Curatorul - un decalog neserios

Ei bine v-aţi prins, nu e vorba de curatorul care cîntă în corul bisericii ci e vorba despre acel personaj care se presupune că face munca de cercetare şi organizare a unei expoziţii.  Într-o proporţie covîrşitoare curatorul e de sex feminin.  În interiorul unei galerii acest rol este de multe ori preluat de către galerist. Aşa că vă pot da nişte „indicăţii” preţioase vorba personajului antedecembrist de josnică amintire

Astfel:

1.       Încercaţi să nu organizaţi expoziţii de grup. Chiar dacă aveţi senzaţia că ideea e originală, în mod aproape sigur nu e. Nu veţi reuşi decît să organizaţi o expoziţie de tipul „flori, fete sau baieţi” sau… nuduri sau … animale.

2.       Dacă tot sunteţi curator femeie, deşi  o îmbrăcăminte „ decoltată” poate atrage atenţia pe termen scurt, „a la long” e contraproductiv.

3.       Lucraţi cu maximum 4 sau 5 artişti. Intraţi în detalii.

4.       Sunteţi un servitor al artei, nu vioara principală.

5.       Orice gest de organizare trebuie să fie justificat în demersul artistului. Nimic gratuit.

6.       În textul expoziţiilor evitaţi să-l citaţi pe Baudrillard, Zizek sau Debord.

7.       Nu inventaţi idei-baston ci extrageţi-le din discuţiile cu artiştii. Evitaţi noua limbă de lemn curatorială.

8.       Consumaţi, măcar ca experiment, tot ce consumă artiştii.

9.       Nu uitaţi: arta nu e viaţa voastră.

10.   A zecea regulă nu o găsesc. S-ar putea ca şi asta să fie relevant.

În altă ordine de idei salut intervenţia unor artişti anonimi care au „ însîngerat” Ţeapa din faţa MNAR. Cît despre “Calul” de vis-à-vis  îmi vin numai cuvinte de “dulce” aşa că mai bine mă abţin.