Copiii regali: de la jucării la istoria trăită pe viu

0
0
Principesa Ileana şi Principele Mircea, carte poştală cu însemnarea Reginei Maria (Mircea, mort la 2 noiembrie 1916). Foto: Arhivele Naţionale ale României (FI 145).
Principesa Ileana şi Principele Mircea, carte poştală cu însemnarea Reginei Maria (Mircea, mort la 2 noiembrie 1916). Foto: Arhivele Naţionale ale României (FI 145).

Viitorii monarhi au devenit cunoscuţi prin fotografie, dar îndeosebi prin intermediul cărţilor poştale ce circulau cu repeziciune pretutindeni, casele regale fiind cu uşurinţă cunoscute peste tot în lume. Educaţia copiilor regali, de la stricta instruire victoriană până la cea adaptată cerinţelor secolului XXI, a stat permanent în atenţia monarhilor care îşi pregăteau succesorul.

Încă din primele luni de viaţă, copiii regali sunt pozaţi alături de părinţi, în mod special alături de mame sau de bone. Au rămas celebre în istorie fotografiile Principesei Elisabeta a României (viitoarea Regină) cu fiica sa Maria, realizate de Franz Duschek sau Carol Szathmari, multe din ele fiind tipărite pe un card fotografic tip cabinet, un format popular pentru portretele anilor 1870. Memorabilă rămâne şi fotografia lui Franz Mandy, unde Principele Moştenitor Ferdinand este pozat simbolic împreună cu primul fiu, Principele Carol, la sfârşitul anului 1893, problema succesiunii tronului fiind astfel rezolvată. Aceasta a circulat sub formă de fotografie tip carte-de-visite, dar şi de carte poştală care răspândea mesajul Tronului rapid, în spaţiul naţional dar şi internaţional.

La modă în Europa secolului XIX şi începutului de secol XX erau fotografiile intitulate Trei generaţii, aşa cum în Marea Britanie circula cartea poştală a Reginei Victoria, cu fiul ei Edward Prince de Wales şi nepotul Principele George sau chiar Patru generaţii, în care pe lângă cei amintiţi apărea şi micul Principe Edward (viitorul Edward VIII) într-o fotografie a studioului Downey; sau în alte fotografii cele trei generaţii erau reprezentate de noul Rege Edward VII alături de George Principele de Wales şi fiul acestuia Principele Edward, Duce de York. La fel în România, cu aceeaşi simbolistică a continuităţii era tipărită imaginea Regelui Carol I alături de nepot, moştenitorul tronului Principele Ferdinand şi de strănepot, Principe Carol. Alteori erau tipărite cărţi poştale cu montaje fotografice interesante ale Familiei Regale a României, unde copiii regali aveau un rol proeminent. Aşa erau cărţile poştale care circulau cu prilejul Anului Nou, unde Regele Carol I, Regina Elisabeta, Principele Moştenitor Ferdinand, Principesa Moştenitoare Maria şi copiii lor apăreau în medalioane alături de urările de Anul Nou sau Crăciun sau chiar de Paşti. Aceste sărbători importante aveau reprezentate pe felicitări chipurile copiilor regali, sau ale familiei regale şi copiii lor.

Studierea imaginilor cu principi şi principese sunt o bună cunoaşterea a tendinţelor modei pentru aceştia. Fotografiile copiilor regali din Europa memorează îmbrăcămintea, de la bluze, rochii, pantaloni sau cămăşi, jachete, haine, pălării, pantofi, până la uniformele militare, costumele de marinari, sau cele tradiţionale, ţărăneşti din statele unde trăiau, toate indicând identitatea naţională a dinastiilor, tradiţiile unei ţări, dar şi moda acelor timpuri. Părinţii sau guvernantele se îngrijeau să comande de la furnizorii regali, iar administraţia regală achiziţiona cele trebuincioase copiilor, de la haine, jucării, mâncare până la mobilier specific, cum erau paturile balansoar.

Începând cu perioada victoriană şi până în prezent creşterea şi educaţia princiară a fost în constantă atenţie a monarhului sau familiilor regale sau princiare. Alegerea furnizorilor pentru copii regali de la laptele praf, la pudră, materiale, stofe, magazine specializate în articole pentru noii născuţi sau pentru copii, au făcut obiectul corespondenţelor regale, a cerinţelor şi standardelor la care se ridicau furnizorii regali specializaţi în asemenea produse. Opţiunea pentru cărucioare revenea mamelor dar şi guvernantelor, care spre exemplu le cumpărau de la faimosul magazin Hitchings din Londra, ca şi diverse jucării: căluţii balansoar, păpuşi de porţelan, căsuţe pentru păpuşi, soldaţi, lanterna magică cu diapozitive, etc. Practicarea sportului, începând cu plimbările montane, patinajul, înotul, ciclismul, echitaţia, tenisul au fost practicate de copiii regali de-a lungul timpului.

De la laptele praf fabricat de Neave’s Food, furnizor al Casei Imperiale Ruse pentru copiii Ţarinei Alexandra Feodorovna, până la laptele de vacă sau cel de măgăriţă, ultimul fiind susţinut de Regele Carol I într-o dispută din 1894 cu Maria Alexandrovna (mama Principesei Maria), privind hrănirea cât mai sănătoasă a strănepotului său Carol. Preocuparea pentru mâncarea de calitate a noilor născuţi, principi şi principese, a stat în atenţia monarhilor, nu numai din considerente de familie dar şi de asigurare a viitorului Dinastiei. La fel alegerea doctorilor şi a remediilor pentru bolile copilăriei au fost obsesiv şi responsabil în grija familiilor regale datorită ratei crescute de morţi infantile generate şi de epidemiile perioadelor istorice, de la difterie, tifos, scarlatină sau gripă spaniolă. Perioada victoriană a fost cea care a contribuit la găsirea unor tratamente atât pentru tinerele mame principese cât şi pentru copiii regali, Regina Victoria fiind o susţinătoare a acestei politici în domeniul medical. Când nepoata sa, Principesa Maria a României se pregătea de naşterea primului copil pe 15 octombrie 1893, Regina Victoria şi-a trimis doctorul, domnul Playfair. Bunica Europei şi-a impus punctul de vedere, chiar dacă Regelui Carol nu i-a fost pe plac, aceasta spunându-i ferm: “vrem să facem cum e mai bine, acolo la răsărit …[sunt] cam nesigure toate”.

În corespondenţa dintre Maria Alexandrovna şi fiica sa Maria Principesa de Coroană a României sunt redate numeroase detalii privind tratamente medicale sau informaţii despre bone, guvernante, ca şi momentul în care Regele Carol I s-a impus în alegerea guvernantei Miss Saxton-Winter care fusese în slujba Casei regale olandeze, sau chiar a doctorilor care trebuiau să vindece bolile micului Principe Carol al României, alintat şi Boisy.    

Carol & Elisabeta
Carol & Elisabeta

Selectarea bonelor şi a guvernantelor a constituit o adevărată preocupare a Caselor regale europene, multe din guvernante fiind transmise de la o familie sau Casă regală la alta, iar tutorii erau recomandaţi sau li se solicita permisiunea să contribuie la educaţia altor principi. Guvernantele engleze au fost la modă mult timp în Europa, deşi existau şi critici la adresa acestora, referitor la preferinţele pentru spaţii răcoroase. De asemenea nu era deloc ieftin să ai bone sau guvernante britanice, pentru că “eşti pur şi simplu obligat să ai în casă toate lucrurile pe care erau obişnuite să le aibă, altfel erau pe deplin pierdute şi arţăgoase”, spunea Ducesa de Edinburgh fiicei sale, Principesa Moştenitoare a României încă din iunie 1893, pregătind-o sufleteşte pentru noile îndatoriri ca viitoare mamă a unui copil regal.

Guvernantele, de la intriganta Miss Saxton-Winter la devotatele Miss Ffolliott, Mary Green sau Leila Milne, au fost alături de copiii regali începând cu îngrijirea zilnică şi continuând cu jocurile sau educaţia primilor ani. Cu ultimele două, Regina Maria a păstrat legătura câteva decenii, Leila Milne fiind şi fostă guvernatore la copiii Ducelui de Connaught. Mai târziu, Principesa-Mamă Elena  a reuşit s-o aducă în România, pentru fiul său Principele Mihai, pe doamna St.John, fosta sa guvernantă în Grecia, cunoscută de altfel pentru experienţa sa bogată la multe din familiile regale europene. 

Fiecare epocă a modelat copilăriile la Curtea Regală de la Bucureşti. Fondatorii dinastiei, au avut un destin nefericit ca părinţi. Unicul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, a fost Principesa Maria pe care o numeau Itty (de la little – mică), iar printre români a rămas cunoscută sub numele de Mărioara. Din nefericire, Principesa a avut o viaţă scurtă, căzând victimă epidemiei de scarlatină în aprilie 1874, la fel ca mii de copiii din România anilor 1870. La fel şi Principele Mircea, cel mai mic copil al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, a murit la nici patru ani de tifos exantematic în noiembrie 1916. Ambii au fost înmormântaţi la Cotroceni, Maria în grădina Palatului, unde i s-a ridicat ulterior un mausoleu realizat de Fr.Storck, care astăzi nu mai există, iar Mircea a fost înmormântat în biserica Palatului Cotroceni. Atât Maria cât şi Mircea nu şi-au găsit liniştea, în martie 1916 Maria a fost deshumată şi înmormântată alături de Regina Elisabeta, la Curtea de Argeş, conform dorinţei mamei sale; iar Mircea a fost deshumat la dorinţa Principesei Ileana şi adus în mica capela a Castelului Bran, în mai 1941. Acestea au fost morţi infantile care au zguduit familiile, Principesa Maria a lăsat un gol uriaş în sufletul părinţilor, care pe lângă pierderea personală trebuiau să găsească o soluţie pentru asigurarea succesiunii. Astfel Ferdinand, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul Regelui Carol I este cel care va prelua misiunea de Moştenitor al Tronului. Prin căsătoria cu Principesa Maria de Edinburgh a asigurat continuitatea dinastiei, primul născut fiind Principele Carol, apoi urmând două fete, Principesele Elisabeta şi Maria, numită de familie Mignon. Au urmat apoi un alt fiu Principele Nicolae, Principesa Ileana şi ultimul fiu Mircea, a avut un destin scurt, oprit la câteva luni după intrarea României în marele război, de tifosul care a secerat mii de vieţi. 

Copiii Regelui Ferdinand şi ai Reginei Maria au petrecut copilăria sub influenţa Curţii Regelui Carol I o bună perioadă. Astfel educaţia Principelui Carol s-a făcut în România sub tutela unchiului său, având iniţial un tutore eleveţian controversat M.Mohrlen, urmând apoi o şcoală militară la Iaşi, liceul şi aprofundând educaţia militară la Potsdam. După intrarea României în primul război mondial, educaţia celorlalţi copii a fost afectată, noii suverani Ferdinand şi Maria împreună cu familia au luat drumul exilului în Iaşi, Bucureştiul fiind ocupat de germani. Cu  toate acestea după război, atât Mignon cât şi Ileana au urmat cursurile şcolii Heathfield din Ascot, iar Principele Nicolae a studiat la Eton şi a urmat un Colegiu Naval, o tradiţie a familiei Reginei Maria, având ca tutore pe Henry Hansell, cel care îndeplinise aceeaşi misiune educaţională şi pentru copiii Regelui George V. Şi Principesa Elisabeta a cărei educaţie fusese afectată în perioada războiului a urmat un curs de Belle Arte la Paris în 1919. 

O nouă etapă a instrucţiei copiilor regali s-a prefigurat în perioada interbelică, când Mihai, fiul Regelui Carol II şi al Principesei-Mamă Elena a fost educat în România, mai întâi sub influenţa mamei sale şi a Reginei-bunică Maria. Din anii 1930, după ce Carol a preluat tronul României, acesta a căutat să-şi impună propriul model educaţional asupra fiului său, şcoala palatină simbolizând o capsulă a societăţii româneşti. Profesorii remarcabili care au predat la clasa Principelui Carol înainte de război sau mai târziu la cea a Marelui Voievod de Alba-Iulia, metodologia de învăţare, lecţiile sinteză şi cele practice, excursiile organizate reprezentau modele pedagogice care puneau în prim plan aplicabilitatea cunoştiinţelor teoretice în viaţa de zi cu zi. Copilăria Principelui Mihai a fost diferită de a multor principi, pe lângă inocenţa vârstei cu jocurile ei a avut parte de o domnie, care aflată în timpul minoratului era sprijinită de Înalta Regenţă ce exercita drepturile regale. Un lucru similar se mai întâmplase cu vărul său, dar în anii ‘30, după asasinarea Regelui Alexandru al Iugoslaviei, când Petru ajunsese rege minor, conducerea fiind exercitată de Regenţă. Copiii-Regi au avut o viaţă plină de restricţii, fiind obligaţi să participe la programe oficiale, solemnităţi. Totodată reportajele şi fotografiile pentru presa internă şi internaţională îi puneau întotdeauna în centrul atenţiei.

image

O perioadă distinctă este cea din exil a copiilor Regelui Mihai şi Reginei Ana. Aceasta se confundă în marile probleme existenţiale cu cea a copiilor ai căror familii luaseră drumul exilului, în special după 1947. Era o copilărie plină de greutăţi, dar fericită datorită părinţilor care ştiau cum să-şi protejeze copiii de dificultăţile zilnice. Educaţia principeselor a fost desăvârşită în Italia, Elveţia sau Marea Britanie. În Anglia, Principesele Margareta şi Elena, au urmat şcoli în spiritul tradiţiei, aşa cum fiicele Regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria urmaseră o perioadă studii în spiritul metodologiei britanice. Apoi Principesa Moştenitoare Margareta a urmat liceul în Elveţia, ca să se reîntoarcă să studieze la Universitatea din Edinburgh.

Copiii familiei regale române au avut aptitudini, talente sau au avut înclinaţii pentru filantropie. Devotamentul fiicelor Reginei Maria pentru activităţile de caritate a rămas cunoscut, ele participând alături de mama lor în spitalele din spatele frontului în perioada primului război mondial.

Talentul princiar s-a remarcat la mecanică pentru Principele Nicolae (fiul Regelui Ferdinand), Principesa Mignon, dar mai ales la Regele Mihai. De mici copii ei aveau preocupări şi inclinaţii în acest domeniu. S-au mai remarcat prin pasiunea pentru literatură sau istorie Principele Carol (fiul Regelui Ferdinand), sau pentru spiritualitate şi artă Ileana; dragostea pentru artă a Principesei Elisabeta, dar şi a fiicelor Regelui Mihai.

Nepotul Regelui Mihai, Principele Nicolae al României, este preocupat de ecologie şi istorie. Finalizându-şi studiile în afaceri şi management la Royal Holloway College (Universitatea din Londra) s-a stabilit în România din septembrie 2012. Amintirile sale despre călătoria de Paşti de acum 21 de ani sunt puternice. Atunci Principele Nicolae la 7 ani, abia împliniţi, vizita pentru prima oară România, alături de mama sa Principesa Elena şi bunicii Regele Mihai I şi Regina Ana ai României. Istoria era văzută cu ochi de copil, acel aprilie 1992 constituind un moment unic în istoria recentă a României, vizita Regelui Mihai şi primirea frenetică de către 1 milion de oameni la Bucureşti. Copiii regali au menirea să continue misiunea Coroanei, iar familia regală contribuie prin educaţie şi mentori, formându-i ca viitori monarhi. Imaginile şi documentele au păstrat intactă memoria micilor vieţi princiare, iar prezentarea acestor portrete unice regale completează o istorie mai puţin ştiută a Dinastiei române.

Bibliografie: Marie, Queen of Romania, The Story of My Life, vol.II, Cassell, 1935; Diana Mandache, Dearest Missy, Rosvall Royal Books, 2011.

Luni 29 aprilie va avea loc vernisajul expoziţiei "Copilărie regală" la sediul Arhivelor Naţionale ale României. Aceasta va aduce în prim plan fotografii şi documente inedite - acte de naştere, botez, sau de deces, precum şi documente şcolare – ale copiilor familiei regale a României. Expoziţia va fi deschisă în perioada mai-decembrie 2013 la sediul Arhivelor Naţionale din Bd. Regina Elisabeta nr.49, Bucureşti. ASR Principele Nicolae al României va fi prezent la acest eveniment.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite