Ultimele știri ⏱️Alegeri prezidențiale 2025 Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Fenomen spectaculos în Delta Dunării

Publicat: 17.07.2014 17:15

Ultima actualizare: 07.08.2022 14:34

Nava de pasageri „Diana” străbate porţiunea maronie a canalului navigabil Tulcea-Sulina FOTO Alin Paicu

Turiştii prezenţi pe Braţul Sulina în prima parte a lunii iulie au avut ocazia să admire un fenomen interesant. În timp ce apa de pe canalul navigabil Tulcea – Sulina (braţul de mijloc al Deltei) era tulbure, Dunărea Veche, care se intersectează cu navigabilul în trei puncte - Mila 18,7 (în dreptul localităţii Gorgova), Mila 13 (la intrarea în localitatea Crişan) şi Mila 8,5 - era limpede.

Localnicii sunt obişnuiţi cu acest tip de fenomen, dar pentru vizitatori este unul inedit. Apa maronie a braţului Sulina şi apa albastră a Dunării Vechi îşi dau bineţe în cele trei zone de confluenţă, fără să se amestece însă una în treburile celeilalte.

“Când plouă abundent în bazinul hidrografic al Dunării, de-a lungul traseului din Germania şi până la vărsare, fluviul se colorează aşa cum îl vedeţi acum, pentru că adună şi mai multe aluviuni decât cele pe care le transportă în mod obişnuit”, explică Ionuţ Ciobanu, din Sulina, care cunoaşte Delta ca un adevărat “băltăreţ”, cum îşi spun oamenii care trăiesc în paradisul estic al Europei.

Ionuţ Ciobanu are 36 de ani şi îi ajută pe turişti să descopere misterele Deltei FOTO Alin Paicu

O lecţie de turism

„John”, cum îl alintă prietenii, lucrează la Sulina, iar timpul liber îl alocă, pe timpul verii, turiştilor. Nu e nici hidrolog, nici ihtiolog, nici ornitolog, dar a studiat, de unul singur, cărţi de specialitate. Tot singur a învăţat engleză şi franceză, iar vizitatori din Franţa, din Marea Britanie, din Statele Unite, Japonia, Australia, şi Noua Zeelandă, cărora le-a fost ghid prin hăţişurile mirifice ale Deltei, îi scriu adesea, pe mail sau pe Facebook, şi îi mulţumesc pentru grija pe care le-a purtat-o în timpul vacanţei. Cu barca sa încăpătoare, dotată cu motor de 30 de cai-putere, „John” îi plimbă pe oameni prin cele mai frumoase şi mai neştiute cotloane ale Deltei. Pe el îl caută, deopotrivă, pasionaţi de pescuit, amatori de birdwatching, fotografi sau îndrăgostiţi, pur şi simplu, de tainele fluviului. Ştie multe dintre denumirile latineşti ale plantelor, păsărilor, peştilor şi insectelor din mijlocul apelor şi le povesteşte cu însufleţire atât copiilor, cât şi părinţilor veniţi să se bucure de vecinătatea nuferilor. Şi nu doar barca lui Ionuţ e încăpătoare; inima sa e la fel. Şi indiferent cât de obosit şi ars de soare ar fi, îi tratează pe vizitatori cu toată deferenţa. Într-o ţară în care potenţialul uriaş al turismului este batjocorit de mulţi, cu servicii lamentabile şi cu preţuri usturătoare, „John” oferă exemplul că se poate şi altfel - cu dragoste pentru oaspeţi, cu bun-simţ şi cu decenţă. Din barca lui răsună mereu bună dispoziţie şi exclamaţii ca “Oh, amazing!”, “Wunderbar!” sau “Ce frumos!”. La capătul excursiilor, oamenii îi mulţumesc, îi cer numărul de telefon şi îl evocă la superlativ, când seara coboară printre trestii, iar egretele merg la culcare.

Atracţie pentru vizitatori

“Apa din Dunărea Veche e limpede pentru că vegetaţia din puzderia de lacuri, ghioluri şi japşe reţine multe dintre aluviuni, funcţionând practic ca un filtru. Prin urmare, apa tulbure care pătrunde în Dunărea Veche după Gorgova se limpezeşte încet şi se menţine aşa de-a lungul marelui «M». Aşa îi spunem noi Dunării Vechi, pentru că, după cum se observă pe hartă, are forma acestei litere”, spune Ionuţ. “De multe ori, când apa e crescută, Dunărea Veche opune rezistenţă şi apa din Braţul Sulina, deşi cu debit mai mare, nu poate pătrunde prin primul punct al marelui «M». Noi vedem acest fenomen de câteva ori pe an, suntem familiarizaţi cu el. Pentru turişti, într-adevăr, modul în care apa tulbure şi cea limpede nu se amestecă reprezintă o atracţie şi un bun prilej pentru fotografii deosebite”, încheie "John", mulţumit că detaliile sale sunt lămuritoare. Apoi îşi prezintă scuze – “Trebuie să iau un grup de la Mila 23 şi să-l duc pe Obretinul Mare” -, porneşte motorul şi barca se ridică veselă pe apele braţului Sulina. Ne face cu mâna, apoi se pierde în zare, lăsând în urmă valuri jucăuşe şi regretul că vacanţa s-a încheiat. Dar vara e lungă şi, cu siguranţă, ne vom revedea curând, omule bun!