Ce trebuie reţinut în urma vizitei lui Klaus Iohannis în SUA

1. Preşedintele Iohannis şi România se bucură de aprecierea şi încrederea administraţiei Trump şi a SUA. Parteneriatul strategic româno-american rămâne solid, în ciuda încercărilor lui Liviu Dragnea de a face politică externă în interes personal (a se vedea episodul cu mutarea ambasadei la Ierusalim) şi a derapajelor PSD-ALDE din ultimii ani privind statul de drept şi justiţia.

Ce nu a reuşit să obţină Dragnea cu mulţi bani, publici, să se apropie de Donald Trump, a obţinut Klaus Iohannis în două rânduri - invitaţie la Casa Albă, la interval de doi ani, 2017 şi 2019.

2. În plan extern, Klaus Iohannis a păstrat un echilibru între relaţia cu UE şi SUA, în contextul tensiunilor transatlantice. El a reuşit să cultive relaţii bune ale României cu ambele, plasând România alături de nucleul dur al UE, dar şi ca cel mai fiabil aliat al americanilor în regiune, şi insistând pe faptul că cele două roluri nu se exclud. Nu este puţin lucru că la summitul Iniţiativei celor Trei Mări de la Bucureşti, Preşedinţia română a reuşit să-i aducă împreună pe secretarul american al energiei, Ministrul de Externe german şi preşedintele Comisiei Europene, acţionând ca un liant pentru această iniţiativă regională extrem de importantă din punct de vedere al interconectărilor energetice şi de transport.

Nu a fost o misiune uşoară, dat fiind că Liviu Dragnea a încercat în mod iresponsabil să pună cei doi piloni ai politicii externe a României - parteneriatul strategic cu SUA şi apartenenţa la UE - în antiteză, lucru cu atât mai periculos cu cât se întâmpla într-o perioadă de disensiuni majore între noua administraţie de la Washington şi ţările nucleului european, Franţa şi Germania.

3. România respinge ferm conducta ruso-germană Nord Stream 2 şi orice proiecte care cresc dependenţa de gazul rusesc. Am mai spus că orice iniţiative care aduc resurse financiare importante Rusiei subminează eficienţa sancţiunilor economice impuse de Occident. Preşedinţia română a Consiliului UE a reuşit un lucru important prin directiva gazului. Pe 4 aprilie 2019, deputaţii europeni au aprobat extinderea normelor UE la conductele de gaze provenite din ţări din afara Uniunii, inclusiv Nord Stream 2. Prin urmare, părţile acelor conducte de import care se află pe teritoriul statelor membre (inclusiv cele din apele teritoriale) vor trebui să îndeplinească cerinţele care se aplică în prezent conductelor interne ale UE. Acestea se referă la separarea aprovizionării/producţiei de gaze de transport, permiţând accesul altor operatori la capacitatea conductelor, precum şi reglementarea transparentă a tarifelor de tranzit. Scutirile de la aceste reguli vor fi posibile doar cu aprobarea Comisiei Europene. Pe scurt, Nord Stream va trebui să se supună regulilor europene.

4. Despre Visa Waiver - nu s-a decis un termen pentru ridicarea vizelor, dar se lucrează la îndeplinirea criteriilor. Într-un răspuns la o interpelare mai veche către MAE pe acest subiect mi s-a comunicat că rata de refuz a cererilor de viză depuse de cetăţenii români, care pentru anul fiscal 2016-2017 s-a situat la pragul de 11,76% (faţă de pragul de 3% stabilit de legislaţia americană), este principalul obstacol pentru accederea României în VWP. Rata de refuz ar fi determinată exclusiv de calitatea şi corectitudinea aplicaţiilor pentru viză, analizate şi prelucrate de autorităţile americane. Vom primi însă ajutor pentru a îmbunătăţi situaţia, iar premisele sunt favorabile.