Europa între realitate și oportunitate. România poate conta mai mult

Discursul recent al lui Mario Draghi, la Rimini, ar trebui să fie un (nou) semnal de trezire pentru întreaga Uniune Europeană. Fostul președinte al Băncii Centrale Europene și autor al raportului privind competitivitatea Europei, a spus clar ceea ce mulți am intuit, și anume că iluzia faptului că dimensiunea economică a Uniunii ne garantează automat influență geopolitică s-a spulberat.

FOTO Facebook

2025 este un an în care ne-am văzut limitele, DAR poate fi și anul în care alegem să construim un nou model european. Eu îl văd mai realist, în mod cert, mai ambițios, obligatoriu, și mai unit! Intenționat, nu am folosit niciun calificativ după cuvântul ’unit’ pentru că asta este esența însăși a UE.

Europa traversează o perioadă de transformări dramatice. A devenit un loc comun să spui asta, dar nu înseamnă că nu merită repetat. Conflictul din Ucraina continuă, iar negocierile de pace ne-au găsit, de multe ori, în plan secund. În Orientul Mijlociu, deciziile strategice sunt luate fără noi. Relația cu Statele Unite este, pe alocuri, sau prin multe locuri, tensionată, iar ascensiunea Chinei ne obligă să regândim întreaga noastră poziționare economică și tehnologică. Nu e ușor să accepți că Uniunea Europeană, în pofida celor 450 de milioane de cetățeni și a unei economii uriașe, riscă să devină un spectator permanent.

Dar această luciditate, cred eu, poate fi, sau trebuie să fie, începutul unui nou tip de acțiune politică europeană.

Uniunea are nevoie de o resetare strategică, iar aceasta nu poate veni decât din curajul statelor membre de a cere mai multă integrare acolo unde contează. Mă refer la politică externă, securitate, apărare, inovație și competitivitate economică.

Avem nevoie de o Europă care vorbește cu o singură voce și care nu mai rămâne prinsă în blocaje birocratice. Trebuie să depășim logica reacției și să revenim la logica inițiativei, construind alianțe globale și strategii economice care să reflecte interesele europene, dincolo de compromisuri temporare.

Pentru România, contextul acesta trebuie privit cu ambiție și în niciun caz cu temeri.

Avem astăzi (da, încă avem!) una dintre cele mai dinamice economii din regiune, avem o voce respectată la Bruxelles și avem, mai ales, un potențial strategic uriaș, deja dovedit în mod repetate.

Suntem, cu bine și cu rele, parte din deciziile care contează în apărare, energie, digitalizare, sau extindere. Într-o Uniune Europeană care își redefinește prioritățile, și este obligată să o facă, România poate și trebuie să își asume un rol (mult) mai activ.

Asta presupune să fim mai prezenți în centrele de decizie, să construim alianțe cu statele membre care împărtășesc aceleași obiective și să contribuim concret la soluțiile europene. Adică, nu doar să le așteptăm!...

România însă are argumente puternice pentru a-și crește influența. Poziția noastră strategică la Marea Neagră, rolul în securitatea energetică a regiunii, deschiderea spre inovare și potențialul de a atrage investiții plasate în lanțurile industriale europene ne transformă într-un actor cheie, DACĂ știm să ne valorificăm oportunitățile.

Evident, asta cere viziune și coerență în relația cu instituțiile europene. Trebuie să fim parte activă din conversația despre autonomia strategică a Uniunii, despre capacitatea noastră comună de apărare și despre cum ne putem proteja industriile, companiile și angajații.

Europa are încă resursele, talentul și valorile care au construit decenii de pace și prosperitate. Ele sunt acolo. Dar are nevoie în același timp de o nouă energie politică și de o strategie comună.

Draghi are dreptate când spune că dimensiunea pieței nu mai este suficientă. Contează cum o folosim, cum investim în tehnologie, cum finanțăm inovația și cum ne apărăm interesele. România, sunt convins, poate fi un contributor real la aceste răspunsuri și poate folosi această criză pentru a-și afirma maturitatea politică.

Uniunea Europeană nu și-a pierdut valorile, dar are nevoie să-și regăsească forța, iar România, prin vocea și acțiunile sale, poate face parte din această renaștere europeană. Este timpul să fim mai activi, mai vizibili și mai implicați. A fi europeni înseamnă, mai mult ca oricând, să fim parte din soluție.