Câteva cuvinte despre noua ordine mondială
0
Declaraţia preşedintelui american, Joe Biden, de acum două zile (21 martie) despre nevoia unei noi ordini mondiale ridică multe teme de reflecţie. Unii vor sări în sus, cu siguranţă, inclusiv celebrul filosof şi lingvist Noam Chomsky, dar cred că avem nevoie cu toţii să abordăm echilibrat acest concept.
Voi sublinia in acest text două aspecte: contextul politic si diplomatic recent şi un context mai larg, din punctul de vedere al culturii şi civilizaţiei.
În plină invazie rusească asupra unui stat independent, ce a condus la milioane de refugiaţi, la mii de morţi şi răniţi şi la distrugeri incalculabile, preşedintele SUA a încercat să atragă pe China de partea alianţei euro-atlantice. Într-o conferinţă video (din 18 martie), Biden a spus omologului său chinez opinia aliaţilor despre criza actuală: Rusia a atacat şi invadat o ţară liberă şi independentă. Una din măsurile luate a fost impunerea de sancţiuni economice, astfel încât subtextul era ca şi China să fie de acord cu sancţiunile. În ce priveşte Taiwanul, punctul critic în relaţia SUA-China, Biden a arătat că SUA se opune oricărei modificări unilaterale a statu quo-ului – aşadar, a arătat o apropiere de punctul de vedere chinezesc.
China răspunde că militează mereu pentru pace, condamnând războiul (aşadar, nu pe Rusia, şi nici pe Putin). Pacea şi securitarea trebuie să fie apărate şi preţuite. China şi SUA au nevoie să îşi îndrepte relaţiile pe „drumul cel bun”, să îşi asume responsabilităţi şi să depună eforturi pentru instaurarea şi menţinerea păcii în lume.
După numai trei zile, Biden anunţă noua ordine mondială: „În lume se va produce o nouă ordine mondială, iar noi vom fi în fruntea ei. Şi vom uni tot restul lumii prin această acţiune.”
Vedem cum declaraţia lui Biden este un pas mai departe în negocierea cu China asupra locului şi rolului acestor mari puteri în lume. Vedem cum, deşi SUA face o concesie, şi se pronunţă în favoarea ne-independenţei Taiwanului, China nu aduce o condamnare explicită a Rusiei şi a regimului politic putinist. De ce face aşa ceva? Din multe considerente, dar în primul rând din punct de vedere economic: interesele economice ale Chinei precumpănesc dacă războiul se va continua. În urma sancţiunilor internaţionale, nu este foarte clar dacă Rusia va pierde economic, dar este cert că China va câştiga.
Un alt aspect al contextului politic este dat de stadiul discuţiilor şi negocierilor ruso-ucrainene în vederea încheierii unui acord de pace. Deşi ambele părţi declară că vor pace, Rusia doar mimează negocierile, câtă vreme continuă să tragă cu artileria şi rachetele (balistice, de croazieră şi hipersonice!) în vederea raderii de pe suprafaţa pământului a unor întregi oraşe şi teritorii.
Vedem cum declaraţia lui Biden vine ca o urmare firească în stadiul negocierilor şi acţiunilor internaţionale. Scena politică a lumii se schimbă sub ochii noştri, căci SUA îşi asumă atât rolul de mare putere, cât şi responsabilităţile ce rezultă de aici. Fie că privim politic, fie că avem în vedere aspectul economic, noua ordine mondială are SUA ,,în frunte” căci de acum nici Rusia, nici China nu pot fi în fruntea lumii. Dacă China ar fi avut capacitate de a negocia cu Rusia putinistă, ar fi încheiat de multă vreme acest război. Dar statul chinez este un stat autoritar, ca să nu spun la fel de dictatorial ca şi cel rusesc, astfel încât a negocia este ceva străin pentru chinezi. Un regim autoritarist ştie numai să dea ordine, să dea cu pumnul în masă sau să tragă cu rachete. Un regim dictatorial nu ştie, nu poate şi nu vrea să negocieze.
De ce nu mai este Rusia în fruntea ordinii mondiale? Din simplul motiv că Putin o îndreaptă direct spre aneantizare. Cu fiecare zi de război, Rusia este tot mai slabă, iar cetăţenii ruşi sunt tot mai mulţi în a se opune regimului dictatorial putinist (după unele informaţii, ar fi cam jumătate din populaţie contra regimului putinist).
Al doilea aspect pe care vreau să îl subliniez este mai general. Războiul ne arată tuturor câtă nevoie are omenirea de respect pentru drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, câtă nevoie avem de solidaritate, armonie şi înţelegere. Dar mai ales, acest război ne reaminteşte tuturor cât de importante sunt valorile pe care s-a clădit civilizaţia europeană: binele, adevărul, dreptatea sau fericirea nu sunt simple cuvinte sau vorbe în vânt, cum susţin unii, ci sunt ca aerul sau ca mâncarea. Ne hrănesc şi ne susţin, chiar dacă, de multe ori, nu le vedem ca atare.
Legat de acest aspect, aş vrea să închei cu o trimitere la excelenta carte scrisă de Constantin Noica, Modelul cultural european. Aici se arată cum cultura europeană are o anumită schemă, structură şi model – pe baza cărora ea poate să îşi ,,exporte” valorile. Noica a demonstrat că modelul acesta are la bază cuplul categorial unu şi multiplu. De exemplu, dacă îl înţelegem în sens de unu-multiplu putem vedea cum ne împărtăşim de la valori; de exemplu, binele: toţi luăm parte la el atunci când facem ceva bun, sau spunem ceva bun (ori frumos, ori drept etc); în schimb, binele nu se epuizează, rămâne tot unu chiar dacă se împărtăşesc la el milioane de oameni.
Din acest punct de vedere, noua ordine mondială poate fi şi, sau mai ales, una a valorilor comune. Ne asumăm adevărul, binele şi frumosul – ce au fundat civilizaţiile greacă şi latină; ne asumăm dreptatea, libertatea şi fericirea, ce au fost adăugate de modernitatea europeană.
Se încarcă comentariile...
