Forumul Dreptei: Scrisoare Deschisă către Ziariştii Liberi

Presa liberă: a patra putere a democraţiilor consolidate

Dialogul nu înseamnă consens, ci mai ales competiţie, recunoaşterea pluralismului şi a mecanismelor de piaţă liberă. Putem da o şansă Dreptei româneşti de-a vedea pe cine poate conta cu adevărat? Înaintea politicienilor, răspunsul îl vor da gazetarii independenţi din această ţară.

Doamnelor Andreea Pora, Ioana Ene, Sorina Matei, Sabina Fati şi Ioana Lupea,

Domnilor Ion Cristoiu, Radu Moraru, Dan Turturică, Robert Turcescu, Andrei Bădin şi Dan Tapalagă, 

Doamnelor Lelia Munteanu, Rodica Culcer şi Clarice Dinu,

Domnilor Grigore Cartianu, Ovidiu Nahoi, Mihnea Măruţă, Mircea Marian, Horaţiu Pepine şi Cristian Câmpeanu, 

Păcătuiesc printr-o nedreaptă, dar semnificativă - cred - selecţie de nume indispensabile libertăţii de expresie din România.

Acolo unde Dreapta e subminată de orgolii, impenitenţă sau viziune strâmtă, Dumneavoastră puteţi reuşi o performanţă: relansarea dialogului despre principii, valori şi mai ales fapte. Când decidenţii au ascuns adevărul despre marele jaf al tranziţiei, despre reţelele de corupţie, despre matrapazlâcuri fără număr şi ticăloşii mari sau mici, mulţi dintre Dumneavoastră - laolaltă cu toată breasla ziariştilor independenţi - aţi riscat şi aţi vorbit deschis. Poate n-am fost întotdeauna de acord pe fiecare speţă aflată în discuţia politică. Nu ne-am suprapus mereu în judecăţi de valoare. Diferenţa de stil şi convingeri ideologice însă ne-a ajutat să ne respectăm. 

Dreapta crede în competiţie iar dialogul este o piaţă a ideilor organizată după reguli mutual acceptate de participanţi (nu obligatoriu parteneri). Conversaţia nu înseamnă compromis. Oamenii Dreptei n-au voie să ocolească dezbaterea de idei şi proiecte privind viitorul României. 

Care sunt cele zece întrebări-premisă fără de care nu există Dreapta, oricâţi oameni s-ar aşeza la o masă? Dar care sunt ideile pe care un om al dreptei trebuie să le susţină nu doar cu vorba, ci cu fapta: cu biografia, aşadar, nu doar cu bibliografia?

Vom afla răspunsul doar explorând traumelor românilor conduşi de diferite Guverne auto-denumite de Stânga şi de Dreapta. Cu siguranţă nu vedem cu aceeaşi ochi probleme esenţiale în viaţa a milioane de oameni: reforma fiscalităţii, modificarea Constituţiei, reprezentarea Diasporei în Parlament, desfiinţarea agenţiilor guvernamentale inutile, monopolul etatist în Energie, rolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, privatizările companiilor de Stat (gen Oltchim sau CupruMin), reforma teritorial-administrativă, locul României în Uniunea Europeană (dar nu şi în Statele Unite ale Europei). Nici memoria dictaturii comuniste, finanţarea partidelor, numirile procurorilor la fruntea DNA, revocarea aleşilor locali, definiţia familiei şi rolul credinţei sau al comunităţilor religioase. Haideţi să cântărim fiecare poziţie. Haideţi să analizăm coerenţa partidelor şi a liderilor lor.

Publicul educat merită o evaluare a Dreptei post-comuniste, nu doar o iniţiere în gramatica doctrinelor de Dreapta. N-am, aşadar, în minte nişte discuţii strict teoretice, cât mai ales recursul la fapte, la politici aplicate şi la viaţa concretă a omenilor. 

Politicienii curajoşi se vor lăsa expuşi unei dezbateri exigente, plină de întrebări nemiloase lansate, după modelul FoxNews sau CNN (din patru în patru ani, în timpul alegerile primare din SUA). Oamenii politici ai Dreptei - atâţi cât mai suntem - n-au voie să se teamă de competiţie.

N-aţi fi oare curioşi să aflaţi ce anume au făcut concret liderii Dreptei pentru a stopa declinul economic al ţării? Ce explică întârzierile, ezitările, laşităţile şi duplicităţile Dreptei? Ce anume ar face liderii pentru a întări justiţia independentă, pentru curăţirea clasei politice de clientelă şi mercenari, pentru stoparea risipei şi a hoţiei din administraţie, pentru reluarea investiţiilor transparente, pentru privatizări cinstite, pentru instaurarea meritocraţiei în Sănătate şi Învăţământ?

Cu un an înaintea lansării campaniei pentru prezidenţiale, ziariştii liberi pot să-i cheme la raport pe toţi politicienii relevanţi ai Dreptei. 

Doamnelor şi domnilor ziarişti: daţi Dumneavoastră naştere unui Forum al Dreptei nu printr-o grijulie selecţie a întrebărilor sau a colegilor de platou, ci direct, fără prea multă regie, sfaturi din culise sau vreo butaforie de pension. 

În diferite formate şi la diferite televiziuni, Dumneavoastră - gazetarii liberi - puteţi testa seriozitatea, inteligenţa şi caracterul liderilor Opoziţiei într-un Forum al Dreptei prezentat publicului din trei oraşe universitare: Bucureşti, Cluj şi Iaşi. În faţa unui electorat studenţesc, constituit din tineri care vor vota pentru prima oară în vara şi iarna lui 2014, politicienii Dreptei dezbinate ar putea răspunde ziariştilor uniţi în faţa întrebării: care este alternativa la dezastrul USL? 

Stârniţi aşadar reacţia publicului la povestea de viaţă a fiecărui lider real sau aspirant. Cântăriţi Dumneavoastră seriozitatea ori credibilitatea soluţiilor Dreptei la provocările economiei româneşti, falimentul administraţiei locale sau criza moralei în spaţiul public. Chemaţi politicienii la o discuţie despre Principiile Dreptei nu atât pentru a forţa un acord tactic sau o concordie artificială, ci pentru a surprinde normalitatea, punctele de convergenţă şi faliile reale (obiective şi subiective) existente între familiile politice din România (liberalii, popularii, conservatorii). 

Situaţia Opoziţiei e binecunoscută: partide cu răni deschise şi hemoragii în teritoriu, resurecţia de vechi branduri, iniţiative la firul ierbii (cu tot ce înseamnă entuziasm civic şi limitări financiare). Pentru că stăpânesc mai bine subiectul, pot spune că Noua Republică (înregistrată la Tribunal în 29 ianuarie 2013) practică un discurs anti-sistem, aplaudat de intransigenţi, dar neînţeles de partizanii unităţii cu orice preţ. Evident: fiecare formaţiune are dreptul să-şi construiască propria strategie de acţiune politică şi electorală. Uneori, strategia poate include chiar şi refuzul de-a ghici viitorul naţiunii în zaţul trist al unor cafele plătite la Palatul Parlamentului de veşnicul contribuabil român. 

Niciun lider de partid n-are voie să fugă, însă, de întrebările electoratului şi de săpuneala jurnaliştilor liberi, bine conectaţi la agenda publică.

Primul pas pentru constituirea Forumului Dreptei îl reprezintă iniţiativa unor gazetari, acceptul unei singure televiziuni, acordul invitaţilor şi redactarea unui set de întrebări fundamentale, capabile să creioneze incinta Dreptei.

Dialogul nu înseamnă consens, ci mai ales competiţie, recunoaşterea pluralismului şi a mecanismelor de piaţă liberă. Putem da o şansă Dreptei româneşti de-a vedea pe cine poate conta cu adevărat?