Cine mai votează DNA?

Numirea unor noi şefi la Parchetul General şi DNA ar trebui să ne preocupe mai mult decât campania electorală. Indiferent cine câştigă alegerile, tot cu Justiţia vom avea probleme.

Dacă instituţiile noastre ar fi suficient de solide şi stabile - ca în ţările normale - n-ar fi atât de importantă schimbarea oamenilor de la vârf. Dar, deocamdată, instituţiile noastre sunt fragile şi depind foarte mult de şefi. Parchetul General şi DNA cu atât mai mult, pentru că, după ce ani la rând au fost - continuând „tradiţia" comunistă - anexate de politic, sub conducerea Laurei Kovesi şi a lui Daniel Morar au devenit ceea ce trebuie.

Chiar dacă în peisajul românesc o discuţie bazată pe fapte, date concrete şi argumente nu prea are şanse în faţa iureşului propagandistic, e necesar să o facem şi să-i enervăm cât putem pe cei cu „convingeri de beton" formate prin zăcutul la televizor. A apărut de curând la Humanitas cartea lui Cristian Ghinea „Eu votez DNA!" De ce trebuie să apărăm instituţiile anticorupţie. E o carte excelentă, tocmai pentru că aduce în prim plan date concrete despre activitatea DNA şi ANI, prin câteva ample interviuri cu procurori care au gestionat cazuri grele de corupţie (Călin Nistor şi Lucian Papici), cu Daniel Morar, cu judecătorul Cristi Danileţ, cu preşedintele ANI Horia Georgescu, cu Laura Ştefan (expert anticorupţie). Datele sunt clare şi, dacă li s-ar acorda atenţia cuvenită, ar trebui să zdrobească toate talk-show-urile în care nişte inşi se chinuie să-şi dea cu părerea. 90% dintre dosarele lucrate de DNA s-au încheiat cu condamnări; în 2011, 298 de oficiali au fost condamnaţi definitiv, iar alţi 879 au dosarele în faza de recurs (în primele 6 luni din 2012, cifra s-a dublat); în plină guvernare PDL, au fost anchetaţi şi condamnaţi primari şi deputaţi PDL (deci cum vine asta cu „DNA instrument politic al dictatorului Băsescu?"). În carte sunt şi alte date, explicate şi comentate inteligent şi clar de Cristian Ghinea. În ciuda lamentării generale, faţă de acum câţiva ani lupta anticorupţie a evoluat enorm, iar mesajul principal e chiar acesta: miniştrii, parlamentarii şi ceilalţi oficiali nu mai sunt intangibili, nu mai sunt deasupra legii, iar susţinerea partidului nu mai ajută. Altădată, Adrian Năstase şi alte figuri de frunte ale PSD făceau lanţ în jurul lui Gabriel Bivolaru. Şi actualii lideri ai principalului partid de guvernământ încearcă manevre „de solidarizare" de acest gen, dar nu mai impresionează: procurorii îşi fac treaba, iar - după cum explică Cristi Danileţ în interviu - judecătorii tineri, formaţi ca buni profesionişti în anii din urmă, au căpătat conştiinţa faptului că sunt independenţi şi se supun doar Legii.

Din păcate, presiunea publică în favoarea acestor instituţii esenţiale - DNA şi ANI - nu e suficient de puternică. În Italia, la începutul anilor '90, când procesul „mâini curate" a făcut să se prăbuşească întreaga clasă politică, cetăţenii manifestau în piaţă în favoarea magistratului Antonio Di Pietro, simbolul luptei împotriva politicienilor corupţi. La noi, cetăţenii bombăne de ani întregi că „se fură în ţara asta", dar mulţi dintre ei îşi vând voturile, alţii sunt păcăliţi de maşinăria propagandistică televizată, alţii stau acasă, scârbiţi şi dezamăgiţi de politică. Cei care „votează DNA" - adică se gândesc într-adevăr la statul de drept - sunt foarte puţini. Cristian Ghinea e optimist: crede că lucrurile nu se mai pot întoarce. Cartea merită citită şi pentru acest motiv. Chiar dacă manevrele făcute de actuala majoritate parlamentară pentru a-şi subordona din nou Justiţia nu anunţă vremuri bune.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul"