Greva profesorilor și ipocrizia guvernanților

Greva pe durată nelimitată ce începe azi, 22 mai, este cel mai profund protest social din ultimii 18 ani. Se solicită în principal creșteri salariale (dar și acordarea de sporuri, indexări, investiții în modernizare și baza tehnică etc), astfel încât grila de salarizare să plece de la profesor debutant care să primească slariul mediu brut pe economie (aproximativ 6500 lei). In funcție de acest nivel, vor crește salariile la toate nivelurile, atât pentru profesori cât și pentru personalul auxiliar.

                La ultimele negocieri, guvernul a arătat că educația este prioritară și că va urma o lege a salarizării ce va fi gata până în toamnă – desigur, bazată pe o creștere suportabilă de către buget (se vehiculează 5-10 la sută) a salariilor.

                Faptul că guvernul PSD-PNL a nesocotit complet sistemul educativ se observă acum din plin. Situația a ajuns disperată, astfel că toate considerentele conjuncturale (apropierea de finalul anului școlar, de evaluri naționale, capacitate, bacalaureat etc) au trecut în plan secund. Mai mult, guvernanțiii știu că, o dată declanșată, greva se va stinge tot în urma unui referendum național. Deci, durata grevei nu poate fi mai mică de 2-3 săptămâni – cu consecințe economice și sociale extem de grave asupra întregii societăți.

                Guvernanții au afirmat recent că momentul este nepotrivit. După ei, PSD ar trebui să preia conducerea guvernului, nu are nevoie de tulburări sociale tocmai când se pregătește se primească cel mai gros ciolan. Tot ceea ce a promis, atât în campania electorală, cât și după intrarea la guvernare, nu s-a realizat nicidecum. Imensul deficit bugetar al României, inflația uriașă atinsă, pericolul îngropării definitive a PNRR sunt opera acțiunilor iresponsabile ale unor guvernanți fie ageamii, fie complet neinteresați de cetățeni.

                Ce a făcut, în schimb, Ciolacu și echipa lui? A menținut sistemul de privilegii și avantaje al clicii ce conduce România de trei decenii,  a refuzat modificarea sistemului de acordare a pensiilor, astfel încât să se elimine pensiile speciale, a crescut numărul celor care taie frunză la câini prin ministere și jdemiile de agenții (nimeni nu cunoaște nici măcar numărul exact al agențiilor, autorităților sau organismelor din subordinea ministerelor), au crescut chletuielile bugetare într-un dezmăț generalizat.

                În opinia mea, momentul nu este prost ales, ci, dimpotrivă, este un moment de răscruce al societății. Miile de manifestanți din 10 mai, apoi greva de avertisment din 17 mai au arătat uriașa nevoie de schimbări la nivelul educației, nevoia de eliminare a mincinii, ipocriziei sau furtului - deși au rămas fără vreun ecou; guvernanții nu au auzit și nu au văzut nimic. În loc să se discute corect, sincer despre educație, măcar după 10 mai, toată atenția publică a fost deturnată de un partid extremist. Toată presa, toate televizinile au transmis non-stop momentele de captare a atenției publice pe care le face Simion, oamenii lui cu gloanțe sau pur și simplu dezaxați.

                Mă tem că nici măcar azi sau în zilele următoare nu vom asista la discuții constructive. Vor rămâne de discutat multe aspecte. De exemplu, la întrebarea care este nivelul corect de salarizare, aș răspunde că salariile actuale sunt cele mai mici din Europa. Nu se poate face educație de calitate în condiții de supraviețuire. Nu știu cât au solicitat sindicatele, dar eu aș cere triplarea (repet: triplarea) salariilor profesorilor.

                Altă temă de discutat: să fie salarizarea unitară, aceeași pentru toți, sau diferențiată? Părerea mea, ca dascăl, este că ar trebui un nivel de decent pentru toți și suplimentar un anumit cuantum pentru cei care fac performanță și calitate, certificată prin teste de evaluare informatizată anuală, rezultate la concursuri și olimpiade etc.

                Cum discuția pe marginea educației este deosebit de complexă, astfel că voi aborda alte aspecte în textele din zilele următoare, voi încheia cu ideea că, în curând, se vor alătura grevei din educație și profesorii din universități și din alte ramuri ale economiei. Tot cei care au înțeles importanța educației pentru viitorul României, nu vor sta indiferenți.