Dl. ministru Liviu Pop - între contul de Facebook şi scrisoarea de demisie

A făcut înconjurul ţării, a devenit o informaţie de presă preluată ca atare nu doar de tabloide, ci şi de ziare zise „quality”, a provocat comentarii şi ironii acide - cineva mai hâtru a avut chiar ideea de a se lansa o petiţie online pe această temă - decizia Ministrului Educaţiei Naţionale, dl. Liviu Marian Pop, de a-şi închide contul de „persoană publică” de pe o reţea socială.

Închinzându-şi contul, ministrul a vrut să se pună la adăpost de observaţiile şi comentariile nu tocmai tandre, în fapt chiar deloc amabile, stârnite de anunţul domniei-sale că are de gând să introducă în circulaţie un manual de Educaţie fizică.

Nu-i vorbă că şi până la momentul anunţului cu pricina, contul de persoană publică al domnului ministru mustea de o mulţime de reclamaţii, sesizări şi, îndeosebi, de urecheli pe care oameni din toate generaţiile şi de toate profesiunile, cel mai adesea cu carte şi sub semnătură proprie, i le adresau înaltului demnitar din Guvernul României.

Părinţi sau profesori îi aduceau d-lui Pop la cunoştinţă fie incapacitatea instituţională a Ministerului pe care îl conduce de a organiza aşa cum se cuvine examenele şi concursurile ce s-au succedat în perioada iunie-iulie 2017, fie cât de puţine posturi titularizabile le-au fost puse la dispoziţie celor ce au optat pentru o carieră didactică, fie cât de nepotrivit au fost întocmite subiectele. O profesoară a postat un foarte bine articulat comentariu la adresa năzbâtiilor şi insultelor adresate corpului didactic din România de preşedintele Senatului, corigentul la Limba română pe nume Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu. Un părinte îi sesiza celui care ocupă astăzi scaunul în care a stat pe vremuri Spiru Haret perpetuarea supraîncărcării, şi la propriu, şi la figurat, a elevilor din clasele mici. Altcineva se interesa dacă şi la toamnă se va repeta criza endemică a manualelor. Şi sunt deja toate indiciile că nu va interveni nici o îmbunătăţire.

Trebuie spus, fiindcă acesta este adevărul, că dl. Pop încerca să ţină pasul cu ritmul covârşitor al întrebărilor. Numai că, din păcate, răspunsurile ministrului dovedeau fie că acesta nu cunoaşte, aşa cum s-ar fi cuvenit, legile şi reglementările în vigoare, fie că răspunde în limitele şi cadrele disciplinei de partid, fie că o face comiţând impardonabile greşeli de gramatică, ortografie şi ortoepie în limba română. Eu însumi i-am semnalat d-lui Pop nedreptăţile pe care le face deja „istorica” (Daddy Dragnea dixit) Lege a salarizării unitare (dl. Pop habar nu avea despre ce vorbesc), dar şi felul nepermis, nu pentru un ministru, nu pentru posesorul unei diplome de studii universitare, diplomă emisă de Universitatea „Babeş-Bolyai”, ci pentru cineva care a trecut chiar şi cu nota minimă Bacalaureatul, în care „Excelenţa Sa” siluieşte limba română.

Se pare că în cursul zilei de sâmbătă nervii d-lui ministru au cedat. Aşa că gata cu dialogul, gata cu democraţia, gata cu glumele şi cu ironiile! Dl. Pop a comis, de fapt, o imensă greşeală iluzionându-se că şi-ar rezolva dintr-un foc toate problemele, dintre care cele mai acute sunt cele ale lipsei de competenţă şi de credibilitate, prin desfiinţarea contului de pe respectiva reţea socială.

Sigur, se poate spune că, luând la repezeală o astfel de decizie, dl. Liviu Pop şi-a mai dovedit încă o dată şi micimea, şi laşitatea. Numai că înainte ca toate aceste defecte să devină publice, să fie expuse dizgraţios şi ruşinos în văzul lumii, nu ar fi fost oare mai bine pentru dl. Liviu Pop, aşa, ca persoană fizică, cum se spune astăzi mai în glumă, mai în serios în presa dâmboviţeană, dar şi pentru România, ca domnia-sa să cumpănească dacă este cu adevărat pregătit, dacă nu cumva este mult prea vulnerabil la o mulţime de capitole, dacă nu e prea mare prăpastia dintre voinţa şi putirinţa personală de a fi ministru?

Nu ştiu. Se prea poate ca dl. Liviu Pop să fi fost un foarte bun profesor secundar de Matematică. Poate că acelaşi domn Liviu Pop a înregistrat rezultate notabile, care nu s-au limitat la chiverniseala proprie, în lupta sindicală.

Un lucru este în afară de orice îndoială. Pălăria de ministru îi este - şi asta se vede de la o poştă - absolut nepotrivită. Pot, spre exemplu, să admit că dl. Petre Daea, de la Agricultură, ar fi, cum ne asigură premierul Tudose, un ministru care face treabă, chiar dacă aproape zilnic lansează pe piaţă câte o perlă lingvistică, dar este, în opinia mea, inacceptabil că mai marele şcolilor din România să fie agramat.

Findu-i mult prea mare, pălăria cu pricina i-a căzut d-lui Liviu Pop peste ochi şi i-a întunecat privirea. Sper că nu în chip ireversibil. Sunt convins că soluţia e simplă şi rezidă într-o scrisoare de demisie.