Europa vorbelor goale pe timpul terorii

„Refuz să cred că lumea islamică are valori fundamentale diferite de ale noastre... Unii pot să spună că sunt un naiv, dar rămân convins că trebuie să credem în continuare în rolul nobil de avangardă de care sunt capabili europenii. Am văzut tineri, belgieni şi alţii, cântând“ - Juncker.

„Este încurajator să ve-i vezi pe aceşti tineri care în mod limpede nu vor să abandoneze, care întâmpină discursul şi actele de ură cu un mesaj de iubire...Şi mă întreb câteodată de ce terorismul din perioada anilor '60-'90 a avut mai puţin impact asupra opiniei publice în ciuda faptului că au fost atunci mai multe victime" - zicea, la o zi după atentatele de la Bruxelles, Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, într-un interviu pentru Le Soir.

Asta exact în momentul în care se multiplică exponenţial ameninţările, situaţiile de criză, dezvăluirile despre reţele cu mult mai ample şi complexe decât au vrut vreodată să recunoască autorităţile.

Exact în momentul în care iese la iveală neputinţa comună a Europei instituţionale de a pune pe picioare măcar un embrion a ceea ce ar fi trebuit să fie, demult, o unitate operaţională comună de răspuns la dezastre, ca parte a unei forţe comune europene de securitate, apărare şi antiteroriste.

Jean Claude Juncker propune o viziune de tip "protest flower power", cu tineri care întâmpină cu mesaje de dragoste actele de violenţă şi ură. Este şi asta o parte a realităţii, romantică, alături de plângerea morţilor şi răniţilor în nopţile de veghe simbolică şi lumânările aprinse în centrul istoric din Bruxelles. Dar nu asta se aşteaptă acum nici de la dl. Juncker, nici de la instituţiile europene şi nici de la oamenii politici.

Oamenii vor răspunsuri reale despre cauzele incapacităţii serviciilor de informaţii de a colabora în structurile europene existente. Vor să ştie care sunt măsurile de protecţie pe care le poate lua Europa de acum înainte. Vor să ştie dacă marea, uriaşa greşeală de acum, adică, în caz de criză, fiecare stat rămâne singur şi trebuie să se descurce cum ştie mai bine, se va putea transforma vreodată într-un sistem coeren de reacţie comună, aşa cum, teoretic, s-a promis de atât de multe ori. Poate, măcar acum, ar fi trebuit să se spună că asemenea măsuri nu sunt luate doar în moment de disperare extremă (cum e cazul ajutorului pentru Grecia în problema evacuării forţate a migranţilor), ci ca parte a unei gândiri de securitate comune.

Cu siguranţă, asemenea măsuri se aşteaptă din partea instituţiilor europene, atât de către europeni cât şi de marii parteneri internaţionali. Căci subiectele de îngrijorare, în imediat, privesc atât continuarea şi amplificarea actelor teroriste, dar şi evaluarea impactului economic al terorismului în Europa. Teroarea implică cel puţin patru consecinţe: prima este cea a distrugerilor directe şi pierderilor de vieţi umane, dar poate adesea provoca o diminuare masivă a fluxului de capitaluri străine, aducând cu sine o scădere masivă a activităţii turistice şi investiţiilor străine directe. În al treilea rând, dacă şirul de acte teroriste continuă, se poate estima o schimbare a comportamentului consumatorilor, a apetitului pentru investiţii pe plan intern, cu efecte asupra bugetelor naţionale. În fine, există al patrulea nivel, cel al costurilor extrem de importante pe care le presupune ridicarea nivelului de alertă teroristă şi mobilizarea resurselor, echipamentelor şi personalului de rezervă.  

Europa este sub atac. Dacă nu ştie să răspundă altfel decât cu "mesajele de iubire", atunci avem o uriaşă problemă...