Grigore Gafencu - reflecţii din exil pentru o Europă Unită

Ideea unei Europe Unite a condus la o serie de dezabateri şi analize atât din partea unor personalităţi politice din Europa Occidentală cât, şi din partea unor reprezentanţi ai emigraţiei central-europene. În exil, Grigore Gafencu a militat pentru federalizarea Europei în vederea asigurării unei „ordini europene” şi a unui „echilibru” iar unitatea Europei de Vest constituia o etapă importată în procesul de unificare a întregii Europe.

Congresul Europei de la Haga din zilele  5-7 mai 1948 a reprezentat unul dintre primele episoade care au deschis calea lansării ideii Europei Unite. Au participat, atunci, numeroase personalităţi, reprezentante ale unor organisme neguvernamentale, cum ar fi, Liga Independentă de Cooperare Europeană, Uniunea Federalistă ş.a. Potrivit documentelor vremii, Congresul nu a reuşit crearea unui curent de opinie favorabil unităţii europene. În acest context,  la scurt timp de la desfăşurarea lucrărilor Congresului, s-a creat Gruparea Românească pentru o Europă Unită coordonată de către Grigore Gafencu  cu scopul de a reuni pe toţi românii din exil să îşi poată exprima liber „credinţa în ideea europeană”.  

Afirmaţia  „fără Est, dar nu împotriva Estului”, pronunţată de  Denis de Rougermont, în cadrul Mişcării Federaliste Europene, i-a părut lui Grigore Gafencu o abandonare nu numai a principiilor federaliste, dar şi a unităţii europene.  Era semnalul că ideea federalistă se restrângea doar la statele din Europa Occidentală, acestea fiind în realitate, preţul celei de-a doua păci neterminate (Grigore Gafencu şi proiectul Europei Unite. Documente (1944-1956), Curtea Veche, Bucureşti, 2013, p .9).

Înţelegând pe deplin atitudinea liderilor politici occidentali, Grigore Gafencu adresează următoarele cuvinte în cadrul unei expuneri despre viitorul construcţiei europene: „nu există decât o singură Europă! Chiar dacă trupul său este mutilat şi împărţit, ideea europeană este indivizibilă. Europa nu poate renaşte în Vest, dacă ea moare în Est. Vechiul Continent îşi poate redobândi vitalitatea, grandoarea şi puterea numai dacă îşi recâştigă vechile graniţe”.

Desigur, pentru Grigore Gafencu organizarea unei autorităţi politice superioare care să pună în aplicare o politică europeană comună viza, deopotrivă, promovarea ideilor şi intereselor politice ale României, aflată în sfera URSS,  în scopul unirii forţele cu europenii pentru un proiect comun al cărei obiectiv final era crearea Europei Unite: „niciunde cuvântul Europa nu găseşte un răspuns mai puternic decât în statele din Est. Ideea de unitate europeană poartă în mintea unei jumătăţi întregi de continent o promisiune de pace şi, prin urmare, o promisiune de eliberare” (Ibidem, p. 47).

În numeroasele sale expuneri, Gafencu a subliniat principalele motive care aduc în discuţie promovarea valorilor europene şi organizarea unităţii europene: o refacere economică a ţărilor europene, asigurarea unei securităţi comune în faţa pericolului de la Est, precum şi menţinerea păcii prin organizarea unui puternic organism politic european.

Întrebat într-un interviu pentru postul de radio WEVD în martie 1949 despre Pactului Nord-Atlantic şi Mişcarea pentru Unitatea Europeană, Grigore Gafencu a răspuns că întrucât Pactul Atlantic are menirea de a apăra civilizaţia pe care Mişcarea pentru Unitatea Europeană doreşte să o protejeze, „sloganurile lor sunt aceleaşi”. Deşi, interviul reflectă o gândire în acord cu diplomaţia vremurile de atunci, merită subliniat că Grigore Gafencu atrăgea atenţia asupra asigurării securităţii europene şi „să stabilească evoluţia acţiunii la care să se angajeze cu sprijinul Pactului Atlanticului”.

Avansatele idei despre unitate europeană ale lui Grigore Gafencu au contribuit atât la reafirmarea identităţii europene a României într-un moment când aceasta se afla în sfera sovietică, cât şi la participarea activă la construcţia europeană. Astfel, meritele sale au fost recunoscute oficial la 8 aprilie 1956, când Grigore Gafencu a fost ales preşedinte al Comitetului Central al Uniunii Europene a Federaliştilor, moment în care a prezentat un proiect de revitalizare a ideii de unitate europeană.