Filme românești de recuperat din 2022: „Spioni de ocazie”

Anul cinematografic românesc 2022 a adus pe ecrane vreo 50 de premiere. La atât de multe producții autohtone, nu e de mirare că unele filme remarcabile, care nici nu au fost selecționate la Festivalul de la Cannes, nici nu au impresionat la box-office, au trecut aproape neobservate. Mi-am propus să readuc în atenție câteva dintre aceste lungmetraje importante care au avut premiera națională în 2022.

Foto Transilvania Film

Oana Bujgoi Giurgiu („Aliyah DaDa”, 2015) a revenit în cinematografe cu „Spioni de ocazie”, un alt film ce abordează – aici, mai îndrăzneț, matur și puternic – istoria zbuciumată a evreilor și conexiunile acesteia cu România. De data asta, este vorba de un plot prea puțin cunoscut și discutat din ultimii doi ani ai celei de-a doua conflagrații mondiale.

La începutul lui 1944, 32 de imigranți sioniști cu profesii liberale din Palestina sunt recrutați de către serviciul secret britanic MI9 (însărcinat cu salvarea prizonierilor de război aliați) și Agenția Evreiască din regiunea aflată sub administrația Regatului Unit. Ei urmează să întreprindă acțiuni de spionaj periculoase în țările lor de origine din Europa de Est (România, Slovacia și Ungaria), controlate în mare parte de Germania nazistă. Dintre ei, 18 persoane, având vârste între 21 și 34 de ani, instruite rapid la Cairo, unde se afla baza MI9, ajung, două câte două, în spatele liniilor inamice. Pe lângă misiunea lor principală, încredințată de britanici, aceea de a aduna informații utile și de a contribui la salvarea prizonierilor (în special a valoroșilor piloți), „spionii de ocazie” mai au și misiunea secundară, supravegheată de agenția Mossad Le’Aliyah Bet, de a sprijini mișcarea de rezistență evreiască din zonele ocupate.

Acestea sunt personajele ale căror fire narative întretăiate sunt urmărite de regizoarea-scenaristă cu atenție la contextualizare, dar și la plot point-uri semnificative. Oana Bujgoi Giurgiu a răspuns provocării de a spune povestea multistratificată recurgând la o formulă hibridă, inedită în cinematograful românesc. Ea a plecat de la evenimentele documentate, amintirile supraviețuitorilor din grup, fotografiile și filmările existente cu agenții (de la Cairo, din zilele în care totul părea posibil, sau de pe aeroportul din Banská Bystrica, centrul Insurecției Naționale Slovace), apoi le-a adăugat imagini descoperite în diverse arhive, cu o imensă valoare documentară, și ocazionale mărturii ale unor „capete vorbitoare” (în general experți – istorici români, maghiari și slovaci –, dar și o urmașă a unuia dintre spioni, cu care se deschide filmul).

În plus, Oana Bujgoi Giurgiu a reconstruit episoadele relatate din off (de un narator impersonal și de vocile personajelor) prin serii de fotografii alb-negru cu actori (experimentați sau neprofesioniști, aleși după asemănarea cu cei interpretați) în decorurile și costumele specifice epocii (semnate de Raluca Pascu și, respectiv, Nicole Cârnu). Aceste imagini, mergând de la planuri generale la planuri-detaliu relevante, constituie nucleul filmului. Fotografiile, realizate de Alex Gâlmeanu și puse în valoare de regretatul operator Mihai Tănase, beneficiază de recrearea ambianței sonore (design de sunet: Sebastian Zsemlye) și de temele muzicale compuse de Matei Stratan, adaptate la cadrele reenactment-urilor.

Cu ajutorul prețios al monteuzei Letiția Ștefănescu, regizoarea-scenaristă a izbutit să armonizeze materialele felurite într-un construct dramaturgic unitar. Astfel, „Spioni de ocazie” devine un spy movie coral captivant, cu personaje atașante (în pofida backstory-urilor doar schițate) și cu ambiția întemeiată de a releva adevărul acestor personaje, dincolo de perspectiva opiniei publice asupra faptelor lor (a se vedea epilogul filmului).

Termenul inevitabil de comparație este „La Jetée”, „foto-romanul” lui Chris Marker din 1962. Și uneori, prin jocul cu palierele temporale care sparge cronologia marcată în introuri și comentarii (de pildă, atunci când discuția cu pilotul britanic e alternată cu flashbackuri), asemănările cu capodopera lui Marker sunt și mai evidente. Însă, în ansamblul său, „Spioni de ocazie” reprezintă un film cu un concept original, care tratează exemplar un moment istoric important.