Ce îi lipseşte clasei politice româneşti

0
0

În loc de reformare şi modernizare, clasa politică românească se afundă şi se degradează într-un grad fără precedent. Actualii ”Tot ei” nu se pot compara nici măcar cu politicienii din primele legislaturi post decembriste, reprezentaţi atunci de emanaţii Revoluţiei, majoritari, şi de unii membri ai partidelor istorice, supravieţuitori ai temniţelor comuniste.

Până la o reformare reală şi împrospătare a clasei politice româneşti vor mai trece probabil ani mulţi de aşteptare. 

Chiar dacă în ultima perioadă s-a tot clamat şi vorbit despre necesitatea apariţiei pe scena politică a unor oameni noi, cu o altă viziune, alte mentalităţi, alt mod şi altfel de educaţie, care să ducă ţara înainte spre democraţie şi valori occidentale.

Acest lucru nu s-a întâmplat în ciuda faptului că arena politică s-a ales cu noi partide parlamentare, USR şi cel mai recent AUR, pe lângă cele vechi-PSD, PNL, UDMR.

Dintre tinerele formaţiuni politice, USR aflată la a doua legislatură parlamentară, fuzionată între timp cu o mai mică organizaţie PLUS, reprezenta până în prezent cel mai democratic şi modernist partid din România. 

Pentru puţin timp, a guvernat alături de PNL, dând speranţe multor români de reformare a ţării, dar mariajul forţat dintre aşa porecliţii sexomarxişti şi talibanii penelişti împănaţi cu pesedişti vopsiţi, a eşuat cu repeziciune. 

Locul useriştiplusiştilor la guvernare l-au luat vechii tovarăşi pesedişti, care s-au reîntors cu mare poftă la ciolanul naţional, împănat bine cu bani care au venit şi vor mai veni din PNRR, pentru reformarea României.

Trecerea s-a făcut rapid, cu ajutorul preşedintelui ţării, Klaus Iohannis, care şi-a trădat fără scrupule electoratul ce l-a dus la Cotroceni, cu marele partid roşu pe care-l detesta în campania electorală, dar pe care şi l-a adus tovarăş la guvernare.

Astfel, în loc de oameni noi la guvernare s-au ales tot politicienii vechi. ”Tot ei!”

Tot cu ei la guvernare, reformarea şi modernizarea României bat pasul pe loc. Ba, mai mult, joacă hora naţională a paşilor unul pe loc, doi înapoi.

Revenind la cel de-al doilea partid politic, cel mai nou, dar nu fresh, intrat pe neaşteptate în Parlament, AUR, acesta a venit cu nişte personaje cu eticheta noilor politicieni aleşi sub cupola circului politic. Oameni noi cu simpatii vechi, care au stârnit valuri de nostalgii toxice şi revanşarde.

Chiar dacă au tulburat apele în societatea românească şi au trezit sentimente diverse, de simpatii şi antipatii, în rândul clasei politice şi a opiniei publice, atrăgându-şi rapid un mare număr de adepţi, Aurul nu reprezintă nici schimbarea, nici împrospătarea clasei politice şi cu atât mai puţin viitorul. 

Acum, este doar fumul toxic ce afectează societatea, dar acesta se va disipa în curând, în ciuda aşa ziselor sondaje de opinie, care le cresc procentele ca în poveşti. 

Chiar dacă unii lideri ai acestei formaţiuni etichetate de o parte dintre români extremistă şi nocivă, fac totul pe teren şi în Parlament pentru câştigarea şi păstrarea capitalului politic electoral, promiţând în stânga şi dreapta, oamenilor naivi, că se bat pentru drepturile lor.

Va veni rapid un moment de când simpatizanţii Aurului vor constata că promisiunile fără număr şi populismele de paradă, fără fapte, nu le vor plăti nici facturile, nu le vor creşte nici veniturile, nu le vor apăra nici  drepturile, nu le vor îmbunătăţi nici viaţa şi nici nu îi vor face mai deştepţi! Vor constata doar că au fost trataţi ca proştii, ca pe o turmă de oi, o mare masă de manevră electorală.

La fel cum au procedat cu românii şi celelalte partide politice care au condus ţara de-a lungul ultimelor trei decenii.

După cum se prefigurează lucrurile pe scena politică românească, în loc de reformă şi modernizare, se pare că ţara va defila şi de aici înainte tot cu politicieni de tip vechi, chiar dacă unii dintre ei fizic sunt tot mai tineri, politica este aceeaşi.

Singura formaţiune cu vederi reformiste şi oameni pregătiţi şi dispuşi să mişte România înainte, nu înapoi ca acum, era USR cu inserţia pluseristă făcută în urmă cu puţine luni.

Acum însă şi în acest partid se despart apele divergente, atodistrugâdu-se cel mai democratic şi progresist partid românesc. Şi odată cu el toate speranţele de reformă, modernizare şi dezvoltare a României de care se legau mulţi români, care au votat sau chiar nu au votat acest partid.

Problema cea mai mare pentru clasa politică românească şi pentru ţară nu este că se autodistruge un partid sau altul, ci că la orizont nu se vede nici un fel de semn că ar apare noi oameni, noi formaţiuni, organizaţii politice altfel decât cele deja existente. 

Noi partide cu ideologii, programe, viziuni, mentalităţi reformiste, moderne, de viitor, care să poată schimba cu adevărat lucrurile în bine în România.

Criza de noi resurse politice, oameni, organizaţii şi idei este mai mult decât evidentă în acest moment.

Cel puţin, în anul de graţie 2022 şi următorii, de acum nu se vede nici un orizont de aşteptare, care să aducă un suflu nou, revitalizant, să-i schimbe pe ”Tot ei” de la butoane. 

În loc de reformare şi modernizare, clasa politică românească se afundă şi se degradează într-un grad fără precedent. 

Actualii ”Tot ei” nu se pot compara nici măcar cu politicienii din primele legislaturi post decembriste, reprezentaţi atunci de emanaţii Revoluţiei, majoritari, şi de unii membri ai partidelor istorice, supravieţuitori ai temniţelor comuniste.

Acum, România pare că a intrat din nou, ca şi în alte dăţi, într-o criză de oferte politice viabile, care să genereze speranţe într-un viitor apropiat. 

Iar acest lucru sunt convins că nu se întâmplă din cauza faptului că nu s-ar mai găsi oameni oneşti, deştepţi, capabili, pregătiţi, educaţi, integri. 

Astfel de români există atât în ţară cât şi în străinătate, dar sunt descurajaţi, dezgustaţi, oripilaţi să intre în cloaca politicii româneşti, chiar şi prin construcţia de noi organizaţii diferite de cele actuale.

Experienţele celor dinaintea lor care au încercat sunt relevante şi edificatoare.

La acest moment, tendinţa valorilor şi a oamenilor de viitor este de a părăsi România şi a-şi lua lumea în cap acolo unde cred că se pot realiza mai bine, decât de a intra în troaca politicii româneşti, la bătaie cu porcii.

Exemplu sunt unii tineri politicieni, de la USr de exemplu, care au intrat în politică cu speranţa că pot schimba ceva în bine în România, dar acum pleacă dezamăgiţi şi din politică şi din ţară.

În general, tendinţa de emigrarea a românilor este în creştere masivă în contextul actual, al lipsei de oportunităţi şi perspective. Este valabil pentru toţi români care îşi doresc şi pot să plece, indiferent de educaţie, clasă socială, politică, categorie profesională.

Totuşi, trebuie să se găsească, să se creeze, inventeze noi oameni şi partide politice, care să redea speranţa românilor, că se poate face ceva concret privind reformarea şi modernizarea ţării.

Altfel...revenim mereu la marea dilemă a lui Caragiale-”Noi cu cine votăm?”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite