Biserica lui Hristos şi tinerii noştri - un ”Taizé românesc” se naşte în Oltenia

IPS Irineu şi tinerii participanţi la Congresul Tinerilor Creştini Ortodocşi din Mitropolia Olteniei (ediţia XI)

"Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei şi să ştii că dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută." (Pildele lui Solomon V,1; VIII,11; XXIV,14)

În vremurile noastre întunecate şi tulburate, infestate de cinism şi egoism, pare a fi un demers inutil să visezi la un viitor mai bun pentru tinerii Neamului Românesc şi să lupţi pentru împlinirea acestui vis. Sunt multe ispitele care te îndeamnă să renunţi la lupta pentru viitorul copiilor şi tinerilor noştri, să capitulezi şi să-ţi găseşti justificare în faptul că răul este atât de mare şi de puternic, încât tu nu mai ai vreo putere să-l alungi.

Întunericul asediază sufletul copiilor şi tinerilor noştri, iar viitorul Naţiunii Române este în primejdie de a fi definitiv compromis. Statisticile oficiale ne spun că un copil român din cinci abandonează şcoala în anii de liceu, că România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la abandon şcolar, cu o rată de abandon de 19%, faţă de media europeană de 15%. Cifrele statisticilor ne arată că femeile românce ocupă, în clasamentul avorturilor la cerere, locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 5 în lume, că România ocupă primul loc în statisticile europene privind fetele minore rămase însărcinate.

Tot din statistici aflăm că 11% dintre elevii români - adică aproximativ 150.000 de copii şi tineri - consumă droguri uşoare, iar datorită gradului ridicat al consumului de droguri injectabile de către tinerii români, în anul 2013, România a fost declarată focar de infecţie cu HIV/SIDA.

Dacă la aceste cifre adăugăm exodul spre Occident al tinerilor dotaţi cu capacităţi intelectuale deosebite, vom avea imaginea tristă şi cumplită a unei tinere generaţii în derivă, lipsită de repere morale, abandonată de societate şi condamnată să înveţe singură să supravieţuiască într-o lume stăpânită de egoism, făţărnicie, lăcomie şi crimă. Situaţia de rătăcire în care se află mulţi, prea mulţi dintre copiii şi tinerii noştri ne determină pe noi, creştinii, să considerăm pastoraţia tinerilor ca fiind o prioritate a mărturisirii creştine contemporane. Creştini fiind, noi mărturisim că întotdeauna există speranţă...

Pe meleagurile Olteniei, locul unde Dumnezeu mi-a îngăduit să mă nasc, să trăiesc şi să slujesc Bisericii lui Hristos, lupta pentru salvarea sufletelor tinerilor noştri a fost relansată imediat după căderea regimului demonic comunist. Un important moment în această permanentă luptă pentru salvarea viitorului Naţiunii Române a avut loc la începutul lunii iunie, în ziua de 6 iunie, înainte de Duminica Tuturor Sfinţilor, la Castelul Roşienilor, din satul Poiana, comuna Turburea, judeţul Gorj.

Aproximativ 200 de tineri, delegaţi ai grupurilor creştine de tineret din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea, au participat la Ediţia a XI-a a Congresului Tinerilor Creştini Ortodocşi din Mitropolia Olteniei. Deşi denumirea de "congres" poate face trimitere la o acţiune afectată de formalism sau de vreo oarecare birocraţie, la Poiana, lângă Castelul Roşienilor a avut loc, de fapt, o adevărată adunare creştină a tinerilor Bisericii lui Hristos din Oltenia, tineri hotărâţi să-L mărturisească pe Hristos, să aducă lumină în bezna care încearcă să ne otrăvească sufletele, tineri creştini care îşi folosesc toată energia vârstei lor pentru a sluji lui Dumnezeu şi Bisericii Sale.

Am avut bucuria să mă regăsesc printre preoţii care au coordonat unul dintre cele şase grupuri de discuţii, tema generală a întâlnirii fiind „Lucrarea tinerilor în Biserică şi misiunea lor în societate”. În grupul meu, format din aproximativ 30 de tineri, am dialogat cu elevi, cu studenţi şi cu masteranzi creştini. Nimic formal, nimic artificial, doar dorinţa sinceră de a-l cunoaşte pe celălalt, de a schimba idei, de a afla răspunsuri la întrebările care s-au dovedit a fi comune, altfel spus, am fost în comuniune în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos.

Tinerii noştri creştini sunt frământaţi de aceleaşi întrebări pe care le poartă în suflet orice tânăr din această lume, întrebări despre viaţă şi moarte, despre viitor şi trecut, despre familie, despre bogăţie şi sărăcie, despre ispitele acestei lumi, despre bine şi despre rău, întrebări despre om şi despre Dumnezeu. Să oferi tinerilor un răspuns la o întrebare serioasă reprezintă un demers de o mare responsabilitate şi în acest dialog cu tinerii din grupul meu, am avut iarăşi confirmarea importanţei deosebite pe care o are pastoraţia tinerilor în aceste vremuri.

Tinerii creştini care mi-au oferit bucuria dialogului mi-au demonstrat că au capacitatea şi curajul de a judeca mereu, cu mintea limpede şi aşezată în Hristos, toate câte le sunt oferite de societatea contemporană, căci deşi toate le sunt îngăduite, nu toate le sunt şi de folos. Am descoperit generozitatea tinerilor noştri creştini, dorinţa lor de a ajuta, de a-şi oferi energia şi puterile creatoare pentru a sluji un ideal nobil. În sufletele lor, întunericul acestei lumi încă nu a reuşit să pătrundă, lumina lui Hristos este puternică, transformându-i într-o resursă extrem de valoroasă pentru Biserica şi Naţiunea noastră.  

Biserica lui Hristos, prin glasul Mitropolitului Olteniei, IPS Irineu, le-a reamintit tinerilor creştini adunaţi la Castelul Roşienilor, că ”oriunde ne-am afla purtăm în noi România întreagă şi oriunde am trăi, vorbim limba noastră românească, a vechilor cazanii. Am început această adunare a noastră cu o zi înainte de Ziua Sfinţilor Români, căci noi suntem legaţi de ei, de Sfinţii noştri, de înaintaşii noştri. Orice familie are la bază o altă familie şi tot aşa, până la strămoşul comun Adam, aşa avem şi noi legătura cu Sfinţii care mereu şi mereu se roagă pentru noi şi sunt în comuniune cu noi şi de aceea vorbim despre comuniunea Sfinţilor.” 

Altfel spus, Biserica lui Hristos îi chemăm pe tineri la sfinţenie, la comuniunea cu Sfinţii şi deopotrivă, la slujirea Neamului Românesc în care Dumnezeu a îngăduit să ne naştem. Într-o lume infestată de false modele, Biserica lui Hristos oferă tinerilor pe Sfinţii Săi, iar între aceşti Sfinţi ”neamul nostru românesc are o mulţime de Sfinţi, de la Sfinţii Martiri din timpul persecuţiilor romane, apoi de la Sfinţii Ierarhi care au propovăduit Evanghelia în aceste ţinuturi, până la Cuvioşii şi Drepţii care s-au ostenit şi jertfit în satele şi oraşele româneşti, unii ştiuţi de noi, alţii neştiuţi. Sfinţii sunt ocrotitorii noştri şi ajutătorii noştri.”

În grupul pe care l-am coordonat, i-am avertizat pe tineri că nu este uşoară calea spre sfinţenie. A-i urma pe Sfinţii lui Hristos nu reprezintă ceva spectaculos şi nici nu-i determină pe cei din jurul tău să te admire. Dimpotrivă, reacţia celor mai mulţi dintre semenii noştri şi din nefericire, a multora dintre tinerii noştri va fi de respingere, dacă încerci să le vorbeşti despre viaţa în Hristos. Citind Vieţile Sfinţilor aflăm că în multe situaţii, Sfinţii nu au fost primiţi cu bucurie de semenii lor rătăciţi în întuneric, dimpotrivă, Sfinţii şi-au atras ura lumii, prigoana şi moartea. Calea spre sfinţenie înseamnă pentru tinerii vremurilor noastre, să mărturiseşti curajos că eşti creştin, să nu-ţi fie teamă sau jenă să mărturiseşti tinerilor tăi colegi de clasă, de facultate sau de la locul de muncă, despre viaţa ta de creştin: că te spovedeşti, că primeşti Sfânta Împărtăşanie, că posteşti, că te rogi lui Hristos la Sfânta Liturghie, că urmezi porunca milei pentru aproapele tău.

Aşezaţi în grupuri de câteva zeci, împreună cu preoţii coordonatori, iar apoi întruniţi în marele grup, tinerii reprezentanţi ai grupurilor creştine de tineret din Oltenia au avut posibilitatea să se exprime în mod liber despre cum înţeleg ei rolul lor în Biserica lui Hristos şi în societatea românească. Discuţiile dintre tineri şi preoţi au fost moderate de diaconul Ovidiu Cuncea, slujitor al lui Hristos şi deopotrivă un cunoscut şi talentat actor al Teatrului Naţional din Bucureşti. Măestria dialogului, tactul creştin şi delicateţea părintelui diacon Ovidiu Cuncea au oferit tinerilor prilejul de a exprima gândurile lor, cu sinceritate şi generozitate. Ascultându-i pe aceşti tineri minunaţi, am simţit cum sufletul îmi este luminat de nădejdea că Naţiunea Română încă are prin aceşti tineri creştini, şansa unui viitor binecuvântat şi bineplăcut lui Dumnezeu.

Ediţia a XI-a a Congresului Tinerilor Creştini Ortodocşi din Mitropolia Olteniei reprezintă, de fapt, începutul concretizării unei speranţe îndelung purtată în suflet şi acum transformată în faptă creştinească de Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu. Gândul cel bun al mitropolitului oltenilor, exprimat în faţa celor aproximativ două de reprezentanţi ai tinerilor creştini din Oltenia, este acela de a transforma Castelul Roşienilor şi superba poiană din jurul acestuia într-un ”Taizé românesc”, un loc al întâlnirii tinerilor creştini din România şi din întreaga Europă, pentru cunoaştere de sine, împreună lucrare şi mărturisirea lui Hristos.

Există dorinţa puternică şi o voinţă fermă de a aduce la Castelul Roşienilor tradiţia întrunirilor creştine anuale de la Taizé (Franţa), unde în fiecare an peste 100.000 de tineri creştini din întreaga lume se adună, sub coordonarea Bisericii Catolice şi-L mărturisesc pe Hristos, prin rugăciune, faptă şi tinerească bucurie, înlăturând orice barieră de limbă, tradiţie locală sau cultură. În calea acestei binecuvântate iniţiative vor fi însă destule obstacole, fie ale lumii, fie ale demonului, dar avem nădejde că Hristos ne va ajuta. Sunt necesare resurse considerabile pentru renovarea Castelului, pentru amenajarea viitorului aşezământ, cu toate dotările specifice unei tabere pentru tineret. Lucrarea a fost însă începută şi va fi desăvârşită, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vorbind tinerilor creştini despre dorinţa de a transforma Castelul Roşienilor şi poiana înconjurătoare într-un "Taizé românesc", IPS Irineu a mărturisit că "la Castelul Roşienilor nădăjduim să realizăm ceea ce alţi confraţi ai noştri din lume fac cu succes, în ţările lor, la Taizé, în Franţa sau în alte locaţii ale lumii. În această poiană, care ne dăruieşte pace, linişte şi aer curat, aici, lângă Castelul Roşienilor, noi ne dorim să întemeiem legături trainice unii cu alţii, în armonie. Adunarea noastră nu este un loc unde să ni se predea ca la şcoală, nu este un loc unde trebuie să învăţăm pe de rost poezii sau formule matematice ori chimice, ci este un spaţiu al întâlnirii, al comunicării, este un loc al prieteniei, al dragostei. Poiana noastră, a Castelului Roşienilor, este un loc unde oamenii nu ridică vocea, nu trebuie să se supere, este un loc despre care să povestim cu drag copiilor noştri, aşa cum şi noi am primit povestea bătrânilor noştri. În acest loc, lângă acest Castel al Roşienilor, dragi părinţi şi tineri, începeţi să construiţi, căci aici aflăm nu un Turn Babel, ci un loc binecuvântat al creştinătăţii, al tinereţii, al bucuriei şi al bunei voinţe."

Tinerii noştri, adunaţi la Castelul Roşienilor, au avut ocazia să asculte şi mărturii de credinţă rostite de creştini din spaţiul catolic european. Astfel, în cuvântul său, profesorul Tizziano Salvatera (Italia), cunoscut şi apreciat pentru implicarea sa în pastoraţia tinerilor catolici, le-a mărturisit tinerilor despre importanţa asumării calităţii de creştin în timpurile noastre şi despre activităţile tinerilor creştini catolici italieni, despre dificultăţile, dar şi bucuriile mărturisirii lui Hristos într-o Europă asaltată de secularism şi tot mai lipsită de spiritualitate.

Apoi, în puţine, dar frumoase cuvinte rostite într-o limbă română oarecum afectată nu atât de cunoaşterea încă incompletă, cât mai ales de emoţie, un alt oaspete drag al adunării noastre, fratele James, membru al Ordinului Călugăresc Catolic de la Taizé, le-a vorbit tinerilor noştri despre frumuseţea tradiţiei de la Taizé şi implicit, despre importanţa dezvoltării unui demers asemănător în România, la Castelul Roşienilor. Fratele James a reuşit să transmită tinerilor creştini din Oltenia esenţa tradiţiei şi vieţii în comunitatea de la Taizé:

"Tinerii care vin la Taizé, se roagă împreună cu noi, cunosc viaţa de mânăstire, o viaţă de rugăciune, de împărtăşire a credinţei în Hristos, despre Cuvântul lui Dumnezeu, dar şi o viaţă de muncă, căci fiecare dintre tinerii sosiţi la Taizé participă la o activitate practică. Tinerii sunt voluntari la bucătărie, la curăţenie, la ridicatul corturilor, la orice activitate necesară pentru ceilalţi.

La Taizé, noi învăţăm să trăim cu bucurie, în simplitate şi în milă, viaţa la Taizé este călăuzită de aceste trei cuvinte - Bucurie, Simplitate, Milă. Bucuria de a fi copiii lui Dumnezeu, bucuria de a fi împreună şi de a-L lăuda pe Dumnezeu, bucuria de a-L descoperi pe Dumnezeu în semenii noştri. Simplitatea de a nu avea prea multe lucruri materiale - nu sunt prea multe astfel de lucruri la Taizé, viaţa noastră este destul de simplă. Când ai prea multe lucruri materiale, apare ispita de a aşeza aceste lucruri materiale în centrul vieţii noastre, lucruri care sunt moarte şi astfel, dacă în centrul vieţii noastre nu avem lucruri vii, viaţa noastră devine moarte.

Dacă în centrul vieţii noastre aşezăm ceva viu - relaţia noastră cu Dumnezeu, relaţia noastră cu semenii noştri - viaţa noastră devină viaţă adevărată, viaţă vie! Mila - trăim prin mila lui Dumnezeu şi cum Dumnezeu ne iubeşte, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii, să fim milostivi unii cu alţii, să ne gândim mai întâi la semenul nostru şi abia apoi la persoana noastră. În bucurie, simplitate şi milă, viaţa noastră devine frumoasă!"

În adunarea creştină de la Castelul Roşienilor şi-au aflat locul nu doar cuvântul de învăţătură şi dezbaterea, ci şi muzica şi bucuria de a asculta minunate cântări religioase, dar şi de muzică folk, cântate de tinerii noştri talentaţi. Glasurile curate ale copiilor şi tinerilor noştri s-au împletit cu sunetele naturii şi ne-au hrănit sufletele. Avem copii talentaţi, avem tineri pentru care alte naţiuni şi ţări plătesc bani grei pentru a-i răpi dintre noi, ispitindu-i cu burse şi cu condiţiile de studiu şi de viaţă pe care aici, în ţară, noi nu reuşim să le oferim. Acest potenţial trebuie salvat, trebuie păstrat pentru viitorul Naţiunii Române, altfel neamul nostru se va risipi în negura istoriei.

Spuneam, la începutul acestor rânduri, că întunericul asediază sufletul copiilor şi tinerilor noştri, iar viitorul Naţiunii Române este în primejdie de a fi definitiv compromis. Primejdia este mare, dar noi, creştinii, preoţi, călugări şi mireni, alături de tinerii noştri suntem hotărâţi să purtăm lupta pentru viitorul nostru, pentru mântuirea noastră. Noi nu ne temem, căci în suflete avem mereu îndemnul lui Hristos: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." (Evanghelia după Ioan XVI, 33)

***

PS - Îi pomenesc în rugăciunile mele şi le mulţumesc din suflet locuitorilor comunei Turburea, domnului Primar Ion Bârcă şi tuturor surorilor şi fraţilor noştri creştini din Turburea care au ajutat la realizarea acestei minunate adunări duhovniceşti dedicată tinerilor noştri creştini, viitorul Naţiunii Române.