Ecumenismul suferinţei

În primele două săptămâni din iulie, studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai au privilegiul unei practici social-teologice în instituţii ale serviciului diaconal-filantropic de la Stuttgart.

Organizată pentru al treilea an consecutiv, practica se derulează în cadrul parteneriatului dintre Biserica Evanghelic-Lutherană din Wuerttemberg şi Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului.

Ce au putut învăţa teologii noştri? Ei bine, dincolo de imaginea idealizantă a unora de la noi, au înţeles că Germania îşi permite un sistem de asistenţă medicală şi de îngrijire pentru că are premizele necesare: structura economică şi cultura politică. O economie bazată pe realizarea profitului printr-un plus de inventivitate şi calitate generează un alt tip de loialitate între antreprenor şi locul unde trăieşte.

Majoritatea firmelor din jurul unor giganţi precum Daimler, Porsche sau Bosch sunt în proprietate de familie, aplicând reguli de comportament etic. Banul privat vine în sprijinul celui public, câştigul individual se reflectă în faptele binelui comun, întărind solidaritatea.

Cât priveşte cultura politică, statul german post-totalitar şi-a asumat lecţia istoriei, autolimitând instrumentele care facilitează abuzul.

Precizarea din primul articol al Constituţiei că demnitatea omului, iar nu o trăsătură abstractă, reprezintă unitatea de măsură a acţiunii politice, indică cenzura fundamentală. Tentaţia de a controla în detaliu, de a intra nechemat în viaţa propriilor cetăţeni, de a lua decizii la scară mare, fără a ţine cont de efectele la nivel individual şi comunitar – acestea au fost evitate sau diminuate prin delegarea unor importante funcţii sociale partenerilor. Adică organizaţiilor nonguvernamentale, în primul rând cultelor religioase, şi în general mediului privat, întărind astfel subsidiaritatea.

Teologii şi asistenţii sociali clujeni au mai învăţat că aşa cum Protestantismul, bazat pe celebra formulă a exclusivismului biblic – Sola Scriptura –, a dezvoltat un sistem filantropic impresionant, nici Ortodoxia pronunţat contemplativă nu exclude ajutorarea celui aflat în nevoie. Dimpotrivă. Cine ia în serios textul evanghelic nu poate evita consecinţele practice ale acestuia. La fel, cine vorbeşte cu Dumnezeu în rugăciune nu Îi poate ignora prezenţa în aproapele.

Altfel spus, depăşind ideile preconcepute, Sfântul Vasile cel Mare din Capadocia, în primele secole, şi Gustav Werner din Reutlingen, la începutul industrializării Germaniei, oferă deopotrivă un exemplu de antropologie practică, de consecvenţă între teorie şi practică.  

Fără a ignora diferenţele doctrinare majore, a devenit mai limpede pentru studenţii noştri faptul că întâlnirea inter-confesională, dacă nu poate avea încă loc întru bucuria comuniunii, se petrece însă deplin la căpătâiul bolnavului sau al bătrânului. Ecumenismul suferinţei. În cadrul legăturii dintre Wuerttemberg şi Cluj, vechi de două decenii, am primit sprijin pentru proiecte de felul Hospisului „Sfântul Nectarie”, a Căminului de bătrâni de la Mociu, a Şcolii Christiana pentru copiii cu abandon şcolar etc. A fost un schimb de daruri care ilustrează că Marta şi Maria nu se exclud, ci se completează. Că nu pot fi imaginate una fără cealaltă.