Ce face, cu ce se mai ocupă Opoziţia parlamentară din România?

Nu avem prea multe informaţii despre ce ar face şi ce ar drege în aceste zile de vară puţinii şi, din păcate, şi foarte nesemnificativii reprezentanţi ai Opoziţiei parlamentare din România.

Dacă nu ar fi etern-plictisitoarele talk-show-uri, acolo unde, mai de nevoie decât de voie, PNL, PMP şi USR îşi trimit comunicatorii, aproape că am fi îndreptăţiţi să credem că Opoziţia ori se află de multă vreme cu totul în vacanţă, că pe la sedii acesteia nu a fost desemnată nici măcar persoana responsabilă cu curăţenia şi cu telefonul, ori că a răposat cu totul.

Singurul lucru care se poate spune cu certitudine despre Opoziţia politică de pe plaiurile mioritice e că parlamentarii ei nu mai prididesc cu numărarea banilor proveniţi din indemnizaţiile şi sumele forfetare majorate, primite ca urmare a prevederilor aberantei Legi unitare a salarizării creată de PSD şi de ministresa Lia Olguţa Vasilescu-Pickpocket. Din păcate, nu am auzit nici un reprezentant marcant al Opoziţiei să spună, măcar aşa, de ochii lumii, că i s-ar părea imoral ca parlamentarii să fie primii care beneficiază de măriri salariale cum nu se poate mai consistente, în vreme ce pentru restul bugetarilor din România  s-a recurs la o amânare fiindcă“s-a depăşit anvelopa salarială”. Aşa că pot să mai aştepte, chiar să aibă parte de diminuări generate de amatorismul celor ce au croit pe genunchi o lege despre care mega-escrocul Liviu Dragnea a declarat că ar fi “istorică”. Istorică pentru bătaia de joc zilnică pe care PSD şi-o îngăduie la adresa românilor şi a României.

La ora actuală, dacă luăm în calcul ceea ce s-a întâmplat în ultima decadă a lunii iulie, ştim doar că activitatea PMP se limitează la apariţiile televizate descalificante ale d-lui Traian Băsescu. Un individ despre care aş avea toate motivele să cred că ar fi devenit angajat  măcarcu jumătate de normă la Televiziunea lui Sebastian Ghiţă. Loc unde, în compania “maestrului” Ion Cristoiu, oferă, duminică de duminică, numere de entertainment, de clovnerie politică şi îşi continuă atacurile interesate la adresa d-nei Laura Codruţa Kövesi. O altă evoluţie “semnificativă” pentru ceea ce “se întâmplă” în PMP pare să fie “penitenţa” lui Robert Turcescu. “Acoperitul” care, după ce a făcut-o pe rebelul, a ajuns la concluzia că e mult mai avantajos, dacă nu cumva chiar trebuie să redevină fidelul şi lăudătorul lui Traian Băsescu.

Despre USR aflăm doar că se străduie zilnic să îşi găsească drepta doctrină şi că parlamentarilor partidului li se pare cum nu se poate mai firesc ca lucrurile să stea astfel. Adică să stea cu fundul nu în două, ci chiar în trei luntri, pozând în cavaleri ai justiţiei şi ai dreptăţii. O dreptate care îşi redimensionează forma în funcţie de care voce din partid strigă mai tare. Se pare că useriştii au transformat aceste luni de vară toridă în perioadă de studiu individual asiduu. Perioadă la capătul căreia vor decide care platformă este mai reprezentativă- cea a doamnei Clotilde Armand, cea a d-lui Nicuşor Dan sau cea a d-lui Cristian Ghinea.

De la PNL, după ce d-na Raluca Turcan ne-a dat teribila veste “mai mult ca sigură” că din octombrie guvernul PSD-ALDE nu ar mai avea bani de salarii şi pensii, veste care i-a lăsat cu gura căscată pe toţi economiştii, chiar şi cei mai acerbi critici ai guvernării observând că d-na Turcan a avut un moment de rătăcire, zilele trecute ne-a mai parvenit o ştire. Aceea în conformitate cu care conducerea partidului ar fi întocmit lista unui guvern –fantomă (Shadow Cabinet) avându-l în frunte pe dezamăgitorul nou preşedinte Ludovic Orban.

Cum în România nu prea există obişnuinţa unor astfel de guverne (prin anii 90, Dinu Patriciu a avut o assemenea idee ce s-a dovedit a fi total ineficientă), cum despre ele se vorbeşte mai curând cu zeflemea şi ironie, reprezentanţilor Puterii şi televiziunilor asociate nu le-a fost deloc greu să facă o imensă băşcălie pe această temă. Şi să mai arunce încă o dată în derizoriu un partid vădit incapabil de a-şi regăsi direcţia.

Noua conducere a PNL, cu vocaţii mai curând literar-artistice decât marcate de un autentic simţ politic, s-a trezit din reverie doar după câteva zile. De abia marţea trecută dl. Ionuţ Stroe a găsit prilejul de a aduce câteva precizări timide din al căror amalgam am înţeles că ar fi vorba nu despre un guvern, ci despre un organism de lucru al cărui rost principal ar consta în monitorizarea guvernării. 

Până când organismul cu pricina se va pune cu adevărat pe treabă (deocamdată s-a procedat deja la “remanieri”, dovadă irefutabilă despre cât de necoagulat şi incoerent e partidul), nu putem decât să observăm câte ocazii de amendare a amatorismelor ce caracterizează guvernarea PSD-ALDE ratează opoziţia parlamentară din România.

Să ne gândim doar la ţopăiala fiscală pe seama nervilor şi banilor contribuabilului român, pe seama bugetului şi a viitorului ţării despre care avertiza preşedintele Iohannis şi care continuă graţie dialogului surzilor pe nume Dragnea şi Tudose.