Despre sărăcie, adopţii şi excesul de civilizaţie

Pregătindu-mă să scriu despre spectacolul cu piesa Copilul Problemă montat de regizorul Adrian Iclenzan la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, m-am izbit de aceeaşi veche dificultate, adesea semnalată nu doar de mine, ci şi de confraţi într-ale criticii de teatru. Precaritatea posibilităţilor de documentare.

Ajutat de internet şi de caietul-program al celei de-a XXVI a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, nu mi-a fost greu să aflu că autorul piesei, George F. Walker, este una dintre principalele personalităţi nu doar ale literaturii dramatice canadiene contemporane, a cărei importanţă a câştigat constant în pondere din anii 80 încoace. Ci şi ale scenaristicii de film şi de televiziune. De altminteri, piesa Copilul Problemă e tincturat de problema televiziunii, a supraimplicării ei în viaţa noastră de zi cu zi, a falsului şi a exagerărilor din aşa-zisele reality-show­-uri în care nu viaţa, ci comercialul contează.

Am aflat tot fără mari probleme că piesa tradusă şi regizată de Adrian Iclenzan face parte dintr-o serie de şase texte destinate scenei grupate sub titlul generic Suburban Motel, ciclu scris de George F. Halker în perioada 1997-1998. O perioadă grea, de maximă austeritate pentru canadieni, reflectată ca atare în respectivele scrieri. A căror acţiune se petrece într-o sordidă cameră de motel. Una şi aceeaşi.

Mai greu mi-a fost să aflu dacă şi când a mai fost montată piesa în România. Domnul Google a fost de data aceasta doar parţial binevoitor cu mine. Am aflat că aceeaşi piesă se regăseşte în repertoriul Godot Cafe Theatre din Bucureşti, numai că informaţia cu pricina nu conţinea şi data premierei. Cert era doar faptul că spectacolul bucureştean se slujea de o altă traducere la înfăptuirea căreia a colaborat şi regizoarea. Am mai dat peste un interviu cu regizorul Theodor- Cristian Popescu din care am aflat că prin 2007 se afla în toiul repetiţiilor cu acest text şi că repetiţiile cu pricina se petreceau la Teatrul 74 din Târgu Mureş. Nu am găsit nicăieri certificarea premierei.

Aşa că las la o parte orice încercare de diacronie teatrală şi trec la sincronii. Spunând că piesa, una deloc comodă, nicidecum datată, pe mai departe extrem-contemporană vorbeşte despre familie, adopţii şi dramele provocate de acestea, despre sărăcie şi catastrofele umane pe care le poate genera ea, despre normalitate şi imposibilitatea existenţei ei în condiţii extreme, despre folosirea abuzivă şi limitată a conceptului de civilizaţie, despre încredere şi neîncredere, despre a doua şansă şi cât de greu se acordă aceasta.

Un cuplu tânăr- Denise şi R.J. – e victima perioadei de austeritate despre care vorbeam mai sus. Incapabili să îi facă faţă şi unul,şi celălalt au greşit grav. Denise a început să practice prostituţia şi să fie dependentă de droguri şi de alcool, R.J. a ajuns la puşcărie. Preţul plătit a fost încă şi mai piperat căci, la sesizarea depusă de mama Denisei, Protecţia copilului a intervenit, le-a luat fetiţa şi a încredinţat-o spre creştere unei alte familii. Cei doi încearcă acum să o recâştige. Cu ce şanse de vreme ce, în pofida eforturilor lor evidente, încă nu par pe deplin apţi pentru aceasta. Nici uman, nici material. R.J. a ieşit din închisoare, a primit o slujbă, dar e încă şubred emoţional. E obsedat de reality- show- uri. Denise pare vindecată de droguri, dar nu are slujbă. E încă mai fragilă psihic decât soţul ei.

Tânărul cuplu, precar refăcut, mai are de înfruntat birocraţia şi „procedurile” acesteia. Aplicate mecanic, prea ca la manual şi neomeneşte de asistenta socială Helen. Pe care o aşteaptă, în maximă tensiune, într-o cameră de motel îngrijit de ratatul absolut care e Philie. Ce se întâmplă când aşteptarea aceasta va lua sfârşit- aceasta e substanţa piesei şi a spectacolului. Un spectacol tensionat, riguros paginat de tânărul regizor Adrian Iclenzan. Un spectacol a cărui supra-temă e aşteptarea nervoasă.

O montare bazată îndeosebi pe actori. Spectacol care înseamnă, în primul rând, o imensă investiţie de încredere în doi tineri, în doi foarte tineri actori despre care aflu că se află la ora debutului. E vorba despre Ada Galeş şi despre Claudiu Mihail. Ea, absolventă a UNATC-ului bucureştean, el al Secţiei de Teatru a Universităţii din Craiova. Ambii foarte buni şi convingători. Ada Galeş cu un ascendent în ştiinţa gradării tensiunii şi în cea a nuanţării, Claudiu Mihail ceva mai emoţionat, plătind  tracului un oarecare tribut minor care poate ţine de specificul unei reprezentaţii anume, începutului poate prea în forţă. Cred că prea în forţă şi prea apăsat-implicat joacă şi Marius Cordoş, interpretul umanoidului Philie. Gabriela Butuc e interpreta comme il faut a unei asistente sociale din cale afară de comme il faut. Plătind pentru asta şi ea un preţ cât se poate de mare.   

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov- COPILUL PROBLEMĂ de George F. Walker; Traducerea şi regia artistică: Adrian Iclenzan; Scenografia: Bogdan Spătaru; Cu: Ada Galeş, Claudiu Mihail, Gabriela Butuc, Marius Cordoş; Data reprezentaţiei: 20 noiembrie 2015