Daniela Cutaş: Etica reproducerii umane cu gameţi creaţi în laborator

„Dacă aceste tehnologii vor progresa astfel încît, tehnic, gameţii creaţi în laborator să poată fi folosiţi în reproducerea umană, acest lucru ar putea interesa o serie de persoane” FOTO Shutterstock

În 2012, un grup de cercetători din Japonia a publicat un raport în care detaliau obţinerea de şoareci din celule reproductive obţinute prin convertirea unor celule somatice. Cercetătorii au reprogramat celule ale pielii şi le-au readus la un stadiu pluripotent.

Aceste celule, implantate în şoareci sterili, atît femele cît şi masculi, au dat naştere atît la ovule, cît şi la spermatozoizi, care au fost apoi extrase de către cercetători şi fertilizate în vitro, ducînd la crearea de noi şoareci, care au trăit fericiţi şi s-au reprodus la rîndul lor, în mod natural. Cu un an înainte, cercetători din SUA au raportat crearea de şoareci cu doi taţi. În 2006, şi un grup de cercetători din Marea Britanie şi Germania raportase crearea de şoareci cu ajutorul gameţilor obţinuţi în laborator. Acestea sînt doar cîteva exemple celebre ale progreselor în obţinerea de celule reproductive în laborator.    

O bună parte din oamenii de ştiinţă implicaţi în aceste cercetări susţin că scopul lor este creşterea cunoaşterii. Se cunosc foarte puţine despre cum se formează celulele reproductive. Pe măsură ce ştim mai mult, vom putea să îmbunătăţim tratamentul infertilităţii, să reparăm celulele reproductive şi să înţelegem mai bine cum putem preveni infertilitatea: şi nicidecum să folosim în reproducerea umană gameţi creaţi în laborator. Alţii, însă, susţin explicit că unul din beneficiile urmărite este de a crea gameţi umani pentru reproducere. De asemenea, majoritatea se îndoiesc că va fi vreodată posibil să creăm spermatozoizi viabili din celule prelevate de la femei: pentru aceasta ar trebui să poată fi adăugat cromozomul Y, ceea ce nu este posibil. O minoritate, însă, nu cred ca acest lucru este irealizabil şi, mai mult decît atît, consideră că nu doar obţinerea de ovule din celule prelevate de la persoane de sex masculin şi de spermatozoizi de la persoane de sex feminin, sînt ambele posibile, ci şi fertilizarea lor cu gameţi prelevaţi de la aceeaşi persoană. În acest fel s-ar obţine urmaşi cu un singur părinte genetic.

Dacă aceste tehnologii vor progresa astfel încît, tehnic, gameţii creaţi în laborator să poată fi folosiţi în reproducerea umană, acest lucru ar putea interesa o serie de persoane. Ar putea fi creaţi gameţi pentru partenerul infertil dintr-un cuplu şi fertilizaţi cu gameţi de la celălalt partener; sau chiar din celulele fiecărui partener infertil. Femeile trecute de vîrsta menopauzei ar redeveni fertile, în principiu, odată ce va exista posibilitatea a crea gameţi viabili din celulele lor. Nimeni nu ar mai fi infertil în sensul în care înţelegem astăzi infertilitatea, chiar dacă nu are şi nu a avut niciodată gameţi viabili.    

Dacă va fi posibil să fie creaţi gameţi de alt sex decît persoana de la care provine materialul genetic, acest lucru ar putea interesa cuplurile în care partenerii sînt de acelaşi sex, care pentru prima dată s-ar putea reproduce împreună. Aceştia pot deveni părinţi (în societăţile în care li se permite), crescînd împreună copiii pe care îi au din relaţii precedente, sau adoptînd, de exemplu. Dar nu pot avea copii ai căror părinţi genetici să fie împreună ei doi şi nimeni altcineva (două femei pot împărţi procesul de reproducere, creînd un copil din ovulul uneia, fertilizat în vitro şi transferat în uterul celelalte, devenind astfel amîndouă mame biologice ale copiilor lor – dar, deocamdată, au nevoie şi de spermatozoizi de la o a treia persoană). O astfel de inovaţie ar face posibil acest lucru. Foarte mulţi oameni, atunci cînd decid să devină părinţi, speră să aibă copii înrudiţi genetic cu ei – o preferinţă discutabilă, şi nu neapărat raţională. Însă această legătură genetică este puternic valorizată în multe culturi, şi este o realitatate de care se bucură mulţi părinţi. Mai mult decît atît, faptul că partenerii de acelaşi sex nu se pot reproduce împreună este unul din motivele invocate de oponenţii permiterii creării de familii în care părinţii sînt de acelaşi sex; iar pentru mulţi, părinţii adevăraţi ai copiilor sînt părinţii lor genetici, indiferent cine le sînt părinţii legali, pe cine recunosc ei drept părinţi, cine îşi asumă responsabilităţile aferente creşterii şi educării lor. În aceste condiţii, cuplurile în care partenerii sînt de acelaşi sex ar putea dori să devină părinţi prin această metodă. 

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Daniela Cutaş este conferenţiară în filozofie practică la Universitatea din Umea şi Universitatea din Göteborg, Suedia. Elaborarea acestui articol a beneficiat de grantul „Relaţiile personale apropiate, copiii şi familia: analiză etică şi politică“, finanţat de Consiliul Suedez al Cercetării. Mai multe informaţii despre autoare.