Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2025 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Hermina Gheorghe, două săptămâni de greva foamei în fața Parlamentului danez: „ De opt ani mă lupt să îmi iau copilul înapoi ”

Publicat: 28.04.2023 08:07

Ultima actualizare: 28.04.2023 14:59

În toată lumea, Paștile au adus lumină și bucurie. Hermina Gheorghe a petrecut însă noaptea Învierii în fața Parlamentului danez. Era acolo, de câteva zile, în greva foamei. Este o măsură ultimă de protest, după o luptă juridică de doi ani, pentru a își putea vizita copilul, luat de statul danez și plasat unei familii de lucrători sociali. Este al doilea copil, primul a plecat la cer.

Lumina Învierii i-a fost adusă dimineață, după liturghie, de către episcopul Macarie, împreună cu o delegație a parohiei din Copenhaga. Un moment impresionant de solidaritate și speranță. Episcopul i-a fost alături în fiecare zi. Ploua încet în capitala daneză și erau 7 grade. Hermina era hotărâtă să își continue jertfa, cât o vor ține puterile.

A rezistat timp de două săptămâni, un efort foarte mare. Despre acest caz se poate scrie o carte, sau un scenariul de mini-serial Netflix, probabil așa ar atrage mai mult atenția.

Povestea a început acum opt ani, când William a fost luat de lângă mama sa biologică, la doar două luni. La patru luni era deja încredințat unei familii sociale, iar de atunci Hermina se luptă să îl ia înapoi. De doi ani a pierdut și „privilegiul” de a îl vedea, pentru foarte puțin timp, de foarte puține ori pe an. Principalul motiv invocat de autoritatea locală daneză: îl strângea prea mult în brațe, la vizita strict supravegheată.

Cum s-a ajuns aici? Este un caz trist, în care se întâlnește vulnerabilitatea unei mame singure cu puterea absolută a autorităților locale dintr-un stat cu reguli inflexibile și foarte criticate privind statutul copiilor.

Primul copil al Herminiei a murit, la 14 ani, de o boală incurabilă. Nimeni nu a acuzat-o pe mamă că ar fi greșit ceva în educația sau îngrijirea lui. Birthe Olsen o cunoaște de când a venit în Danemarca, sunt mai mult de 20 de ani de atunci. I-a fost prima șefa în această țară, se înțelegeau, la început, mai mult prin zâmbete decât în limba daneză, și au rămas prietene pe viață.

Ne-a declarat că „Flavius a fost foarte bine, îngrijit, mama a făcut tot ce este necesar pentru binele copilului.” A venit însă moartea sa, care a fost un șoc pentru Hermina, care a suferit o cădere psihică importantă, soldată cu internări la psihiatrie. Nașterea celui de-al doilea copil, William, a venit într-un moment în care, continuă Birthe „Hermina avea mare nevoie să dăruiască, ca mama, să își continue rolul”. Din păcate, tatăl lui William nu i-a fost niciodată alături, dimpotrivă, a tras-o în jos, iar tatăl lui Flaviu nu mai este in viață.

În aceste condiții, Primăria din Hillerød a considerat că Hermina nu este aptă să își crească singură copilul. Cu alte cuvinte, spune Birthe „autoritățile daneze, în loc să o ajute, i-au dat cea mai puternică lovitură posibilă”.

Kristian William a fost încredințat unei familii sociale, fără ca mama să fie decăzută din drepturi, în urma unui proces, aș cum prevede legislația europeană.

Aici este cheia juridică a acestui caz. Danemarca a negociat, printre altele, o clauză "opt-out” pentru domeniile justiție și afaceri interne atunci când a aderat la Uniunea Europeană. Asta înseamnă că procesele și justiția din Danemarca nu se supun controlului Curții Europene a Drepturilor Omului, iar directivele europene nu sunt obligatorii în Danemarca. La asta se adaugă statutul special pe care îl au autoritățile locale în aceste cazuri, de încredere și independentă practic absolute în domeniul protecției copilului.

Asta face foarte dificilă intervenția diplomației românești, care se adresează, în mod normal, autorităților centrale din țară unde își desfășoară activitatea. Trebuie precizat că William este cetățean român, cu domiciliul în România, iar Hermina a obținut, în decembrie 2018, de la ambasada României, certificatul de naștere românesc și un pașaport temporar ale minorului, reînnoit în 2021 și în 2022.

Autoritățile române au intervenit în acest caz începând din ianuarie 2015, cu o listă lungă de acțiuni, care pot să constituie un articol de sine stătător de practică diplomatică. Au existat corespondențe la nivel de ministru de externe, cereri de intervenție ale ambasadei, multe întâlniri ale echipelor diplomatice succesive, trei până acum, cu autoritățile daneze. A existat inclusiv o cerere de repatriere a minorului în România, formulată de autoritățile românești competente, dar respinsă categoric de autoritatea locala daneză, mai exact de Primăria Hillerød. La 23 mai 2022 a fost acceptată, în premieră, prezența la ședința Curții de Apel Social a unui reprezentant al ambasadei, al unui avocat român și depunerea la dosar a unei expertize vizând competențele parentale ale Herminei Gheorghe, care certifică deplina sa capacitate de a-și crește copilul. Opinia municipalității a fost însă, mult mai puternică.

Ministerul Afacerilor Sociale și Internelor aplică legea protecției sociale valabile în Danemarca, nu poate interveni în deciziile autorităților locale competente, iar normele de aplicare a prevederilor Convenției de la Haga din 1996 sunt stipulate în Actul privind Serviciile Sociale, care conferă autonomie exclusivă municipalităților cu privire la decizia de dare în plasament a unui minor. Din acest an a intrat în vigoare o lege care permite autorităţilor locale să ia copilul de la părinţii biologici înainte ca acesta să se fi născut.

Sunt şi mulți danezi care protestează față de aceste practici. Acest articol Asistentul social avertizează: Într-o lună și jumătate, un copil ar putea fi luat de lângă mama sa înainte de a se naște[i] este scris de un fost asistent social, care descrie cum, atunci când a început să lucreze, scopul era sprijinirea mamelor vulnerabile. De aceea (în trecut), îndepărtarea cu forța (a bebelușului) era ultima soluție aplicată. Acum a devenit însă un obiectiv curent, scrie el. Pe 1 aprilie a intrat în vigoare o nouă lege (Barnets Lov/ Legea copilului) care face posibilă îndepărtarea cu forța a unui copil, înainte ca acesta să se fi născut. Copilul va putea fi astfel luat de la mama sa de îndată ce a luat prima gură de aer, dacă municipalitatea consideră mama nepotrivită. Vă recomand și articolul din Politiken Fiul Herminei este unul dintre copiii pe care guvernul vrea să îi dea spre adopție: Ea are voie să-l vadă doar patru ore pe an. Unul dintre motive este că îl îmbrățișează prea mult timp[ii].

De asemenea, trebuie menționat că ambasada României nu este singura care se confruntă cu asemenea probleme.

Ce ar fi de făcut? Astfel de cazuri au tot fost în ultimii ani, în toate cele trei regate scandinave. Unele dintre ele au atras atenția opiniei publice, au dus la mobilizări impresionante și din păcate, au contribuit din plin la scăderea încrederii în ceea ce numim generic Europa. Deși tocmai legile europene ar fi fost de mare folos aici.

Care este interesul suprem al copilului? Aceasta e întrebarea. În principiu, el trebuie să stea cu mama biologică, în acest sens este croită legislația europeană, și, în sens mai amplu, cea occidentală. În Danemarca, ca și în restul Scandinaviei, se consideră însă ca statul este foarte potrivit în acest rol.

Cetățenii români trebuie să știe, când se mută în aceste țări, că în fața legii vor fi considerați vinovați, dacă vor exista declarații împotriva lor, și le va fi foarte greu să își dovedească nevinovăția. Iar monitorizarea modului în care sunt crescuți copiii este extrem de serioasă și de exigență, iar puterea autorităților locale, așa cum spuneam, este foarte mare. Iar multe obiceiuri culturale românești sunt în conflict direct cu legislația scandinavă. Pe aici scoaterea curelei la copil te lasă imediat fără el, ca să citez exemplul clasic de pedagogie din copilăria generației mele. De aici și o mare neîncredere atunci când un român se plânge că i-a fost luat copilul: o fi făcut el ceva, i-o fi dat la fund, l-o fi obligat să meargă la biserică, nu i-a oferit suficientă putere de decizie etc. Aș mai adăuga că nu dăm pe afară de fraternitate, stam mult mai bine la suspiciune, între noi.

Chiar dacă bătaia nu mai e ruptă din Rai nici acasă, conaționalii stabiliți în țările nordice se confruntă cu o cultură educațională diferită, radicală: reprezentanții instituțiilor aflate în contact cu minorii sunt obligați (iar cetățenii încurajați) să raporteze cazurile în care constată eventuale semne ale unui tratament inadecvat din partea părinților. Mai mult, în asemenea situații, asa cum spuneam, părinților nu li se acordă prezumpția de nevinovăție. Uneori autoritățile constată , după instituționalizarea minorului, că acesta, sau cei care au denunțat, au exagerat sau au mințit în legătură cu incidentul domestic reclamat inițial la școală, grădiniță, dispensar etc

Ce poate face statul român, pentru a-și proteja cetățenii ? Cred că ar trebui să trimită în misiune permanentă în Scandinavia experți ai Agenţiei pentru protecţia copilului, la fel cum există atașați ai ministerului de interne sau al muncii, foarte eficienți. Un asemenea delegat ar beneficia de ascendent în dialogul cu autoritățile locale daneze. De asemenea, campanii de informare ar fi de mare folos, dată fiind creșterea constantă a cetățenilor români care vin să se stabilească aici.

Mai mult despre Hermina puteți afla chiar de la ea, în acest interviu pe care mi l-a acordat în ziua de Paști: [iii]

Alături de Hermina a fost în permanență Episcopul Macarie, al românilor din Europa de Nord, ca și preoții parohiei ortodoxe din Copenhaga, iar ambasadorul Anton Niculescu și consulul Bogdan Timofte au vizitat-o zilnic. Așa am și aflat de caz, la una din slujbele din Săptămâna mare, unde a fost mereu pomenită. Delegați ai parohiei au vizitat-o constant, în fața Parlamentului.

Episcopul Macarie, foarte iubit de către credincioși, nu este la primul caz în care se implică. Așa cum spuneam, în Scandinavia au fost mai multe și este posibil să mai apară. Sprijinul duhovnicesc este de mare ajutor sufletesc și inspiră solidaritate civică.

Vă recomand cartea sa In misiune pe tărâmul vikingilor,[iv] Polirom 2022, scrisă pe un ton blând și înțelept. Credincioși sau nu, veți avea multe de învățat din lectura mărturiilor acestui episcop pelerin, aflat în misiune apostolică din 2008.

Fotografia este făcută în dimineața de Paști, când Herminei i-a fost adusă lumina de Înviere, după o noapte de slujbe, încheiată cu botezul unui adult danez.

Am stat de vorbă cu doi avocați care s-au implicat în acest caz. Mirela David Andrei este din București și a fost prezentă în Danemarca, la înfățișarea de anul trecut, de care a fost foarte dezamăgită: „Este un caz grav de încălcare a drepturilor omului și copilului, o imixtiune abuzivă a statului în viața de familie garantată de CEDO. De un an de când am preluat acest caz, am studiat probele și hotărârile judecătorești daneze care nu se bazează pe probe pertinente ci doar pe declarațiile subiective ale angajaților serviciilor sociale daneze. Am fost prezentă personal în fața Comisiei de Apel Ankestyrelsen și am depus un raport de expertiză extrajudiciară psihologică întocmit în mai 2022 care stabilea fără echivoc abilitățile parentale ale dnei Hermina Gheorghe iar această probă nu a fost niciodată menționată nici de către comisie nici de instanța de judecată. Sunt multe probe care demonstrează că dna Hermina Gheorghe este o mamă capabilă, că nu are nicio problemă iar motivele invocate de instanța daneză pentru justificarea refuzului autorităților sunt absolut halucinante gen: «deși se spune să nu-și îmbrățișeze copilul, Hermina nu se poate abține și îl ia în brațe încălcând astfel limitele copilului» acesta este motivul pentru care mama nu își mai poate vedea copilul nici măcar o oră pe an! Au încercat să insinueze tot felul de pretexte dar dna Hermina Gheorghe este de o moralitate și verticalitate care a demontat orice tentativă de denigrare așa că nu putem vorbi în acest caz decât de un abuz inimaginabil bazat doar pe «slăbiciunea» diplomatică și lipsa unei reacții vehemente a oficialilor statului român.

În acest moment există o acțiune în contencios administrativ aflată în procedura administrativă a recursului și cu autoritățile din România, respectiv MAE și Ministerul Familie pentru ca acestea să se implice în procedura de repatriere a minorului sau pentru o acțiune CEDO a Agentului Guvernamental competent. Momentan soluția instanței de fond este că problema și rezolvarea ar fi una de natură politică și diplomatică și excede controlul puterii judecătorești, aspect cu care nu putem fi de acord, motiv pentru care am atacat hotărârea cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.“

Tot avocata Mirela David Andrei a redactat o scrisoare deschisă adresată președintelui României, Klaus Iohannis, prin care îi solicită să intervină în acest caz: D-le Klaus Johannis, un cetățean român este în greva foamei în fața Parlamentului danez de 10 zile! Ce tragedie trebuie să se întâmple ca să reacționezi? [v] De asemenea, a publicat istoricul juridic al acestui caz: Cazul Hermina și Kristian William Gheorghe vs Danemarca [vi]

Am vorbit, și cu avocatul american de origine română Peter Costea, cunoscut pentru pozițiile sale pro-vita, care s-a implicat și el în acest caz, făcând demersuri inclusiv pe lângă ambasada daneză din SUA. În opinia sa, "cazul Herminei e deosebit de tragic, încat e greu de exprimat în cuvinte. Autoritățile daneze au încălcat în mod voit si cras drepturile fundamentale ale Herminei. Nepăsarea lor și refuzul lor de a rectifica daunele cauzate Hermiei și fiului ei dovedesc că în Europa avem de a face cu țări care nu merită să fie etichetate drept civilizate. Din nefericire, Danemarca e una dintre ele. Familia a creat societatea și civilizația. O societate care nu respectă familia și drepturile parentale, nu se poate numi civilizată.“ Mai multe despre acțiunile sale puteți citi in articolul: Avocatul Peter Costea se implică în cazul unei alte românce care i-a fost luat copilul de către statul danez[vii]

Văzând toate acestea, în cazul Herminiei, tocmai lupta ei, coerentă și neabătută, de atâția ani, arată că statul danez s-a înșelat. Cum ați fi reacționat în cazul ei ? Cine nu ar fi fost tulburat ? Și totuși, această mamă singură de 47 de ani, care nu are o educație bogată, nici un mediu intelectual în jurul ei, reușește să își apere, an după an, cazul. Alături de ea sunt avocați danezi și români, funcționari ai statului, preoți, personal diplomatic, din care niciunul nu a zis că ar fi ceva în neregulă cu ea. Ultima evaluare psihologică spune că este perfect capabil să își crească copilul.

Dacă a putut rezista tot acest timp, este plauzibil că, odată terminat coșarul acesta administrativ, își va construi o viață frumoasă alături de copilul său, Kristian William. Să așteptăm articolul care va scrie despre asta.