Exclusiv: Viaţa unui prizonier ucrainen în regiunile separatiste din Est

Stanislav Aseev   Foto:  USAGM

Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei continuă de şapte ani de zile. Crimeea şi o parte din Donbass rămân ocupate. Ultima întâlnire a liderilor din formatul Normandia, al cărei scop a fost rezolvarea situaţiei la nivelul cel mai înalt, a avut loc în decembrie 2019. În ciuda eforturilor noului executiv de la Kiev, de a accelera procesul de negociere, situaţia rămâne neschimbată, iar zeci de mii de oameni rămân ostatici ai acestui conflict.

În acest sens, Marianna Prysiazhniuk l-a intervievat pe  Stanislav Aseev, jurnalistul ucrainean al  „Radio Free Europe”, care a petrecut doi ani şi jumătate în captivitate, fiind arestat de către separatiştii din Donbass. Aseev a fost eliberat în ata de 29 decembrie 2019, un urma unui schimb de prizonieri, mediat la Paris. Ultimul schimb de acest fel a avut loc în toamna anului 2020, însă problema umanitară şi soarta celor arestaţi rămâne în permanenţă  un spaţiu de manipulare politică.

„Dachau” din Donetsk

Sediul unui centru neoficial de detenţie din Estul Ucrainei  Foto: Pravda.ua

Îl întâlnesc pe Stanislav Aseev în centrul oraşului Kiev, în Piaţa Europeană, care, apropo, este decorată cu steaguri europene şi cele ale NATO. Dar urmează să vorbim despre o altă „ideologie” şi alte valori, în contradicţie cu cele euroatlantice. Mai mult de doi ani, Aseyev a fost ţinut ca ostatic de militanţii separatişti din Estul Ucrainei, susţinuţi de către Rusia. Clădirea care este acum transformată în carceră, înainte de izbucnirea conflictului găzduia un centru cultural unde participau, în cadrul evenimentelor, artişti din întreaga lume. Astăzi, întreaga lume urmăreşte cu groază ce fac separatiştii din Donbass cu sprijinul Rusiei.

“Ceea ce se întâmpla în spatele zidului Izolaţiei – aşa cum închisoarea a fost numită, nu poate fi încadrat în limitele minime ale bunului simţ; nimic altceva, cu excepţia cruzimii, nu poate avea loc acolo. Uneori, mă simt foarte inconfortabil în faţa oamenilor, pentru ceea ce am trăit.”, a scris Aseev în memoriile sale.

Este vorba despre cartea „O calea luminoasă” scrisă de Aseev, şi care a fost publicată recent, acolo unde jurnalistul detaliază experienţa trăită în captivitate.

Coma psihologică

Frica are un loc special în funcţionarea sistemului. Prin represiune şi constrângere, sistemul este conceput pentru a-l suprima pe individ. Cea mai profundă teamă nu se manifestă în timpul torturii, ci sub forma unui traseu psihologic, plin de traume, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul experienţei mele. Ar fi greşit să credem că prizonierii se tem de durerea fizică sau de violenţa sexuală. Sunt într-o stare de comă psihologică - susţine Aseev

Aseev spune că toţi cei care se află  în zona separatistă sunt expuşi riscului. Nu fac excepţie nici colaboratorii sau susţinătorii secesiunii.

Cum este organizat sistemul de penitenciar în teritoriul ocupat de separatişti?

Există aşa-numitele locuri oficiale precum şi cele neoficiale. Cele oficiale sunt fostele închisori ucrainene, iar cele neoficiale, aşa cum este şi cazul Izolaţia, sunt pur şi simplu subsoluri ale unor clădiri. Numai în Doneţk există aproximativ 30 de astfel de locuri. Serviciile speciale ucrainene cunosc aceste amănunte.

Nu a trecut nici o zi în care cineva să nu fi fost torturat în acele locaţii. În celulă se întorc oameni pe jumătate morţi, cu arsuri puternice pe mâini şi braţe.

Există vreo ideologie în modul de operare al conducătorilor acestor instituţii? După ce se ghidează în acţiunile lor?

În Izolaţia s-au adunat oameni sadicii  şi psihopaţi. Nu am observat existenţa unor principii în spatele deciziilor lor. De Izolaţia se ocupă o persoană care administrează şi Ministerul Securităţii (MGB – n. ed) din regiunea ocupată. Se numeşte Vasily Evdokimov şi are indicativul Lenin. Toţi oamenii din administraţie urmăresc doar violenţa şi bani.

În memoriile dvs specificaţi faptul că prizonierii au fost forţaţi sa cânte cântece sovietice. De ce?

S-a întâmplat în mod constant în timpul torturilor. Cântam, astfel încât să nu auzim ce se întâmplă cu oamenii care erau torturaţi. Cu timpul, oamenii au început să fie torturaţi pur şi simplu în celule. Desigur, toţi auzeam asta şi la un moment dat, conducerea a venit cu ideea că în acest moment toată lumea din celule ar trebui să cânte cântece sovietice, astfel încât să nu se audă ţipetele.

Când s-a schimbat conducerea, am fost pur şi simplu forţaţi să cântăm aşa numitul imn al  regiunii separatiste, în fiecare dimineaţă.

Pentru o persoană care se află în cea mai profundă depresie, întreaga lume se îngustează într-un singur punct. Pierderea reperelor sau şocul existent duce la o suprimare completă a voinţei, care este apoi suficientă doar pentru un singur lucru: sinuciderea.

Ce înseamnă „russkiy mir” (lumea rusă – este un concept ideologic pe care Moscova îl promovează cu precădere în fostul spaţiu sovietic – n. ed.) pentru localnicii din zona separatistă?

În celulă, chiar şi printre militanţii care erau acolo, toate problemele ideologice se estompează. Încerci doar să supravieţuieşti.  Totuşi, locurile de detenţie nu sunt cel mai bun cadru sociologic pentru a trage concluziile.

Care este profilul separatistului din estul Ucrainei?

Aceasta este o persoană care nu are unde să lucreze. Dacă locuieşte într-un loc mic, cum ar fi Khartsyzsk sau Shakhtarsk (oraşele mici din zona de Est Ucrainei, acum ocupate – n. ed.), atunci pentru el „miliţia poporului” este singura modalitate de a câştiga bani. Venitul în acest caz este de 15 mii de ruble. Oamenii aceştia chiar au fost numiţi „15 ruble-rii”. Este vorba de oameni care nu au nicio convingere politică, care s-au dus să câştige bani în acest fel. Marea lor parte nu au experienţă militară.

Au fost ruşi printre ostaticii reţinuţi de separatişti?

Da, am întâlnit astfel de cazuri. De exemplu, în cartea mea fac referire la o persoană - Denis Usov, care era în captivitate sub un alt nume. Cazul său este, în general, unic. Era acolo fără nicio acuzaţie, nu avea rechizitoriu, era doar arestat. El a fost implicat într-un caz legat de Zilin, Oplot (Evgeny Zhilin a fost ucis lângă Moscova în 2019. În timpul revoluţiei din Ucraina din 2013–2014, organizaţia Oplot, pe care a condus-o, a fost implicată în răpirea şi agresarea activiştilor pro-ucraineni. La începutul ostilităţilor din Donbass, a luat naştere batalionul „Oplot”, care luptă de partea militanţilor pro-ruşi – n. ed.) şi FSB. În cea mai mare parte, ruşii care au mers la „Izolaţia” au fost aşa-numiţii voluntari care au venit la Donbass, dar după 2019 nu-mi amintesc să-i mai fi văzut. Au fost prezenţi în detenţie  în 2017-2018.  Din motive diverse au fost aruncaţi în subsol. Nu au fost judecaţi şi nu li s-au făcut rechizitoriu, pur şi simplu au fost duşi pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Sunt cetăţeni ruşi implicaţi în gestionarea acestor centre de detenţie?

Desigur, ei participă activ. O astfel de persoană m-a interogat. A fost adjunctul şefului MGB. Este bine cunoscut de serviciile noastre speciale, are indicativul „Spaniol”. Era un rus, un ofiţer de stat, major al FSB, care se ocupa de aceste procese. Subordonaţii săi sunt foşti angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne sau ai Serviciului de Securitate din Ucraina. Adică, interpreţii sunt în mare parte locali. Ruşii se află în cartierul general şi conduc totul. Ei conduc sediul central, administrează companii, batalioane, brigăzi şi procese politice, dar, din nou, - în mod neoficial. Adică, o persoană nu va veni la tine şi nu se va prezenta ca ofiţer FSB.

Cum este organizat spaţiu  informaţional în teritoriile ocupate?

În primul rând, nu există critici privind aşa numita administraţie. În spaţiul informaţional, toată lumea este “fericită”. La televiziunea locală sau ziarele locale se afirmă că “Republica” este pe cale să „se ridice din genunchi”, că viaţa de acolo este mai bună decât în​​teritoriile controlate de către  Kiev. Indiferent cine este la putere, va fi lăudat şi promovat. În sistemul “MGB”, interviuri  regizate în direct pentru canalele ruseşti, sun realizate în mod frecvent. Russisa Today este implicată în acest sistem.

Eu nu sunt singurul care a fost obligat să acorde un interviu regizat. Cunosc o mulţime de oameni care au fost obligaţi să spună în faţa camerei că ar fi fost recrutaţi de serviciile secrete ucrainene  şi că erau spioni ce activau în zona separatistă. În cea mai mare parte, textele intervievaţilor sunt pregătite cu mult timp înainte.

Cum este organizat sistemul politic în teritoriul ocupat?

Există formal o persoană care gestionează aceste procese, şeful aşa-numitei republici. Este înconjurat de consilieri din Federaţia Rusă, care gestionează componenta politică, precum şi de reprezentanţi ai FSB.

Dar există o puternică concurenţă în rândul celor implicaţi în zoan de afaceri, vorbind aici de contrabandă şi alte activităţi ilicite. Acest sistem s-a dezvoltat foarte mult în  ultimii 7 ani şi continuă să se dezvolte, din nefericire.

Cum pot lupta ucrainenii împotriva acestui regim de ocupaţie?

Ucrainenii pot lupta doar împreună, lucrând în special la nivel informativ. Este important să ridicăm aceste probleme, de exemplu, cu privire la traficul de contrabandă care trece atât prind Federaţia Rusă cât şi prin punctele noastre de control. Nu este un secret. Vorbim inclusiv de contrabandă cu gaze. Trebuie să ridicăm această problemă pentru a arăta că aceasta enclavă este una criminală şi nu o republică.

Autorităţile ucrainene au subliniat în repetate rânduri că toate  „cheile păcii” privind Donbass se află la Kremlin. Sunteţi de acord cu această teză?

Desigur, la nivel global aşa este. Totul depinde de Vladimir Putin. Dar, în acelaşi timp, această persoană nu gândeşte în termenii  realităţii care descrie procesele care au loc acolo de pe teren.

Material realizat de Marianna Prysiazhniuk