Comparație între un mentor AI și unul uman

Majoritatea dintre noi simțim nevoia la un moment dat de un ajutor, un frate geamăn, o clonă, un mentor cu care să ne ajutăm să realizăm tot ceea ce ne propunem, dar, din varii considerente, nu reușim.

De când au apărut modelele LLM, de tipul ChatGPT (Gemini, Grok, Llama, Perplexity, …), oamenii au văzut că pot să le folosească ca pe un astfel de mentor electronic.

Îi pui o întrebare (numită prompt), și robotul îți scrie înapoi un text, în ce limbă vrei tu, care să te ajute, cât de cât, în proiectul tău de evoluție personală.

De exemplu, mergeți într-un astfel de LLM și întrebați:

“Care este cel mai util lucru pe care îl pot face azi astfel încât să îmi ating obiectivul?”

Sau: “Care este obiceiul cu cel mai mare impact pe care să îl deprind azi?”

O să aveți o senzație plăcută, că cineva căruia îi pasă de tine îți dă un sfat util, personalizat pe problema ta.

Evident, de aici se poate lega o întreagă discuție, prin care să aprofundezi exact ce ai nevoie. Tu pui întrebare, AI-ul răspunde.

Robotul se manifestă ca un prieten cu răbdare infinită, care nu te judecă, nu face mișto de tine, care are răbdare să îți explice ce ai nevoie, folosind toată baza de date a umanității…

În acest moment sunt 2 minusuri la un mentor AI, comparativ cu un mentor biologic:

1. Lipsa proactivității reale

Discuția cu ChatGPT/similar este ca un meci de ping-pong pe care tot timpul îl începi tu. Niciodată nu servește celălalt.

Nu te trage de mânecă dacă pierzi timpul.

Nu te sună pe mobil. Nu îți dă mesaje pe alte canale, gen WhatsApp, să zică: “Vasile, neseriosule, hai odată, că ai zis că faci a, b, c”.

Nu îți bate obrazul să îți spună că nu te ții de cuvânt, că pierzi timpul…

Este un robot cu foarte mult bun-simț, politically correct.

Din fericire, anticipez că acest aspect se va rezolva în curând (maxim 1 an de zile).

2. Lipsa rușinii

Îți este mult mai rușine să nu fii serios față de un om decât față de un robot.

Un om are în ADN-ul lui hardcodat să îi pese de ceea ce zic cei din tribul lui. De pe vremea când trăiam în peșteri, cei care erau atenți la ce credeau ceilalți aveau șanse mai mari de supraviețuire.

De aceea, în prezent, conceptul de “accountability” este mult mai puternic când noi percepem că interlocutorul nostru este om, și mai ales că este un om din tribul nostru.

Cred sincer că în viitorul apropiat, AI-ul va putea să treacă testul Turing pentru absolut orice ființă de pe planetă. Momentan, datorită capabilităților sale, trece testul Turing pentru cei cu un IQ mediu și mic.

Când o va face, atunci experiența AI va fi imposibil de distins față de una umană. Atunci, scenariile din filme ca “Her” vor fi posibile și probabile.

Concluzia pentru noi, oamenii, este că trebuie să învățăm să folosim aceste noi unelte, aceste noi realități, astfel încât să ne îmbunătățim continuu. Cine nu o va face, va rămâne în urmă.

Omenirea se va segrega natural. Conservatorii/biologicii și trans-umaniștii.

Cei care sunt conservatori, reticenți la schimbare, vor rămâne în urmă.

Cei care sunt deschiși la noile limite tehnologice, care își vor actualiza biologia, mentalul și abilitațile personale, mai ales daca vor avea acces la ele (atât din punct de vedere financiar cât și al mind-set-ului), și se vor desprinde.

Vor trăi mai mult (lifespan mai mare), vor fi mai sănătoși (healthspan mai mare), vor avea IQ mai mare, poate și EQ mai mare.

Trebuie să ne depășim limitele date de biologie, educație și de societate, să devenim oameni mai buni.

Iar mentorii, atât cei umani, cat și cei artificiali pot fi o resursă excelentă de evoluție personală.

Astfel, o să ne putem ajuta comunitatea și țara noastră să devină mai bună.