Când jihadul începe pe Internet… (II). Traseul unei eşuări garantate

În ziua de azi, criza adolescenţilor este virtuală, Internetul devenind pentru ei un spaţiu vital,  unde pot spune orice despre oricine, unde pot să-şi descarce furia şi să-şi exprime sentimentele de orice natură, mai ales cele negative. Deloc întâmplător, recrutorii Statului Islamic îi vânează tocmai pe acest teren, vânzându-le vise eroice, idealuri false, dar şi utopia unei lumi ideale.

Imediat după atacurile de pe 13 noiembrie 2015, premierul francez Manuel Valls spunea cu fermitate că nu trebuie căutată nicio scuză socială, culturală sau sociologică pentru a justifica actele de barbarie comise (culmea!) de teroriştii francezi. Îmi pare rău pentru domnia sa, dar dacă vrei să-ţi combaţi inamicul, trebuie să-l cunoşti ca să-i înţelegi modul de a acţiona, strategiile şi astfel să-i anticipezi pe cât posibil mişcările. A încerca să explici nu înseamnă neapărat a căuta scuze, ci a înţelege mecanismele unui fenomen care acaparează în mod alarmant o generaţie extrem de debusolată. În prima parte a acestui text, am expus gravul incident de la Marsilia provocat de tânărul de 15 ani care a încercat să omoare un profesor pentru că acesta purta kippa, semn distinctiv al apartenţei sale la comunitatea evreiască. Interogat de poliţişti, adolescentul a mărturisit că a aderat la teoriile Statului Islamic vizionând filme de propagandă postate pe Internet.  

Internetul, câmpul preferat de luptă şi de propagandă al teroriştilor

De altfel, la ora actuală sursele de radicalizare sunt multiple, începând cu Internetul, materialele de propagandă neoficiale, moscheile obscure de cartier şi terminând cu închisorile care, cel puţin în Franţa, sunt adevărate fabrici de jihadişti, o dată eliberaţi "studenţii" educaţi la şcoala islamului de după gratii, devenind adevărate bombe cu ceas, greu de controlat. Dar, în timp ce în închisori nivelul de vârstă al candidaţilor la jihad depăşeşte vârsta de 20 de ani, când vine vorba despre adolescenţi, Internetul se dovedeşte a fi instrumentul preferat de racolare al teroriştilor. Formidabile instrumente de comunicare, reţelele sociale au devenit un adevărat câmp de luptă, de propagandă şi de revendicare al grupurilor extremiste. De-a lungul timpului, proliferarea mesajelor cu conţinut antisocial şi xenofob a devenit un fenomen extrem de îngrijorător, discursul urii provocând poate cel mai extrem tip de violenţă, aşa cum s-a putut vedea în timpul atacurilor de la Paris din ianuarie şi noiembrie 2015, inspirate de propaganda Statului Islamic şi a grupării Al-Qaïda, grupări teroriste atât de vizibile şi de active, din nefericire, pe Internet. 

Revenind la cazul adolescentului radicalizat pe Internet, acesta reprezintă un profil diferit de cel stabilit de autorităţile franceze care pe platforma oficială de luptă anti-terorism, intitulată "Stop Jihadismului" au stabilit o listă de caracteristici şi de semnalmente de izolare socială a potenţialilor candidaţi la jihad. În general, tinerii care cad cu uşurinţă în capcana radicalizării, prezintă o anumită fragilitate psihologică şi afectivă, au raporturi complicate cu autoritatea, sunt atraşi, de exemplu, de forţa şi unitatea comunităţii musulmane atât de diferită de societatea individualistă în care trăiesc, se rup de reperele familiare şi familiale aderând astfel la filozofia grupărilor teroriste care le vând vise eroice, transformându-i peste noapte în adevăraţi războinici. În acest sens, antropologul franco-american, Scott Atran sublinia faptul că tactica cheie a Statului Islamic este aceea de a promite o violenţă totală, îndemnându-i pe viitorii candidaţi la jihad să facă tot ceea ce pot, cu ce pot, oriunde s-ar afla şi oricând e posibil. Spre deosebire de societatea modernă în care tinerii sunt speriaţi de şomaj şi de instabilitatea socială, terorişii vând speranţe, creează ritualuri şi falsa impresie că aderând la cauza lor, vor deveni eroi şi războinici de temut, creează utopia unei noi comunităţi de musulmani şi a unei lumi ideale, o utopie vândută cu multă viclenie şi care de fapt constituie noutatea pe care o propune această organizaţie teroristă. Iar în faţa unui proiect atât de grandios, mulţi tineri dezorientaţi, fragili psihic şi afectiv, îşi consumă toată energia pentru a pune în acţiune idei care, în viziunea lor, le dau un adevărat sens în viaţă. 

Acesta este şi cazul adolescentului de la Marsilia care aderând la viziunea şi teoriile Statului Islamic, a vrut să le pună în aplicare şi în lumea reală. Din nefericire, nici acasă şi nici la şcoală nimeni nu a observat însă că tânărul avea astfel de preocupări. Situaţia se prezintă cu atât mai complexă, cu cât în societatea franceză proliferarea sentimentului de ură împotriva evreilor cultivat de unii dintre adolescenţii de origine musulmană este o problemă reală. Cum este posibil acest fenoment, în condiţiile în care şcoala franceză depune eforturi de a crea un cadru de viaţă deschis, egalitar şi tolerant pentru toată lumea? Tinerii de origine musulmană care comit acte antisemite sunt îndoctrinaţi cu aşa-zisa teorie a complotului difuzată abundent pe Internet de integrişti şi extremişti. Forma mai veche a anti-semitismului european este reactivată având, de fapt, ca fundal istoric conflictul israelo-palestinian. Statisticile arată că în Franţa peste jumătate din actele rasiste comise în 2015 sunt îndreptate împotriva evreilor. La 60 de ani de la încheierea celui de-al doilea Război Mondial, evreii nu se mai simt în securitate în Franţa, unii aleg să-şi ascundă însemnele distinctive şi tot mai mulţi preferă să plece în Israel. De altfel, cifrele oficiale arată că anul trecut, 7900 de evrei francezi au ales să se stabilească în Israel, adică cu 700 de persoane mai mult decât în 2014, acesta fiind efectul direct al atentatelor din ianuarie 2015 contra magazinului Hyper Casher când au fost ucişi patru evrei. 

Profilul tânărului însă nu-i surprinde pe specialiştii în fenomenul radicalizării care ştiu foarte bine că Internetul joacă un rol central în acest proces. Recent, Bernard Cazeneuve, Ministrul francez de Interne, a declarat că de la începutul anului 2015 până în prezent, au fost blocate aproape 300 de site-uri care făceau apoligie Statului Islamic şi propagandă jihadului în zonele de conflict din Orientul Mijlociu, mărturisind că de acum înainte, lupta împotriva terorismului este continuă în spaţiul virtual, Internetul şi reţelele de socializare fiind vectori importanţi ai procesului de recrutare şi radicalizare.

Aşadar, contextul este cunoscut, instrumentele de lucru identificate, cum ajung oare totuşi tineri de 12 sau 15 ani să se radicalizeze atât de uşor, de exemplu, pe Facebook? În primul rând trebuie subliniat faptul că adolescenţii nu sunt niciodată singuri în faţa ecranului, iar cei care sunt pregătiţi special ca să-i racoleze în rândurile grupărilor teroriste le cunosc foarte bine slăbiciunile şi fragilităţile. În ziua de azi, criza adolescenţilor este virtuală, aceştia îşi exprimă nemulţumirile, furia şi violenţa interioară postând mesaje şi fiind extrem de vizibili pe Internet care pentru ei a devenit un spaţiu vital, de referinţă, un spaţiu al tuturor libertăţilor unde totul este posibil, unde pot spune orice despre oricine, unde pot să-şi descarce furia şi să-şi exprime sentimentele de orice natură, mai ales cele negative. Deloc întâmplător, recrutorii îi vânează tocmai pe cei care se află deja într-o stare de dezorganizare psihică şi dezordine emoţională, operând pe un teren special, mai ales dacă aceştia sunt şi în căutarea unor modele şi idealuri de viaţă. 

Alături de fragilitatea psihică, radicalizarea individului, în special a tinerilor, este posibilă mai ales pe Internet, pentru că acesta facilitează propagarea mesajelor nu doar în scris, ci mai ales vizual. Majoritatea tinerilor care se radicalizează în acest mod au vârste între 15 şi 25 ani şi formează un public atras în special de noile tehnologii de care sunt chiar dependenţi. Ţinând cont de aceste circumstanţe, trebuie subliniat faptul că Internetul marchează o nouă etapă în istoria mass-media, tinerii de azi formând generaţia care se informează consultând un alt mijloc media decât televizorul, etapă caracterizată prin faptul că Internetul fluidizează relaţiile sociale, mesajul propagat depăşind barierele fizice şi ajungând la un număr impresionant de persoane.

În plus, ecranele performante au capacitatea de a transforma în ceva seducător chiar şi cele mai violente conţinuturi, maşina de propagandă a Statului Islamic fiind compusă din adevăraţi maeştri în efecte speciale, care ştiu să-şi adapteze discursul în funcţie de receptori şi de poveştile lor personale de viaţă. Cu alte cuvinte îi valorizează, îi pun pe un piedestal imaginar şi, în cele din urmă, le propun paradisul plin de fecioare şi fructe exotice. Dar până să ajungă în acest paradis, viitorii candidaţi trec printr-un proces caracteristic sectelor: sunt bombardaţi zilnic cu sute de mesaje, sunt verificaţi în mod constant dacă şi-au făcut bine rugăciunile sau dacă au urmat prescrierile coranice, unii devin atât de dependenţi de mesajele maestrului jihadist încât nu mai pot dormi. Aşadar, pentru ca îndoctrinarea să fie eficientă se exercită o presiune extremă, până la epuizare. Deloc surprinzător că mulţi dintre tinerii supuşi solicitantului antrenament de radicalizare, acţionează în mod haotic şi din fericire pentru noi, uneori eşuează. În cazul incidentului de la Marsilia însă, adolescentul era foarte determinat şi dacă nu ar fi intervenit cei doi trecători, probabil că profesorul înjunghiat nu ar mai fi fost azi în viaţă. Dar ceea ce este cu adevărat alarmant, e faptul că tânărul nu a avut nicio remuşcare, singurul său regret fiind acela că nu l-a omorât pe profesor şi astfel şi-a dezamăgit mentorii terorişti care l-au sedus şi îndoctrinat cu atâta uşurinţă pe Internet.      

Dar alături de Internet există şi un mediu familial propice sau poate un cerc de prieteni care împărtăşesc aceleaşi idei. Radicalizarea poate avea loc la moschee sau chiar şi la sala de sport, în condiţiile în care anturajul vehiculează numai aceleaşi subiecte de discuţie. Interacţiunea dintre un anumit mod de viaţă şi lumea virtuală accelerează procesul de radicalizare, contactul fizic cu persoane care propagă acelaşi tip de mesaje, în general într-un cadru exclusivist, fiind definitoriu. Relaţia cu recrutorul poate deveni pasională, mai ales dacă acesta este un bun manipulator: de exemplu, recrutorii Statului Islamic sunt maeştrii în acest sens, la fel cum unii imami, de obicei străini care vin în Franţa promovează un discurs radical în care atacă virulent valorile sociale şi morale occidentale. Aceştia profită la rândul lor de accesibilitatea Internetului pentru a-şi difuza predicile, iar tinerii francezi au astfel o bază bogată de date care nu este controlată de cultul oficial.

Diversitatea surselor de radicalizare, le dă de furcă specialiştilor care în prezent se confruntă cu profiluri complexe, cu un nou tip de terorişti a căror manieră de a acţiona este greu de anticipat. Imprevizibilitatea actele izolate de terorism nu permite elaborarea unui mod exhaustiv de a monitoriza aceste atacuri violente, iar pe viitor francezii şi europeenii în general, se vor mulţumi să accepte în viaţa cotidiană acest element de incertitudine. În definitiv, atâta timp cât accesul la conţinuturile virtuale care propagă mesajele grupărilor islamiste şi fac apologie terorismului, nu este controlat, să nu ne mai mirăm că tinerii cad atât de uşor în capcana Statului Islamic şi le pun în practică scenariile criminale fără niciun fel de regrete. În loc să se întrebe de ce se radicalizează tinerii pe Internet, mai bine autorităţile franceze ar declara consultarea site-urilor islamiste şi teroriste un delict şi ar  impune reţelelor de socializare să aibă reguli mult mai stricte, cu riscul ca libertăţile noastre să fie tot mai reduse pe viitor. Dacă de luni bune în Franţa peisajul cotidian este împânzit de militari şi armele lor reci, nu mai este decât un pas ca şi peisajul virtual să fie păzit din umbră de tot mai mulţi cyber poliţişti. Atunci când radicalizarea începe pe Internet, consecinţele unor acte iresponsabile se văd în lumea reală, iar din nefericire pe lista victimelor inocente vor mai fi înscrise multe alte nume...