Etosul democraţiei ca proiect moral-politic. Animalul politic şi „reinventarea democraţiei”

0
0

Cum îmblânzim animalul politic? Cum îl aşezăm în reflexe bine formate, intuibile? La fel de bine ne putem întreba de ce ai transforma un zoon politikon într-un animal de pază? Morala şi politica fac casă bună. „Reinventarea democraţiei” înseamnă a aduce „demo-craţia” acasă.

Am obosit să tot repet, de ceva vreme, că nivelul discursurilor politice cotidiene este unul neprincipial, ci eminamente personal. Ceea ce, de la un punct, nu ar fi deloc blamabil. Politica trebuie asumată, supusă unui exerciţiu de agregare a mentalităţilor, opiniilor şi conţinuturilor morale care devin mobilul critic al unor sentinţe personale. Aşa se configurează omul politic. De cele mai multe ori însă, ne mulţumim să vedem o paradă de zoon politikon, într-un fel retrograd şi decadent. Privim la un bestiar politic: partizanate şi „ghilde de interese” ajung să se recomande în calitate de formaţiuni, invectivele depun mărturia poveştii de viaţă a Celuilalt, calitatea morală a devenit jertfa tuturor celor care având mai mult, cred că vor trăi mai bine.

Cum îmblânzim animalul politic? Cum îl aşezăm în reflexe bine formate, intuibile? La fel de bine ne putem întreba de ce ai transforma un zoon politikon într-un animal de pază?

Sunt întrebări la capătul cărora cei mai mulţi preferă să arunce în aer habitatul, nu fiara, pentru că acolo unde educaţia politică e zadarnică, unii au găsit de cuviinţă că se impune „reinventarea democraţiei”. Dar toate aceste interogaţii care rămân deschise compun retorica unui subiect care se anunţă ca investigare  a etosului democraţiei ca proiect moral-politic.

Dar să mergem mai departe. Reaşezarea „democraţiei” ţine, într-o oarecare măsură, de o reformă originară, de reîntoarcerea la organizarea democratică în stare născândă[1]. Acest ab initio nu cultivă nimic altceva decât nevoia organică de a returna proiectul social unui stadiu în care domesticirea unui zoon politikon începe cu înţelegerea şi asumarea unor principii morale elementare. Să nu uităm însă un lucru: „în acelaşi timp, ştim de la greci şi de la revoluţiile americană şi cea franceză că nici „moralitatea nu este pură“, ci ea e doar tendinţă legitimă a oamenilor spre ideal şi puritate, şi nici „democraţia nu este ceva pur“, ci doar ceva perfectibil[2].

Apare astfel democraţia ca progres şi evoluţie mai întâi umană, apoi morala şi axiologică. Practica politică rămâne, la acest nivel, una precară, neemancipată şi de ce nu, perversă. Într-o mare măsură, imposturile democraţiei încă se susţin, chiar şi la acest nivel. Diagnosticul este unul simplu: saltul de la euforia democraţiei la euforia morală nu a fost făcut. Extazul rămâne al aerului respirabil al înnoirii, bucuria una a trecutului recent şi a prezentului continuu, promisiunea fericirii fiind cea a unei proiecţii, ca iluzie umilă şi muşcată de toţi cei care au strâns frimiturile democraţiei şi le-au prefăcut într-un întreg.

De fapt, animalul politic este bolnav iar tratamentul aplicat trebuie să fie unul de resuscitare, de „reinventare a politicului”. Aici elogiul formelor politice anterioare trebuie să dispară, păstrând numai conotaţiile lor negative, pentru a crea un contrast. Reinventarea politicului nu este creaţie, ci reaşezare: civilă, socială, politică. Dincolo de toate, morală. Din acest punct, politicul se închină unei triade elementare care îi făureşte unica sa credinţă: dialogul, cooperarea şi compromisul rezonabil.

De la tribune vor răsuna astfel nu structurile genuine ale unui monolog barbar, ci comunicarea politică şi înstructurarea practicii discursive într-un bine social elementar. Poate că răcnetul animalului politic şi turma animalelor sociale sunt elemente care stau foarte bine aşa cum sunt, ceea ce necesită cuminţire fiind tocmai „spiritul nesăbuit”[3] pe care îl cultivă. Abia atunci, vocea politicii actuale nu va mai fi urletul modern ci rostirea unei atitudini politice, ceea ce actualitatea nu suportă în adevăratul său înţeles.

Morala şi politica fac casă bună. „Reinventarea democraţiei” nu înseamnă nimic altceva decât a aduce „demo-craţia” acasă. 


[1] Prof. Univ. Dr. Vasile Morar, Moralităţi elementare, Editura Paideia, Bucureşti, 2009

[2] Ibidem

[3] Mark Lilla, Spiritul Nesăbuit. Intelectualii în politică, Editura Polirom, Bucureşti, 2005

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite