Croaţia intră în Uniunea Europeană, frustrarea rămâne

Există o anumită ironie în aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană. Evenimentul se întâmplă tocmai când britanicii sunt din ce în ce mai convinşi că trebuie să părăsească uniunea, când grecii au văzut că darurile trebuie plătite cu dobânzi mari, când românii şi bulgarii şi-au dat seama că străzile din capitalele occidentale nu sunt pavate cu aur. Însă aderarea târzie a Croaţiei este o nedreptate.

Pe croaţi nu economia sau depărtarea de spaţiul cultural European i-a ţinut în afara UE, ci o judecată care s-a dovedit falsă.

Croaţii n-au stat în afara negocierilor cu Uniunea pentru că ar fi fost mai săraci decât românii sau bulgarii ori pentru că poziţia lor geostrategică ar fi mai puţin importantă decât a vecinilor care au aderat mai devreme. Au fost ţinuţi în afara negocierilor pentru că nu au vrut să predea mai devreme criminalii de război. Era şi greu să o facă. De multe ori, sau poate întotdeauna, cei văzuţi drept criminali de război sunt de fapt eroi pentru poporul din care fac parte. Şi e greu să fie altfel când au luptat tocmai pentru independenţa propriei ţări, când devin personaje în folclorul propriului popor. 

Generalul Ante Gotovina, cel mai căutat criminal de război croat, a fost condamnat de către Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie în 2011 la 24 de ani închisoare pentru crime de război. Pentru o acţiune premeditată de epurare etnică într-o regiune a Croaţiei cu populaţie majoritară sârbă. Imediat după ce acest proces s-a terminat, Croaţia a şi încheiat – cu succes – negocierile de acces în Uniunea Europeană. Cel mai important pas pentru integrare fusese făcut, doar că poporul care se integra era din ce în ce mai furios. Eroul independenţei lor fusese închis. Libertatea lor de a circula în UE fusese condiţionată de lipsirea de libertate a eroului de război. 

La sfârşitul lui 2012 generalul Gotovina are parte de o rejudecare surpriză. „Curtea de Apel pronunţă achitarea şi dispune eliberarea imediată a lui Ante Gotovina şi a lui Mladen Markac", dispune judecătorul Theodor Meron în cursul şedinţei publice a tribunalului de la Haga. În Zagreb, şedinţa era urmărită ca un meci de fotbal, pe ecrane imense desfăşurate în pieţe pline ochi de oameni. Ciotul de care se împiedicase Croaţia în încercarea de aderare la UE fusese înlăturat printr-o decizie istorică. Eroul croaţilor era aplaudat, pieţele acoperite cu lacrimi de bucurie, iar frustrarea şi nedreptatea croaţilor care au fost ţinuţi în afara negocierilor cu Uniunea Europeană era de-acum justificată. Pentru ce au stat în afara Europei civilizate atâta timp, dacă piedica se dovedise falsă? De ce slovenii, ungurii, românii, bulgarii şi alţi vecini aveau paşaport cu steluţe iar ei nu? 

Începând de duminică, Uniunea Europeană are 28 de state, iar pe steagul albastru apare încă o stea. Nedreptatea a fost reparată dar nu ştim dacă gestul va fi de ajuns pentru a potoli frustrarea unui popor nedreptăţit.