Cum se va schimba politica, în urma ​ofensivei DNA? 6 efecte de urmărit

0
0

Românii se bucură că, în sfârşit, există şi corupti, nu doar corupţie. Activitatea DNA este receptată pozitiv de populaţie, care simte că, aşa cum scrie şi în Constituţie, „nimeni nu este mai presus de lege”. Nu discut despre meritul cui este în această desfăşurare de forţe, cert este că ea afectează, proporţional, toate forţele politice din România.

​​Asadar, nu se poate vorbi de o tinta anume, ci de o ofensiva care duce la dislocari importante in toate partidele.

Nu analizez insa raporturile de forte, ci mai degraba la ce ne putem astepta structural in spatiul public:

  

1.     Partidele trebuie sa isi schimbe mecanismele de finantare, iar vara aceasta va fi o perioada critica de adaptare. Cu siguranta, multe din mecanismele de pana acum nu vor mai functiona, iar tranzitia va face ca unele din structuri sa ajunga in incapacitate de plata, in lunile urmatoare. Partidele romanesti nu sunt de masa (cu exceptia PSD, a carui masa este insa formata mai ales de membri cu venituri mici si foarte mici), prin urmare nu se pot baza pe cotizatii pentru sustinerea cheltuielilor. Cel putin, nu pe cheltuielile din prezent. Fie vom asista la generarea de noi surse de finantare legitima (de ex, n-am vazut o preocupare in zona partidelor de a realiza proiecte inclusiv cu finantare europeana, prin care sa ofere anumite tipuri de servicii publice propriilor sustinatori; poate fi o idee). Fie, ca alternativa, vom asista la o scadere a cheltuielilor care poate duce la schimbari spectaculoase – de ex, la renuntarea la sediile politice din prezent, si mutarea partidelor in spatii mai putin protocolare, dar mai functionale.

2.     Recrutarea noilor candidati, pentru alegerile de anul viitor, nu mai poate fi facuta in logica de pana acum. Multi dintre cei care voiau sa candideze vizau functia publica nu doar pentru scopul exercitarii puterii (in diverse scopuri, legitime sau nu), ci si pentru privilegiile si adapostul pe care aceasta le furniza (ocupantul unei functii publice, ani de zile, se simtea deasupra celor obisnuiti, cumva aparat de temele curente si angrenat intr-o misiune inalta). Schimbarea de filosofie poate fi majora – acum, ocupantul unei functii publice trebuie sa stie, din start, ca este mai vanat decat un om obisnuit, ca este mai expus si, in consecinta, trebuie sa fie mult mai atent cu toate elementele vietii sale publice. Exista astfel de candidati dispusi sa intre in partidele actuale? Daca nu vor sa intre in partidele actuale, vor avea suficienta capacitate organizatorica pentru a genera noi structuri capabile sa treaca de pragul de 5%?

3.     Campaniile electorale viitoare nu se vor mai desfasura la fel ca cele de pana acum. Mai putini bani negri, mai putine cheltuieli, mai putina capacitate de mobilizare de resurse din partea tuturor. Nu neaparat pentru ca aceste resurse nu exista, cat mai degraba pentru ca nu va exista suficienta vointa politica pentru ca acestea sa fie angrenate intr-o batalie in care incalcarea regulilor devine extrem de riscanta. Din acest punct de vedere, revenirea la votul pe liste devine obligatorie nu doar pentru ca a esuat mecanismul uninominal, ci si pentru ca lista presupune o campanie mai putin costisitoare decat suma campaniilor individuale. Mai putine cheltuieli inseamna o sansa in plus pentru partidele mai mici, precum si mai putina galagie media. Un efect pervers – campaniile pot arata la fel la cele pentru europene, in care se cheltuie cel mai putin, iar interesul media este cel mai mic.

4.     Dialogul intre partide si derularea de mari proiecte devine un proces costisitor si inutil – temele mari, proiectele incepute de o guvernare pentru a fi continuate de o alta, nu mai merita sa fie initiate, cata vreme costul realizarii lor este mare (dialogul este greu de conturat, conse

​n​sul si mai greu, iar absenta increderii face ca initierea de noi actiuni sa nu poate fi realizata). In acest context, guvernarea, cel putin pentru o vreme, va deveni doar o chestiune de gestionare a problemelor curente. Din acest punct de vedere, solutia noilor Coduri Fiscale, care da inapoi societatii o pondere cat mai mare din plus-valoare, poate fi singura solutie normala si eficienta in perspectiva anilor viitori. O pondere cat mai mare din PIB retinuta la bugetul de stat, pentru ca acolo sa ramana blocata in contextul lipsei capacitatii administrative necesare (nu din lipsa de profesionalism, ci din ineficienta generata de teama de a derula noi proiecte) ar fi fost o solutie care n-ar fi multumit pe nimeni. 

5.     Aparitia de lideri si formatiuni anti-sistem, care sa ceara pulverizarea tuturor partidelor si sustinerea unor proiecte total noi este profund facilitata de acest context. De obicei, romanii directioneaza votul a cca 20% spre partide mici si spre candidati independenti, voturi care apoi se redistribuie partidelor importante. Aceasta pondere poate creste si mai mult, iar o eventuala performanta electorala majora a unei miscari anti-sistem poate coagula mult din aceste procente, transformand noua structura intr-o forta comparabila cu cele doua deja existente (stanga PSD si dreapta PNL).

6.     Profesionalizarea politicii este cea care, pe termen scurt si mediu, va avea cel mai mult de suferit, dar acest cost ar putea fi compensat pe termen lung. Indepartarea de politica a specialistilor care, in prezent, orbiteaza structurile politice actuale, va duce la o scadere si mai mare a calitatii (politicilor, mesajelor, solutiilor) – iar aceasta indepartare este generata de lipsa resurselor ​legitime.

​​Deprofesionalizarea va creste si in zona media, unde vor continua sa se reduca cheltuielile, proportional cu reducerea cheltuielilor politice generale. Pe acest fond, efectul imediat va fi crearea unui vid de competente care va amplifica lipsa de credibilitate a politicii – si, in fapt, acesta va fi examenul major de credibilitate al clasei politice. In Italia, aparitia lui Berlusconi si dominatia sa asupra unei clase politice timorate si tehnocratizate a fost posibila tocmai datorita acestui vid; cu banii produsi in zona privata, a reusit sa se impuna deasupra tuturor si, aproape fara efort, a dominat politica italiana pentru doua decenii. Va urma asa ceva si in Romania? Si, daca da, cine va fi noul Berlusconi?

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite