este dreptul lui de cetățean să creadă sau nu în medicină sau în investigații oficiale ale structurilor statului. Doar că de data aceasta se afla la un concert rock, cu public variat, și nu la o reuniune a celor cu păreri identice cu a sa.
Dincolo însă de acest episod dezamăgitor, concertul a fost o experiență memorabilă. Asta nu doar pentru că trupa Holograf a readus la viață piese de acum câteva decenii, aproape acoperite de uitare, precum „Umbre pe cer” și „Singur pe drum”, ci și fiindcă au existat câteva ingrediente care au stârnit multă emoție în sală.
„Mulțumim pentru că de 46 de ani ați fost alături de noi; plângem și cântăm împreună”, a transmis solistul în numele trupei, deschizând seria unor evocări pline de duioșie. Luminile s-au stins, iar pe ecran a apărut chipul regretatului Gabriel Cotabiță, fost vocalist al Holograf-ului. Iar inconfundabilul glas al celui care i-a predat ștafeta lui Dan Bittman, în 1985, a răsunat din boxe, cântând „Păsări de fum”. O baladă care, mai ales în contextul dat, a înfiorat audiența și care a fost aplaudată îndelung, în picioare.
Și a urmat piesa „Vine o zi”, pe care Dan Bittman, Mugurel Vrabete, Tino Furtună, Edi Petroșel și Romeo Dediu au dedicat-o unor prieteni și foști colegi dispăruți înainte de vreme: Leluț Vasilescu, Leo Iorga, Teo Peter și Emil Laghia, toți din trupa Compact, Mihai Coman – Holograf, Adrian Bărar – Cargo, Dan Andrei Aldea – Sfinx, Laura Stoica, Marius Bațu ș.a. „Trăim niște timpuri ciudate, ne-au murit mulți prieteni, din motive care… dar mai bine mă abțin”, a comentat Dan Bittman, provocând din nou stupoare.
Din fericire, și acest moment a fost depășit repede, succesiunea de hituri făcând uitate remarcile bizare. Publicul a cântat aproape nonstop cu trupa, atât piesele antrenante – „Vreau o minune”, „Undeva departe”, cât și baladele – „Doar o viață nu îmi ajunge să iubesc”, „Pierd înălțimea din ochii tăi” sau „Spune-mi ce vrei, dar întoarce-te acasă”, ultima fiind prezentată drept… „cântecul pe care a rămas Antonia gravidă” (sic!).
Surpriza plăcută a serii a fost aducerea „Holograf junior” pe scenă. Nu e vorba de o formație ca atare, ci de copiii componenților de ieri și de azi ai trupei, vlăstare care și-au lansat propriile cariere muzicale. Dezinvolți și talentați, tinerii artiști au interpretat câteva piese, schimbând permanent rolurile. Asta pentru că, a explicat Vladimir Pocorschi, fiul lui Mihai Pocorschi (unul dintre fondatorii trupei Holograf), juniorii sunt multiinstrumentiști. Prin urmare, au ajuns la microfon prin rotație, primul fiind Jurjak (George Petroșel), care a cântat „În gol”, o piesă sensibilă, cu un sound înglobând blues, electro, rock și folk. A urmat Alex, fiul lui Romeo Dediu, care și-a declarat tatăl „cel mai bun chitarist”, ceea ce a stârnit replica lui Vladimir Pocorschi: „Asta pot să zic și eu!”
Momentul tineretului a fost încheiat de frații Alex și Patrik Bittman, cu piesa proprie „Another Night”, pe care au promovat-o deja și pe unele posturi de radio, spre bucuria tatălui lor. Acesta a invitat și prietenii din culise ai juniorilor să vină pe scenă și, în formula extinsă în care au intrat și Marc, cel de-al treilea băiat din familia Bittman, dar și fiica lui Tino Furtună (singura prezență feminină), au cântat împreună cu sala „Cât de departe”.
Spre finalul concertului, publicul a mai ascultat „Și îngerii au demonii lor” și, desigur, „Să nu-mi iei niciodată dragostea”, probabil cea mai îndrăgită piesă a trupei Holograf. Iar bisul a fost, ca de obicei, „Ți-am dat un inel”, un incontestabil șlagăr. Astfel răsplătită, mulțimea din „sufrageria cu 4000 de oameni”, cum a numit-o Dan Bittman, s-a scurs în noapte, acoperind amintirile neplăcute cu refrenele „holografice” care rezistă timpului.
Se încarcă comentariile...
