Europa se construiește și prin discuții în care oamenii vorbesc sincer. Ce mi-a spus Roberta Metsola

Zilele trecute, la Bruxelles, am avut o întâlnire cu doamna Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, inițiativa fiind a ei! Nu a fost un schimb protocolar pe holurile instituțiilor europene și nici o discuție pe repede înainte, cât să facem o poză. Și nici nu am făcut, pentru că am discutat atât de multe, atât de uman și atât de bine, încât poza nu a contat. Am vorbit despre România, despre drumul nostru european și ce înseamnă, astăzi, să aperi democrația și bunul-simț într-o perioadă în care Europa trece prin crize grele, inclusiv prin una a moralității.

Roberta Metsola FOTO: Profimedia

Dar, înainte de toate, am vorbit ca oameni.

Doamna Metsola mi-a cerut să îi povestesc experiența mea, ca student la Timișoara în decembrie 1989. I-am spus despre Revoluție, despre perioada în care am fost lider al studenților și despre felul în care o generație întreagă a intrat atunci în viața publică dintr-o nevoie profundă de libertate. I-am vorbit apoi despre meseria mea de inginer, despre mutarea la Arad, despre primii ani în administrație, despre Consiliul Județean, despre Primăria Aradului și despre drumul politic pe care l-am parcurs de atunci până astăzi, inclusiv în conducerea partidului la nivel național.

M-a întrebat și despre încercarea grea prin care am trecut atunci când am primit diagnosticul de cancer și am simțit că mărturisirea mea a emoționat-o. Iar acest lucru spune mult despre Roberta Metsola. În spatele demnității funcției există un om care ascultă, care înțelege și o președintă de Parlament interesată cu adevărat de oamenii cu care lucrează.

Apoi, discuția a mers spre familie. S-a interesat de fiica mea, care vrea să dea la arhitectură. Mi-a vorbit despre băieții ei, despre faptul că al doilea se pregătește și el să devină student, iar primul a terminat armata. Sunt lucruri aparent simple, dar tocmai ele arată ce înseamnă Europa reală. Nu Europa discursurilor goale, ci Europa familiilor, a copiilor, a educației și a generațiilor care vin după noi.

Roberta Metsola mi-a spus și că iubește România și că își dorește să-și ducă băieții într-o vizită în Transilvania. I-am oferit, desigur, o mulțime de sugestii.

Am discutat, desigur, și despre situația politică din România. Am vorbit despre responsabilitatea Partidului Național Liberal, despre nevoia ca România să rămână ferm pe drumul european și despre rolul lui Siegfried Mureșan, unul dintre românii care au câștigat respect în instituțiile europene prin seriozitate, competență și muncă politică așezată. 

România are nevoie de cât mai mulți astfel de oameni în poziții europene importante.

Dar pentru asta avem nevoie de politică matură. De instituții stabile. De oameni competenți. De un partid liberal puternic, deschis, viu, capabil să atragă oameni buni și să le dea șansa să conducă.

Am vorbit și despre deschiderea partidului, inclusiv pentru doamne. Eu cred că aici PNL are nu numai o obligație politică, ci și una morală. Un partid modern nu cheamă femeile doar în campanie, nu le folosește doar în fotografii și nu le ține la margine. Un partid modern le dă acces real la candidaturi importante, la funcții de conducere, la construcția ideilor și la decizia politică. Politica are nevoie de fermitate, dar are nevoie și de echilibru. Are nevoie de competență, dar are nevoie și de empatie. Are nevoie de curaj, dar și de capacitatea de a asculta. Iar femeile din PNL trebuie să fie parte centrală a acestei noi etape. Nu dintr-un calcul de imagine, ci pentru că societatea românească este mai puternică atunci când talentul, munca și caracterul nu sunt ținute în loc de reflexe învechite!... Și scriu asta în primul rând ca tată al unei fiice minunate.

Un alt subiect important al întâlnirii a fost activitatea mea din Parlamentul European și, în mod special, dosarul Drepturilor Pasagerilor Aerieni.

Și trebuie spus că această întâlnire a venit și ca rezultat al unui proces legislativ foarte important, desfășurat la inițiativa și sub coordonarea președintei Parlamentului European, după mai multe runde de negocieri în a treia lectură, în procedura de conciliere dintre Parlament și Consiliu.

Pentru cei care privesc Europa doar din afară, aceste detalii pot părea tehnice. Dar nu sunt. În logica tratatelor europene, concilierea este ultima etapă a procedurii legislative ordinare, atunci când Parlamentul European și Consiliul trebuie să ajungă la un text comun după ce pozițiile lor nu au putut fi armonizate în etapele anterioare.

Drepturile pasagerilor aerieni înseamnă bani recuperați mai repede, compensații mai clare, reguli mai corecte, protecție mai bună pentru familii, pentru copii, pentru persoanele vulnerabile și pentru milioane de oameni care călătoresc în fiecare an. Înseamnă că atunci când un cetățean este tratat incorect de o companie aeriană, Europa este acolo!

Dar acest dosar a avut și o semnificație instituțională aparte. Concilierea este o etapă rară în procesul legislativ european. Ultima conciliere de acest tip data din 2011, ceea ce arată cât de rar ajung instituțiile europene într-un asemenea punct al procedurii legislative. Practic, instituțiile europene nu mai aveau o memorie vie pentru a gestiona ușor un asemenea moment. De aceea, împreună cu echipa mea, am ținut aproape de cabinetul președintei și de serviciul juridic al Parlamentului European, pentru ca acest proces legislativ să fie urmărit cu maximă seriozitate, la cel mai înalt nivel. Și a fost.

Iar aici, Roberta Metsola a dat dovadă de leadership real.

A înțeles că rolul președintelui Parlamentului European nu este doar să conducă ședințe și să reprezinte instituția. Rolul este și acela de a ține Parlamentul unit atunci când miza este mare, anume de a apăra autoritatea democratică a instituției și de a arăta că drepturile cetățenilor sunt în CENTRUL oricăror negocieri.

Pentru noi, acesta este un exemplu foarte bun despre ce înseamnă Europa care funcționează: instituții care negociază dur, dar în folosul oamenilor; lideri care țin direcția; parlamentari care nu uită că fiecare articol de lege ajunge, într-un fel sau altul, în viața cetățeanului.

Am vorbit și despre viitor. Despre felul în care vedem România în proiectul european și despre românii din instituțiile europene, care trebuie sprijiniți, respectați și încurajați să ajungă cât mai sus. Avem oameni buni în Bruxelles, în Luxemburg, în Strasbourg, în administrația europeană, în cabinete, în direcții generale, în Parlament, în Comisie. Ei sunt o resursă strategică pentru România și trebuie tratați ca atare.

Am discutat și despre Președinția română a Consiliului Uniunii Europene din 2019. A fost prima noastră președinție europeană și a fost un moment în care România, prin toate și toți cei implicați atunci, de sus în jos, a arătat că poate duce responsabilități mari și grele. Acum suntem, practic, la jumătatea drumului dintre acea primă președinție și următoarea etapă în care România va trebui să se pregătească din nou pentru acest rol, dacă rotația actuală se păstrează, din 1 iulie 2032. Și ar fi bine ca oamenii care au obținut atunci rezultate, să nu fie uitați.

Si nu, nu este prea devreme să vorbim despre asta. Dimpotrivă. 2032 se pregătește de acum.

La fel cum trebuie să fin pregătiți pentru viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene, adică bugetul mare al Europei pentru anii care urmează. România trebuie să intre în acea etapă cu priorități stabilite și cu oameni capabili să negocieze inteligent. Unul dintre ei fiind, în mod cert, Siegfried.

Și subliniez. Europa va intra într-o perioadă decisivă: bugete multianuale, apărare, competitivitate, energie, agricultură, extindere, reconstrucția Ucrainei, siguranța frontierelor, tehnologie, industrie și coeziune. România trebuie să fie pregătită nu doar să participe, ci și să influențeze.

Aceasta este diferența dintre o țară care doar stă la masă și o țară care contează la masa respectivă!

Iar eu cred că România poate conta mai mult. Mult mai mult.

Aici, Partidul Național Liberal are o datorie specială. De la înființarea sa, PNL a pus România pe calea modernizării europene: stat, instituții, libertate, proprietate, economie, educație, administrație și demnitate națională în familia civilizației occidentale. Astăzi, în familia Partidului Popular European, PNL trebuie să ducă mai departe această misiune, într-o cheie liberală, creștin-democrată, responsabilă și profund pro-europeană.

Nu avem voie să lăsăm România pe mâna celor care confundă patriotismul cu izolarea, suveranitatea cu scandalul și libertatea cu anarhia!

România are nevoie de o dreaptă serioasă, de un PNL care să vorbească limpede, să reformeze curajos, să apere clasa de mijloc, antreprenorii, familia, comunitățile locale, administrația performantă și apartenența noastră la Europa democratică.

Întâlnirea cu Roberta Metsola mi-a confirmat ceva ce cred de mult timp: România este respectată atunci când se respectă pe ea însăși. România este ascultată atunci când vine cu idei, cu competență și cu oameni serioși. România este europeană nu pentru că a semnat tratate, ci pentru că generații întregi au crezut în libertate, au plătit pentru ea și au construit în numele ei.

Pentru mine, politica nu este doar despre următorul mandat. Este despre ceea ce lași în urmă. Este despre ce învață copiii noștri din felul în care noi ne purtăm astăzi. Este despre fiica mea, despre copiii Robertei Metsola, despre tinerii care pleacă la facultate, despre românii din instituțiile europene, despre cei care muncesc cinstit și vor o țară stabilă, respectată, normală.

Am plecat din această întâlnire cu o convingere și mai puternică: România trebuie să rămână europeană, lucidă, serioasă și demnă. Iar PNL trebuie să fie, în continuare, partidul care apără acest drum.