Avocatul Poporului, trezit din morţi de miniştrii puşcăriaşi

Avocatul Poporulului este greu de urnit din starea de reverie. Doar condamnaţii îl mai pot trezi

Unul dintre personajele care a ţinut primele pagini ale ziarelor din ultimele zile este fostul Ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi, condamnată la 5 ani de închisoare pentru abuz în serviciu. Aceasta s-a plâns de condiţiile proaste din penitenciarul în care îşi ispăşeşte de 2 săptămâni pedeapsa primită, condiţii care din spusele dumneaei i-ar pune viaţa în pericol.

Este de înţeles interesul presei şi al opiniei publice pentru astfel de subiecte, mai ales în contextul valului de foşti şi actuali demnitari arestaţi şi condamnaţi la închisoare care trebuie să se obişnuiască de acum înainte cu viaţa de puşcăriaşi. Însă dincolo de faptul că pare cel puţin ipocrită grija asta pentru condiţiile din penitenciarele româneşti apărută între foştii guvernanţi condamnaţi la închisoare, în contextul în care mulţi dintre ei au fost ani întregi la putere şi nu au pomenit vreodată un cuvânt despre acest subiect, ce m-a surprins mai tare este însă reacţia unor instituţii în care s-a trezit brusc compasiunea pentru bieţii condamnaţi.

Pe când toată lumea uitase deja că avem un Avocat al Poporului care ar fi trebuit să ne apere drepturile şi interesele în faţa numeroaselor abuzuri şi încălcări ale legii făcute de draga noastră clasă politică, iată că situaţia fostului ministru Monica Iacob-Ridzi este cea care l-a trezit pe Victor Ciorbea din somnul raţiunii şi l-a făcut să ia atitudine. Acesta s-a sesizat din oficiu şi a declanşat o anchetă la secţia exterioară Cluj-Napoca a Penitenciarului Gherla şi la Spitalul Penitenciar Jilava după articolele apărute în presă despre fostul ministru.

Problema nu e că Avocatul Poporului s-a sesizat în acest caz – care ar putea fi unul de încălcare a drepturilor omului dacă se dovedeşte că cele spuse de Iacob-Ridzi sunt adevărate, problema e că Avocatul Poporului a lipsit cu desăvârşire în toate momentele în care chiar era nevoie de el, iar poziţia asta fermă a lui naşte nişte semne mari de întrebare în legătură cu problemele care îl mişcă sau nu pe Victor Ciorbea. 

Anul trecut Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), alături de alţi actori din societatea civilă, s-a zbătut luni de zile să primească o poziţie din partea Avocatului Poporului faţă de solicitarea de a trimite Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/2014 care a modificat Legea Educaţiei Naţionale (a introdus doctoratul la frecvenţă redusă, a redat posibilitatea rectorilor şi profesorilor senatori să candideze pe viaţă, a adus definitiv politicul în universităţi etc.) pentru analiza constituţionalităţii la Curtea Constituţională a României. Timp de aproape 5 luni au existat numeroase solicitări scrise trimise Avocatului Poporului, a existat inclusiv o întâlnire cu acesta, alături de Societatea Academică din România, au fost înaintate petiţii cu semnături de la sute de susţinători, au fost date comunicate de presă în care i s-a cerut să ia atitudine, însă nimic din toate acestea nu au fost suficiente să îl clintească la acel moment pe Victor Ciorbea din absenţa cu care a obişnuit mai apoi poporul român. 

Iar acesta nu e singurul caz în care Victor Ciorbea a rămas stană de piatră la vociferările societăţii civile şi a preferat să joace cartea tăcerii în faţa oricăror solicitări de contestare a ordonanţelor de urgenţă emise de Guvern, în contextul în care el era singurul care le-ar fi putut trimite spre analiză la Curtea Constituţională. Comisia Europeană îl critică în Raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pentru că nu a atacat la Curtea Constituţională mai multe ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi nu s-a implicat în probleme care privesc echilibrul competenţelor între autorităţile statului, iar această pasivitate şi l-a costat mai multe cereri de demisie venite fie din partea societăţii civile, fie din partea opoziţiei, însă toate acestea nu l-au impresionat prea tare pe Avocat.

Ce l-a impresionat însă şi l-a făcut să reacţioneze prompt au fost câteva articole apărute în presă despre problemele din penitenciar ale lui Iacob-Ridzi, probleme care în mod cert există şi în cazul altor deţinuţi care nu au parte de aceeaşi atenţie mediatică. Însă nici aceştia, nici cei din societatea civilă care i-au solicitat lui Ciorbea să acţioneze când a fost nevoie nu sunt foşti reprezentanţi ai Guvernului şi poate din această cauză situaţia lor nu a fost considerată atât de importantă pentru Avocat.

Încerederea în autorităţile statului am pierdut-o demult şi ne amintim constant de asta cu fiecare condamnare definitivă a unui nou demnitar.

Am ajuns în situaţia în care putem constata cu stupoare că absolut niciun Guvern din `90 încoace n-a fost ocolit de corupţi care au fost condamnaţi, însă ne-am aştepta că măcar instituţia a cărui singur rol este să acţioneze atunci când ne sunt lezate drepturile sau libertăţile să încerce să ne apere pe noi, cetăţenii, nu să fie marioneta clasei politice.

Cred că la acest moment singurul lucru decent pe care l-ar mai putea face Victor Ciorbea ar fi să îşi înainteze demisia de onoare, însă se pare că ţine morţiş să se retragă din viaţa politică a României pe uşa din dos.