Domnule rector ASE, Pavel Nastase, unicul gest de onoare este demisia!

„Dacă te cheamă autoritatea superioară (în) vreo funcţie, atunci să ştii: fiecare urcare a unei trepte în serviciu nu e un pas spre libertate, ci spre încătuşare. Cu cât mai înaltă e funcţia, cu atât mai strânsă e încătuşarea. Cu cât e mai mare puterea pe care ti-o dă funcţia, cu atât e mai riguroasă obligaţia de a sluji. Cu cât mai puternică e personalitatea, cu atât mai prohibit arbitrarul.” - Hermann Hesse, în „Jocul cu margele de sticlă”.

Următorele rânduri sunt adresate Comunităţii academice a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale ce a luat fiinţă prin „Graţia lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională” a M.S. Regele României, Carol I, conform Decretului Regal dat în Bucureşti, la 6 Aprilie 1913, Instituţie care astăzi poartă denumirea de ”Academia de Studii Economice din Bucureşti”, ASE, după recentele reglementări.

Istoria Academiei din Piaţa Romanâ cuprinde 2 războaie mondiale, o serie de crize mondiale de mare amploare, câteva dictaturi, o revoluţie şi enorm de multe pagini de respect şi succes academic.

Respectul şi admiraţia pe care le port Academiei mă obligă să iau o poziţie fermă faţă de modul în care prestigiul instituţiei este ştirbit intenţionat de către cel care ar trebui să păzească bunul renume al acesteia.

După perioade tulburi din istoria societăţii româneşti, astăzi suntem norocoşi, ca după decenii întregi, să putem urma, liberi, valorile care ne definesc, a venit momentul bunului- simţ, al respectului faţă de ştiinţă şi muncă.

Am în minte exemple de membri ai Academiei din Piaţa Romană ce au plătit cu viaţa sau cu pierderi personale de nepreţuit pentru dragostea pe care au avut-o faţă de ştiinţă. Da, aici mă refer la perioada dinainte de război, mă refer la perioada comunistă sau, din păcate, la perioada actuală, când unii oameni se folosesc de politică pentru a parveni.

Am auzit cum unii politicieni şi-au negociat tezele de doctorat cu influenţarea unor proiecte europene în favoarea instituţiei, am auzit despre cum rectori îşi cerşesc încă un mandat, pe la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Desigur, astfel de zvonuri sunt greu de verificat, dragi membri ai Academiei, însă aceste idei revin în mintea oricui când, de pildă, vedem cum rectorul Academiei de Studii Economice susţine un om politic întinează prestiul ASE într-un mesaj pur electoral:

„Treptat, treptat oamenii au căpătat încredere şi în momentul de faţă suntem într-o situaţie de normalitate. Noi apreciem în mod deosebit în Consiliul Naţional al Rectorilor faptul că primul-ministru este foarte apropiat şi de educaţie.”

Mesaj asumat de către: Pavel Năstase, rector ASE, profesor universitar Doctor

SURSA: victorponta.ro/pavel-nastase-rector-ase-profesor-universitar-doctor/

Nu discut opţiunea politică a nimănui, un drept garantat de Constituţie, însă ceea ce devine strigător la cer este utilizarea prestigiului ASE într-o ecuaţie cu miză mai mică decât tradiţia (deja centenară) a unei instituţii fondată şi bazată pe muncă şi ştiinţă.

Stimaţi membri ai Academiei, vă rog să luaţi act de acest comportament grav la adresa tuturor şi lipsit de respect faţă de întreaga comunitate a Instituţiei. Cu toţii, reiau, avem câte o opţiune politică, însă nimeni nu are dreptul să folosească, în astfel de jocuri mici, prestigiul la care muncim cu toţii an de an, generaţie de generaţie de mai bine de un secol.

Nu aş fi scris acest mesaj dacă în ultimele 12 luni nu aş fi aflat personal şi despre:

-un trafic de influenţa din partea unui prorector pentru un loc de cămin;

- un parlamentar PSD care a încercat, în facultate, să intimideze un profesor doar să-i dea „măcar un cinci” la examenul din sesiune, protejatului său, deoarece „poate vă pot ajuta cu ceva şi eu, domnule profesor”;

- faptul că în căminele ASE ,de trei ori, membrii Partidului Social Democrat sau Tineretului Social Democrat au venit pentru a-şi promova ideile politice sau pentru a recruta membri;

Şi rectorul Academiei de Studii Economice nu a făcut nimic niciodată pentru a preveni astfel de evenimente sau pentru a le condamna ferm cu scopul de a proteja prestigiul instituţiei de orice joc politic.

Domnilor şi doamnelor, vă rog să ne delimităm de un om care nu întelege că a venit o vreme a decenţei în care cercetarea, educaţia şi ştiinţa trebuie să fie motoarele, punctele de interes ale Academiei şi că interesele personale, corupţia, grandomania sunt elemente ale trecutului.

Când societatea se confruntă cu evoluţii şi dezvoltări istorice (ca de altfel fiecare epocă), nu ne permitem să stăm în loc pentru ambiţiile câtorva oameni care s-au cocoţat pe funcţii. Avem nevoie de schimburi de experienţe, de cercetare, de publicaţii şi nu tipărituri, avem nevoie de un fond de carte în pas cu vremurile curente şi nu de studenţi făcuţi la normă.

Avem nevoie de un leadership regional al şcolilor de gândire economică şi nu de oameni ale căror realizări sunt o samă de posturi din care n-au lăsat nimic bun societăţii.

Dezamăgirea constă că vedem (destul de rar, de altfel) faţa rectorului şi numele instituţiei implicate în campania unui personaj politic, dar nu vedem acest rector să se implice activ în dezvoltarea pozitivă a Academiei.

În amintesc cu dezgust cum am participat la începutul anului 2014 la o şedintă de Senat Universitar în care au fost adoptate detaliile admiterii în cadrul ASE, iar pseudo-dezbaterea pe acest subiect a durat inexplicabil de puţin (cel mult 40 de min, sper că nu mă înşel), iar decizia eseului motivaţional, pentru mine cel puţin, nu a avut o raţiune logică. Paralela cu procesele de admitere din alte sisteme de învăţământ superior nu se califică deoarece acolo avem o filosofie clar articulată a unui proces îndelungat şi bine justificat faţă de sistemul preuniversitar, cât mai ales faţă de programele oferite de facultăţile din statele respective.

Am un dezgust faţă de acest eveniment din mai multe motive:

- cu greu mi-a fost ”tolerată” prezenţa, ca simplu şi tăcut spectator, la şedinta Senatului Universitar; nu înţeleg de ce membrii Academiei nu pot lua parte nestingheriţi la aceste şedinţe;

- admiterea la programele de licenţă bazate şi pe un eseu motivaţional s-a făcut prea rapid, fără nicio viziune sau analiză a implicaţiilor deciziei ori a necesităţilor Academiei;

- rectorul nu a avut faţă de măsura menţionată o viziune clară, nici nu şi-a asumat-o, nici nu a combătut-o prin argumente;

- au fost adoptate alte decizii în lipsă de cvorum, iar în alte subiecte rectorul a încercat sa manipuleze membrii Senatului Universitar.

Nu mai vorbesc de implicarea directă sau prin interpuşi în procesul de alegere a studenţilor reprezentaţi, fapt interzis (încă) de Legea Educaţiei Naţionale.

De aceea, consider că şedinţele Senatului Universitar ar trebui să fie publice, filmate, iar înregistrările acestuia să fie puse pe site-ul Academiei, pentru o mai bună transparenţă - să vedem clar cine îşi asumă ce, în numele tuturor.

Vă veţi întreba de ce abia acum am ales să spun aceste lucruri, iar răspunsul meu ar fi: fiindcă am ajuns la o limită a răbdării, o limită a decenţei ce obligă să sancţionăm public faptele şi actele care aduc atingere la buna reputaţie pentru care au muncit generaţii întregi de studenţi, profesori şi alţi oameni implicaţi direct în viaţa Academiei.

Este revoltător ca un om cu o lipsă de viziune să nu facă nimic pentru binele instituţiei (sau aproape nimic), dar să sară pe gard pentru a-şi prinde mandatul folosindu-se de renumele Academiei!

De aceea, consider că toţi studenţii, profesorii şi membrii personalului auxiliar al Academiei ar trebui să poată vota direct în cursa de alegere a rectorului ASE!

Cu gândul la membrii Academiei care au plătit chiar şi preţul suprem pentru respectul faţă de ştiinţă, cu gândul la cei care au muncit curat, dezinteresaţi pentru Academie şi pentru renumele de bun profesionist, am ales să scriu aceste rânduri, dar şi cu speranţa că generaţiile următoare vor putea mulţumi ca şi mine celor dinainte pentru o universitate recunoscută ca un izvor de talent şi intelect, nicidecum ca având faima unui cimitir de dinozauri (în proporţii, nu în ani) lacomi după funcţii şi bani.

Sper ca tot mai puţini absolvenţi să fie scârbiţi de „experienţa ASE” şi ca tot mai mulţi să continue tradiţia de a „ţine sus” bila şi prestigiul Academiei.

În încheiere, din simpla calitate de student, transmit solicitarea mea publică faţă de Comisia de Etică a Academiei de Studii Economice din Bucureşti de a se autosesiza faţă de modul în care rectorul, Pavel Năstase, a folosit renumele ASE într-o competiţie electorală, politică.

Sper ca Ambasada Statelor Unite ale Americii să ţină cont de astfel de cazuri în eventualele evenimente care ar putea fi realizate împreună cu asemenea tipologii de personaje care tind să decredibilizeze instituţii sacre doar pentru o funcţie şi câţiva arginţi. Aşa cum frau Merkel a respins un titlu din partea unei universităţi din Bucureşti şi după cum arată dosarul Microsoft, este evident de ce a fost respinsă asocierea de imagine cu o instituţie care, din păcate, a fost condusă, în ultimii ani, de cele mai multe ori, de către oameni corupţi.

Îmi exprim această nădejde ca unul care a fost implicat într-un proiect ce vizează combaterea corupţiei din mediul academic românesc, finanţat de Ambasada SUA la Bucureşti şi realizat de către Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România alături de Societatea Academică din România.

Vreau să mai precizez ca nu am nimic în ceea ce priveşte persoana Pavel Năstase, căreia îi doresc tot binele, ci afirmaţiile mele sancţionează un comportament dăunător pentru ASE al actualului rector.

Vă mulţumesc, dragi membri ai Comunităţii Academiei, pentru atenţia acordată şi am nădejde în înţelepciunea societăţii noastre de a ne apăra valorile.