„Cordonul sanitar” împotriva extremei-drepte în Europa. Neașteptate decizii în forță

Neașteptate sunt deciziile luate ieri la prânz de oficiali belgieni. Foarte importante pentru că sunt simbolice pentru marea bătălie pe care sistemul politic tradițional din Europa a declarat-o și a declanșat-o deja în forță împotriva partidelor din zona extremei-drepte, naționaliste, suveraniste și anti-europene. De la expunerea teoretică a platformei de luptă, s-a trecut acum în etapa acțiunii directe, pe cât de spectaculoasă, pe atât de încărcată de potențiale amenințări și pericole. Aici nu mai este vorba despre „democrații incipiente” care ar putea să fie lovite în frageda lor dezvoltare către modele democratice recunoscute  ca funcționale. Și dacă mișcări cum este cea despre care vom vorbi în continuare apar acum, întrebarea este cât de mare este spaima reală a elitei politice dominante în Europa și dacă nu cumva există motive pentru care să creadă că această extremă-dreapta, exact ca înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, este în ridicare exponențială, profitând de deruta reală a marilor partide care au dominat până acum împărțirea puterii politice în Europa. Mai întâi în Europa occidentală, apoi și în „noua Europă”.

Iată povestea.

De câteva săptămâni, pe culoarele politicii belgiene (apoi, foarte ușor, extinsă în toate discuțiile din instituțiile europene) circula o întrebare pusă pe un tot din ce în ce mai urgent și serios: ce ne facem cu anunțata conferință a partidelor de extremă-dreapta din Europa care primiseră inițial dreptul să se reunească într-o sală din capitala Europei, de regulă folosită pentru reuniuni politice naționale și internaționale. Se anunțase deja o participare extrem de interesantă și care făcea din evenimentul respectiv prima mare tribună în care acest tip de partide aveau prilejul să expună oficial platforma cu care intrau în campania pentru alegerile europene.  Și avea de ce să se polarizeze atenția observatorilor și analiștilor politici căci pe lista vorbitorilor figurau numele cele mai importate ale extrem-drepte europene: Prim ministrul Viktor Orban, politicianul francez Eric Zemour, britanicul Nigel Farage și europarlamentarul belgian Tom Vandendsriese (din partidul de extremă dreapta Vlaams Belang).

În acest moment a început să funcționeze, veți vedea cu ce eficiență, cordonul sanitar în jurul reuniunii. Mai întâi, fără prea multe motive, a fost anulat contractul inițial, deja semnat, pentru sala de conferințe din centrul orașului Bruxelles, moment în care organizatorii de la Mathias Corvinum Collegium (MCC) din Bruxelles au reușit, după mai multe încercări eșuate, să găsească finalmente o locație, „Claridge” unde, marți dimineață, au început lucrările.

Scandalul a început instantaneu căci Emir Kir (foto), primarul comune Saint-Josse-ten-Noode unde e situată sala de conferințe, a dat un decret prin care ordona poliției să întrerupă imediat conferința deoarece devenea o platformă pentru exprimarea atitudinilor extremiste. Finalmente, conferința nu a fost întrerupă, ci s-a desfășurat cu porțile ermetic închise și păzită de cordonul de poliție care a interzis accesul oricui ar fi dorit să intre acolo după ora de începere. Poliția a renunțat să aplice ordinul „din rațiuni practice și dat fiind că unii dintre participanți și oratori deja ajunseseră în dimineața respectivă, atunci nu i-am evacuat”.

În acest de confuzie cvasi-totală, foarte așteptată era intervenția Primului Ministru belgian Alexander De Croo care a reqționat imediart și foarte dur: “Autonomia comunală este piatra de căpătâi a democrații noastre dar nu trebuie să aibă precedență în fața constituției belgiene care garntează din 1833 libertatea de exprimare și reuniunile politice. A interzice reuniunile politice este ceva cu totul neconstituțional. Punct final”.

Este oare un început de etapă în care reuniunile acestor partide să fie contrare prin mijloace care, finalmente, cum spunea premierul belgian, sunt împotriva prevederilor constituționale? Greu de spus deoarece de-abia au început să dea în clocot tensiunile acumulate în ultima perioadăm pe multe dintre scenele naționale și reuzultatele ar putea să fie neașteptate. Există un climat de violență deocamdată de fundal dar care poate să izbucnească răspunzând rapid unor provocări sau sevarii bine puse la punct. Autoritățile belgiene au reacționat înțelept, dar cine dă garanția absolută că mereu se va petrece așa?