„Dottore”, fostul nostru virtual preşedinte

Luni, 29 decembrie, pe TV-1, la  Telejurnalul de la ora 14, apare un înalt demnitar –„înalt”, la propriu, dar şi la figurat-, care ne transmite o informaţie. Este vorba de unele „completări” necesare în Reglementarea Doctoranturii. Aceste „completări”, care nu ar fi şi „modificări”,  pleacă de la situaţia specială în care se află domnul doctor Victor Ponta, numit „Dottore”, de către Traian Băsescu.

Întrebat de către un jurnalist, dacă mai există şi alte situaţii asemănătoare cu aceea a lui Victor Ponta, demnitarul răspunde că, după ştiinţa dânsului, este vorba de un singur caz, acela al Premierului, dar că, noua Reglementare, care urmează să fie legiferată, va constitui un cadru juridic optim pentru alte cazuri similare, care s-ar putea să se ivească în viitor. Aflăm, apoi, că înaltul demnitar nu este oricine, ci este chiar recent promovatul Ministru al Educaţiei şi Cercetării, Sorin Cîmpean, şi că dânsul doar expune temeiurile adânci şi rosturile salutare ale unei „Ordonanţe de urgenţă” emisă chiar de Guvernul Ponta-4 în aceeaşi zi. . În faţa unei astfel de Informaţii, poţi rămâne cu gura căscată, dacă nu chiar blocat.

Ca să ne revenim cumva, reluăm firul evenimentelor , plecând de la început şi văzându-le de la distanţă. Deci, sub coordonarea lui Adrian Năstase, Victor Ponta îşi ia Doctoratul. Când ajunge Premier, în mod firesc urmează cercetarea biografiei, câtă este cuprinsă ea în dosarul, adică în C.V.-ul dânsului. Se află că, în proporţie de 1/3, Teza de doctorat este un plagiat. Urmează o procedură lungă, subtilă, complicată, de mascare a „furtului”, procedură în care „micuţul”-tot la propriu şi la figurat- Liviu Pop, îşi aduce contribuţia mai mult sau mai puţin creatoare. 

Toată povestea, adică tărăşenia, se blochează la cel mai înalt nivel al Justiţiei, într-un fel de suspendare sceptică. Adică, argumentele pro sunt la fel de tari ca argumentele contra, deci decizia finală rămâne în suspensie, spre bucuria inclusiv a doamnei Ecaterina Andronescu, numită popular „Abramburica”, şi dânsa o fostă Ministru al aceluiaşi Minister, care a avut multiple faţete şi denumiri. Într-un fel de suspensie similară a rămas şi condiţia lui Victor Ponta , ca ofiţer sub acoperire, întrucât, datorită diverselor cerinţe, la această bănuială nu se poate răspunde concluziv, nici prin „da” şi nici prin „ba” Spre surprinderea tuturor, după ce a pierdut Preşedinţia, fiind învins de Klaus Iohannis, Victor Ponta, probabil sub un îndemn interior creştin ortodox, pur şi simplu renunţă la titlul de Doctor. Dar, cererea adresată Rectoratului „Universităţii din Bucureşti” este abil formulată, încât ea nu conţine nici un fel de aluziie la plagiatul dovedit, sau la cuvântul „plagiat” Se pare însă că este cel puţin la fel de greu să îţi pierzi un drept, ca şi să îl câştigi, pentru că aici intervin tot felul de complicaţii juridice, deşi teoretic se spune despre Lege că este simplă , clară şi dreaptă. Intră în joc lexical şi juridic diferenţa dintre „renunţare” şi „retragere”, primul act fiind personal şi subiectiv, al doilea fiind unul cu caracter juridic, adică impersonal şi obiectiv. Ca să scape de toată complicaţia, asemeni lui Alexandru Macedon, „tânărul fecior din Tracia”, cum îl numeşte Constantin Noica, încă tot tânărul Victor Ponta dezleagă nodul gordian al Tezei de doctorat printr-o simplă lovitură de sabie, care este „Ordonanţa” cu pricina. Se pare însă că aici este vorba mai degrabă de o altă sabie, adică de Sabia lui Damocles, care rămâne încă suspendată, dar care s-ar putea şi să cadă cândva, cumva, şi putem presupune că nu chiar oricum, ci potrivit Legii. Fără a fi specialist în Drept sau în Politologie, dacă te concentrezi asupra „Ordonanţei” cu pricina, câteva probleme te pot pune binişor pe gânduri:

1) Mai întâi, o O.U.G. se dă doar în situaţii de urgenţă, de unde şi numele ei, sau în situaţii extraordinare, cum ar fi un cutremur, sau pericolul invadării patriei, chiar dacă ar fi vorba de „invazia lăcustelor”, despre care vorbeşte şi Cronicarul nostru. Dar, stând strâmb şi judecând drept, unde este aici „situaţia de urgenţă”, sau unde este caracterul „extraordinar”, câtă vreme Teza se pare că este una doar „ordinară”, ea fiind şi un plagiat.!?

2) Dacă este vorba de situaţii cu caracter personal, este firesc sau logic să se adune câteva situaţii , ale mai multor persoane, adică să se ajungă la ceea ce se numeşte şi „masă critică” Dar unde este aici „masa critică”, întrucât este vorba de o singură persoană, adică doar de Victor Ponta !? Probabil că dânsul se visa mai departe în rolul de Preşedinte şi, tot probabil, în acest caz este posibilă şi o O.U.G cu caracter excepţional. Oricum, logica noastră naturală nu are consonanţe cu „logica juridică” a lui „Dottore”

3) Dincolo de lămuririle Ministrului Sorin Cîmpean, rostul acestei „Ordonanţe” este acela de a masca „sine diae” tocmai plagiatul, pe această cale problema fiind închisă „definitiv şi irevocabil”, ca să folosim o expresie clasică în Justiţie. Dar, aici vine şi un „supliment de sens”, cum i-ar spune Jakobson, întrucât, cu această ocazie personală şi norocoasă, se crează şi acel „cadru juridic”, despre care vorbea Sorin Cîmpean. Aceasta înseamnă că toţi beneficiarii unor titluri nemeritate, aflându-se cu musca pe căciulă, sau pe pălărioară, pot scăpa de Sabia lui Damocles, luând exemplul lui Victor Ponta. Fericită, chiar preafericită, poate fi Olguţa Vasilescu, această Maria Magdalena a Craiovei, pe care ”Mântuitorul” Victor Ponta a salvat-o de „loviturile cu pietre” ale păgânilor , adică ale oamenilor de ştiinţă competenţi şi corecţi.

4) Fostul Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu, în câteva consideraţii calificate şi oneste, ne atrage atenţia asupra unui fapt, adică Victor Ponta, în calitate de Premier, semnează o „Ordonanţă de urgenţă” care îl vizează pe dânsul, şi deocamdată numai pe dânsul, în calitatea sa de Doctor în Drept. Dar, oare, aceasta nu este juridic o „Incompatibilitate”, iar religios, un păcat, sau o nedreptate „strigătoare la Ceruri”!? Actualul Avocat al Poporului, adică Victor Ciorbea, fostul nostru student exemplar, a reuşit performanţa de a deveni un oportunist fără pereche. Nu a schiţat nici un gest cu ocazia faimoasei „Ordonanţe” a traseiştilor şi nu este exclus să procedeze la fel, adică să fie coerent, şi în cazul acestei „Ordonanţe”, un fel de soră geamănă cu cea precedentă. Încât, „Ordonanţa” va putea fi atacată cândva, numai în Parlament, de către Opoziţie. Aici se deschid două alternative. „Ordonanţa” nu va fi respinsă, majoritatea fiind mai departe de partea Premierului, încât soluţia corectă se amână până la constituirea unei alte majorităţi, deci nu chiar până la Calendele grecesc sau la a doua venire a Domnului nostru, Iisus Christos. Sau, a doua alternativă, prin cine ştie care altă „minune dumnezeiască”, „Ordonanţa” se respinge, consecinţa fiind o veritabilă Apocalipsă doctorală. În limbaj popular, vine şi zicătoarea „Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!”

P.S. Acuzat de plagiat, Victor Ponta se apăra şi răspundea cândva pe o „Sticlă”, care este, prin definiţie, omniprezentă şi transparentă. Contra-argumentul lui Victor Ponta era unul cu iz filosofic. Cică, în Ştiinţele Dreptului există adevăruri universale, dar, cum adevărul universal este omniprezent, este logic şi deci este normal ca acele adevăruri să apară şi în Teza sa de doctorat. Dar, este un loc comun, deşi este unul academic, faptul că o Teză de doctorat, din oricare domeniu ar fi ea, şi pe oricare temă, este asociată strâns, adică organic, cu noţiunile de „cercetare ştiinţifică” şi de „contribuţie originală” Enunţurile cu caracter universal sunt necesare doar ca un cadru teoretic în care se înscrie cercetarea şi analiza unor teme-probleme cu caracter particular şi specific. Întrebarea ultimă vine de la sine, adică unde era Profesorul Adrian Năstase, atunci când lui „Dottore” i s-a atribuit un titlu academic absolut nemeritat!?