Consideraţii la sfârşit de campanie pentru alegerile prezidenţiale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unanimitate de opinii în privinţa faptului că am avut parte de o campanie electorală pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale cu istoric zero.

Candidaţii au alergat pe culoarul propriu, au fost susţinuţi, încurajaţi, aplaudaţi, ovaţionaţi aproape exclusiv de cei care încă din momentul în care şi-a anunţat candidatura erau decişi să îl voteze, programele electorale bune, proaste au fost prezentate eminamente în adunări de partid ori în emisiuni radio-televizate aşa-zis electorale, însă silite să adopte formatul de interviu fiindcă mai nici unul dintre competitori nu a acceptat adevărata dezbatere.

Sigur, campania electorală pentru primul tur a fost în bună parte torpilată de faptul că populaţia a fost mai curând preocupată de luptele politice legate de moţiunea de cenzură şi, mai apoi, de negocierile politice purtate în vederea obţinerii numărului de voturi necesar învestirii guvernului Orban. Să fi fost însă oare interesul acordat procesului de schimbare de guvern de la Bucureşti unicul motiv pentru scăzutul interes al populaţiei pentru campania în vederea prezidenţialelor?

Nu, nici vorbă! Mai întâi că nici măcar candidaţii cel mai bine plasaţi în sondaje nu au fost aproape defel interesaţi să se întâlnească faţă în faţă. De pildă, ce interes ar fi avut dl. Klaus Iohannis care are unul dintre cele mai bine articulate programe să se întâlnească cu contra-candidatul său de dreapta, dl. Dan Barna? Chiar atât de generos să fie fostul primar al Sibiului încât să îl ajute pe consăteanul lui să îi fure ceva din voturi?

Pe urmă, nici dl.Iohannis, nici dl. Barna nu aveau nimic de câştigat, din contră, de pe urma confruntării cu dl. Toader Paleologu care, o fi purtând el povara asocierii cu dl. Traian Băsescu, o fi fost el urechiat cu maximă severitate de dl. Gabriel Liiceanu (căruia a ştiut să nu îi rămână dator nici măcar cu o singură centimă), dar e mult mai bun orator, mai stăpân pe cuvinte şi întorsături retorice decât cei doi sibieni la un loc?

Ce să dezbaţi cu dl. Mircea Diaconu? Arta conducerii unui ARO sau intenţia de mutare a Administraţiei Prezidenţiale din Palatul Cotroceni, aceasta presupunând alţi bani, altă distracţie? Poate că ceva totuşi îl leagă pe fostul mare actor şi director al Teatrului Nottara de doamna V. V. Dăncilă. Care visează nu doar să aibă o Administraţie prezidenţială pe modelul celei americane (habar neavând, probabil, că în SUA preşedintele este şi un fel de prim-ministru, iar în România, din punct de vedere constituţional,  lucrurile stau cu totul altfel), nu numai să lanseze săptămânal mesaje (sărmana limbă română!), ci să şi deschidă publicului larg accesul în Biserica din spaţiul Cotroceniului. Mare revoluţie mare, marca V. V. Dăncilă.

Cum nu prea ar fi indicii că noul preşedinte al României se va decide din primul tur, mai mult ca sigur că de la mijlocul săptămânii viitoare vom intra iar în campanie. Rămâne să vedem dacă vom avea parte de o dezbatere finală. Ea ar putea fi interesantă în cazul în care combatanţi ar fi dl. Klaus Iohannis şi dl. Dan Barna şi un veritabil măcel în situaţia în care contracandidata d-lui Iohannis ar fi femeia şi mama V. V. Dăncilă, Oricât de scump la vorbă şi de puţin spontan este dl. Iohannis, mai mult ca sigur că o va spulbera pe fosta profesoară de Discipline tehnologice de la  atât de bătutul de soartă liceu industrial din Videle. Nu de alta dar dulapul doamnei Dăncilă e plin de schelete. Ale căror costuri de întreţinere vor fi suportate, din păcate, de toţi românii. Şi pentru aceasta nu doar doamna Dăncilă ci întreg PSD-ul trebuie tras la dreaptă răspundere.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro şi pe blogurile adevărul.ro

    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite