Cum facem România credibilă. Militar, bugetar, social și economic

Acum un an, la Conferința de Securitate de la München, după declarațiile vicepreședintelui american J.D. Vance despre anularea alegerilor prezidențiale din România, păream o țară aproape izolată, pusă la colț, deși acele afirmații nu descriau corect realitatea românească. A fost un moment greu, unul în care România risca să nu mai fie privită ca un aliat serios (mai degrabă ca o problemă) de către principalul nostru partener de securitate din cadrul NATO.

De atunci, însă, România a muncit enorm ca să recâștige încrederea și să reconstruiască relația cu Statele Unite, iar acest lucru s-a făcut printr-un efort politic real, prin seriozitate și prin claritatea strategică a președintelui Nicușor Dan și a prim-ministrului Ilie Bolojan. Președintele a spus foarte clar, încă din ianuarie, că Parteneriatul Strategic cu SUA rămâne o direcție fundamentală a politicii externe a României, iar în martie premierul Bolojan a discutat cu noul ambasador american atât componenta de securitate, cât și pe cea economică și investițională.

Cu alte cuvinte, parteneriatul cu americanii este din nou vizibil și este din nou concret. Parcă prea ușor am trecut peste această realizare extrem de importantă pentru securitatea națională!...

Tot ce spun se vede inclusiv în fapte.

La Mihail Kogălniceanu continuă investițiile majore de extindere și modernizare, într-un proiect de peste 2,5 miliarde de euro care trebuie să transforme baza într-un hub strategic al NATO la Marea Neagră.

Tot în aceste zile, România a aprobat și dislocarea temporară de echipamente defensive și personal militar american, în conformitate cu parteneriatul nostru strategic cu Washingtonul. Asta înseamnă că România este tratată ca parte din arhitectura de securitate a flancului estic. Este evident.

Mai mult, România intră tot mai clar și în logica noii industrii de apărare europene!

S-a semnat deja declarația de intenție cu Ucraina pentru cooperare în producția de sisteme de apărare, inclusiv drone, pe teritoriul României. O astfel de investiție înseamnă, desigur, tehnologie și securitate militară, dar înseamnă și angajări, adică ingineri, tehnicieni, operatori. Și înseamnă salarii, competențe și locuri de muncă bine plătite într-un domeniu strategic.

La Mediaș, la Automecanica SA, începe producția blindatelor Cobra II, destinate Armatei Române, investiție posibilă printr-un parteneriat strategic, care a inclus transfer de tehnologie, între grupul SKB, prin Automecanica SA, și Otokar, o companie turcă, una dintre cele mai importante din industria auto și de apărare din regiune.

Așadar, România trece dincolo de poziția de beneficiar de securitate! Țara noastră vine acum și cu o capacitate sporită ca furnizor de securitate.

Prin programul european SAFE, României i-au fost alocate 16,68 miliarde de euro pentru investiții în apărare, una dintre cele mai mari alocări din Uniunea Europeană. Asta nu este puțin lucru.

Vreau să accentuez. Avem în față o șansă istorică pentru industria noastră de apărare, pentru infrastructură și pentru consolidarea poziției României într-o Europă care înțelege, în sfârșit, că securitatea costă, da, dar absența ei costă infinit mai mult.

Merită amintit și ce a spus ieri, 19 martie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, la întâlnirea cu președintele Nicușor Dan: România este un aliat statornic de peste 20 de ani și joacă un rol strategic pe flancul estic al Alianței, inclusiv la Marea Neagră, o regiune vitală pentru securitatea comună. Sunt cuvinte care arată că România a revenit, prin eforturile președintelui și ale premierului, acolo unde trebuie să fie: în cercul statelor credibile.

Dar de acum înainte nu este suficient să fim credibili doar militar și diplomatic.

România trebuie credibilizată și bugetar.

Guvernul condus de PNL a dat o mare probă de seriozitate, și-a respectat înțelegerile cu Comisia Europeană, și merge pe o țintă de deficit de 6,2% din PIB în 2026, cu scădere și în anii următori. Comisia Europeană proiectează pentru 2027 un deficit de 5,9%, iar traseul convenit la nivel european continuă și în 2028. Nu este ușor, dar este obligatoriu, pentru că fără disciplină bugetară nu ai nici încredere, nici acces ieftin la finanțare și nici, să nu uităm, stabilitate. Iar fără stabilitate, revenim la improvizațiile din vremea guvernului condus de socialiști! Chiar ne dorim așa ceva? Chiar ne permitem să mergem înapoi?

În același timp, avem o mare obligație morală și politică, aceea de a ne îngriji de persoanele vulnerabile. Dar aici, eu cred că adevărul trebuie spus până la capăt.

Deși, peste tot în lume, socialiștii încearcă să monopolizeze discursul despre cei vulnerabili (strict prin vorbe), realitatea este că cele mai bune soluții le oferă liberalii și creștin-democrații, pentru că ei lucrează punctual, concret, cu omul aflat în nevoie, DAR nu pentru a-l lăsa acolo, ci pentru a-l sprijini să urce, să devină productiv și să-și realizeze potențialul în viață.

Spre deosebire de socialiști, creștin-democrații nu subvenționează totul pentru toți și nu cumpără voturi prin mecanisme care perpetuează și adâncesc sărăcia, în vreme ce creează și mai multă dependență de stat! Creștin-democrații nu condamnă oameni capabili de muncă la sărăcie administrată de guvern prin noi și noi împrumuturi care ne sărăcesc pe toți!

A ajuta cu adevărat înseamnă să ridici omul.

Ce vreau să vă spun, dragi cititori, este faptul că securitatea militară și securitatea individuală nu sunt, sub nicio formă, două lumi separate. Ele sunt una și aceeași realitate, văzută la scară diferită. Când statul este sigur, frontiera este apărată, alianțele sunt solide și bugetul este credibil, omul are șanse mai bune să aibă serviciu, salariu, investiții publice, liniște și perspectivă, adică încredere și în prezent dar și în viitor. Dimpotrivă, când statul este slab, confuz și risipitor, omul obișnuit plătește primul și cel mai scump.

În tot acest context, vreau să le transmit socialiștilor de carton (cei care zboară cu avioane private!..) să nu mai lovească în multinaționale. Iată de ce.

În primul rând, unii dintre noi am muncit ani întregi ca să le aducem în România, iar eu știu foarte bine ce spun. La Arad, când am preluat administrația orașului în 2004, erau în jur de 39.000 de locuri de muncă și aveam un șomaj ridicat. Ce am făcut?

Am deschis zone industriale, am adus companii mari, am creat condiții pentru investiții, iar în 2015 municipiul ajunsese la 90.000 de locuri de muncă și la un șomaj de 0,2%. Era mai bine fără ele? S-ar fi trăit mai bine din ajutorul de șomaj?

Asta, cred eu, și cei mai mulți dintre dumneavoastră, înseamnă administrație care înțelege economia reală. Asta înseamnă că locurile de muncă nu apar din neant și sigur nu din lozinci socialiste împotriva capitalului străin (de care avem nevoie ca de aer!), ci apar din investiții, care vin când există infrastructură (inclusiv administrativă) și când există încredere.

Când lovești puternic în multinaționale, așa cum fac socialiștii, de fapt lovești în locurile de muncă ale oamenilor și îi împingi (conștient!) din nou spre șomaj, spre vulnerabilitate, spre sărăcie și spre dependență de stat.

Cazul Dacia ar trebui să fie, pur și simplu, o lecție națională.

Taxa de 1% pe cifra de afaceri impusă de socialiști a fost criticată inclusiv de premierul Ilie Bolojan ca factor care lovește competitivitatea marilor producători; între timp, Renault a confirmat că un nou model Dacia de segment C va fi produs în Turcia, nu la Mioveni, iar sindicatul avertizează că aproximativ 1.200 de oameni ar putea fi disponibilizați, cu efecte în lanț pentru firmele furnizoare, pentru cei care fac cabluri, volane și alte componente. Aici nu mai vorbim despre ideologie. Vorbim, dragi cititori, despre pâinea oamenilor! Pe socialiști nu pare să îi intereseze. Înțelegeți ipocrizia monumentală? În fine.

Astăzi, acum, România se află într-un moment în care poate alege, ca și cale de urmat, ori maturitatea liberală și creștin-democrată, ori zgomotul aducător de sărăcie al socialiștilor.

Eu cred că trebuie să alegem maturitatea. Cred că trebuie să fim puternici în NATO, să fim serioși în buget și inteligenți economic în cadrul UE. Cred că trebuie să fim omenoși cu cei vulnerabili.

Dar mai cred și că trebuie să înțelegem că nu poți apăra țara dacă distrugi investițiile, nu poți ajuta oamenii dacă le omori locurile de muncă și nu poți cere respect din exterior dacă nu construiești credibilitate în interior.

România a ieșit dintr-un moment de izolare extrem de riscant. Acum, trebuie să dovedească zi de zi că a învățat lecția.