De ce nu avea Iohannis altă soluţie
0Deşi am susţinut altă soluţie de rezolvare a crizei politice, recunosc că varianta aleasă de preşedinte este mai bună. Fierbe Facebook de indignare, cu acuze la adresa preşedintelui Iohannis, că şi-a trădat susţinătorii. Judecând în sindromul „tătucului“, care trebuie şi poate să le rezolve pe toate, aşa pare să fie. Totuşi, la o analiză mai atentă lucrurile nu stau chiar aşa.
Iohannis nu avea o variantă, alta decât numirea unui premier de la PSD
Era constrâns de actuala majoritate parlamentară, de Constituţie şi de deciziile CCR. Numai că Dragnea era convins că preşedintele va respinge prima propunere, absolut inacceptabilă, inclusiv pentru PSD, iar a doua propunere era cea adevărată: Mihai Fifor, sau altcineva, mai competent şi mai „prezentabil” publicului. Figura tristă pe care a avut-o Dragnea, la ieşirea publică de după anunţul preşedintelui, demonstrează această teorie.
Dar Iohannis a preferat altceva. Să lase PSD-ul să piară pe limba sa. De fapt, pe aceea a premierului Dăncilă. Viorica Dăncilă se va prăbuşi în ridicol, şi va târî tot partidul după ea. Pentru că nu are cunoştinţe elementare de administrarea unei instituţii, darămite a unei ţări întregi. Pentru că vorbeşte agramat, fără conţinut, înşirând vorbe goale fără sens. Sancţiunea opiniei publice va fi zdrobitoare. Este din aceeaşi categorie politică cu Liviu Pop.
Mulţi îl acuză pe Iohannis că n-a făcut altceva. Ce anume, altceva?
Să desemneze doi premieri inacceptabili parlamentului, care ar fi dus la alegeri anticipate. Trecem peste riscurile unor luni întregi de instabilitate politică, cu consecinţe dramatice asupra economiei. Dar era foarte probabil ca parlamentul să aprobe a doua nominalizare, pentru ca parlamentarii să nu plece acasă.
Bun. Cum poate un guvern să funcţioneze având parlamentul împotrivă? Respingându-i toate iniţiativele legislative, şi trântindu-l la prima ocazie prin moţiune de cenzură? O luam de la capăt, de câte ori? E un drum înfundat, cu costuri mult mai mari, comparativ cu acelea pe care le plătim acum.
De bine de rău, economia privată funcţionează, aşa se explică acele creşteri record. Doar că guvernul nu este capabil să aducă acele creşteri în bugetul de stat, să rezolve problemele cetăţenilor legate de educaţie, sănătate, infrastructura etc.
Premierul Dăncilă nu va avea nicio autoritate asupra miniştrilor săi. Va apela în permanenţă la Dragnea să medieze conflictele. Va face gafă după gafă, unele impardonabile. Că nici sfaturile lui Dragnea nu reprezintă soluţii miracol. Am văzut în 2017 cum a fost „îndeplinit” programul de guvernare.
În concluzie
Dintre toate soluţiile posibile, aceea aleasă de preşedintele Iohannis mi se pare cea mai bună. PSD trebuie să se prăbuşească în derizoriu şi ridicol, pentru ca şi propriii susţinători să înţeleagă că nu este capabil să-şi respecte promisiunile. Premierul Dăncilă este „perfectă“ pentru acest scop. Între toate soluţiile posibile, aceasta are costurile cele mai mici.