Video CNA, o instituţie de toată ocara
0
Am auzit ieri, pentru prima dată, despre felul în care se adresează Laura Georgescu subalternilor săi. Deşi nu am avut niciodată dubii în ceea ce priveşte lipsa de profesionalism a acestei instituţii care nu a avut niciodată rolul de a-l proteja pe telespectator, ci doar pe acela de a şantaja politic diverse trusturi media, în funcţie de interesele momentului, trebuie să recunosc că am rămas perplex de cele auzite.
Nu am sa ma refer la incredibilele comentarii legate de palate, şantaj, serviciul special de telecomunicaţii etc. Acestea trebuie să facă obiectul unei anchete penale sau ale unei evaluări psihiatrice.
Am să mă refer doar la limbajul injurios. Din păcate pentru Laura Georgescu şi din fericire pentru spaţiul democratic, folosirea unui astfel de limbaj este inacceptabil într-o instutitie publică şi nu una oarecare, ci în CNA, o instituţie care, indiferent de cât de compromisă ar fi, cel puţin pe hârtie, este un garant al moralităţii spaţiului mediatic.
Pe de altă parte, trebuie însă să recunosc că niciodată o instituţie de toată ocara nu a fost mai bine reprezentată.
Cum, în mod evident, Laura Georgescu nu înţelege nici măcar conceptul minimei demnităţi din demisia „de onoare”, având în vedere cele de mai sus, trebuie găsite alte modalităţi prin care această persoană să fie îndepărtată de la conducere.
Ce mă sperie, însă, este lipsa de reacţie a celor mai mulţi dintre angajaţii CNA. Paralizaţi de frică, aceştia preferă să îşi piardă demnitatea umană în faţa şefei lor decât să îşi piardă locul de muncă. Pe lângă lecţia de viaţă învăţată încă din copilărie „capul plecat sabia nu îl taie”, toţi gândesc probabil ceva de genul acesta „De ce să iau atitudine? După javra asta, politicienii vor avea grijă să ne trimită o altă javră pe cap. Dacă vorbesc acum o să fiu primul pe lista concedierilor propusă de noul sef”.
Aparent par să aibă dreptate ştiind cum merg lucrurile în România. Spun aparent deoarece, în realitate, lucrurile merg cum merg în ţara noastră numai din cauza acestei frici de a lua atitudine, acestei puşcării mentale în care ne-au aruncat comuniştii şi securiştii, din care nu mai reuşim să evadăm sub nicio formă. Pentru ca sistemul să se schimbe, este nevoie ca oamenii să se schimbe. Din păcate, la cum stau lucrurile în România, despre schimbarea oamenilor o să putem vorbi cu adevărat abia peste o sută de ani. Până atunci, doar puţini vor cuvânta şi asta în ciuda riscurilor evidente la care se supun.
Acest caz îmi aminteşte într-o oarecare măsură de cel al Danielei Andreescu. Nici acea individă nu a înţeles sensul demisiei de onoare. Şi-a bătut joc câteva săptămâni de noi prin tot felul de declaraţii aberante şi au fost şi atunci voci neavenite care sugerau necesitatea unei anchete pentru elucidarea situaţiei (conflictul de interese era limpede ca lumina zilei), însă, până la urmă, guvernul Boc a decis revocarea ei din funcţia de secretar la Guvernului României.
Sper că, până la urmă, să se găsească o soluţie şi în cazul Laurei Georgescu.
Profit însă de acest context pentru a vă propune o idee mai veche, la care să vă gândiţi cu toţii. Ştim că atunci când o firmă îşi face reclamă la televizor, în timpul calupului publicitar, privitorii sunt înştiinţaţi, prin afişarea pe ecran a unui „P”, asupra faptului că se uită la publicitate plătită.
Cum cele mai multe dintre posturile TV din România aparţin diverselor partide politice, de ce nu le cere CNA-ul ca, pe lângă sigla postului, să afişeze în permanenţă şi sigla partidului? M-am săturat să ştiu că există televiziuni înregistrate ca posturi de ştiri, când ele sunt, de fapt, doar simple instrumente de propagandă politică.
Se încarcă comentariile...
