Atelierul de reparat și de meșteșugit campioni

Dacă performanța ar fi contagioasă, dacă s-ar lua din aer sau de pe felurite suprafețe, tot ce-ar avea de făcut doritorii de medalii europene, mondiale și olimpice ar fi să-i treacă pragul lui Dragoș Luscan. Centrul său din inima Capitalei e practic îmbibat cu sudoare de aur, argint și bronz, fiindcă aici vin regulat să se „repare”, să se refacă sau să-și îmbunătățească pregătirea fizică piscurile sportului românesc, de ieri și de azi. Și chiar și de mâine.

Foto: KinetoFit.

Căci alături de legende ca Valentin Samungi (handbal) și Carmen Bunaciu (înot), exigenți în continuare cu propria condiție fizică, vezi lucrând în sală puști, fete și băieți, încrâncenați în a-și urma planul de pregătire sau de recuperare, pe calea lor spre glorie. Dar și oameni obișnuiți, nesportivi, aflați în programe de fizio și kinetoterapie, oameni pe care compania unor campioni îi stimulează să încerce și ei să-și depășească un pic limitele, fără să se vaite că e greu.

Miercurea pe la orele prânzului, de „hamurile” TRX atârnate de spalier trage concentrat și încordat un tânăr doar în șort, lăsând să i se vadă sub pielea întinsă complicate reliefuri musculare care se contractă ritmic, pompând energie. Cu trupul longilin orientat oblic spre podea, își mișcă brațele ca niște aripi uriașe, părând gata să țâșnească în văzduh. În jurul lui, lumea își vede de treabă, fără să bage de seamă „fâlfâitul” de lângă. Când tânărul își îndreaptă trunchiul, atrage doar câteva priviri prietenoase. Este David Popovici, campionul bazinului, dar și al modestiei. Conștiincios, „Chlorine Daddy” trece pe la toate aparatele indicate de echipa de preparatori, așa cum o face și în alte zile, când vine la sală la… 6.30 dimineața, înainte de antrenament. O porție de efort înainte de un efort și mai intens.

Este o mare responsabilitate să te îngrijești de șlefuirea unor asemenea comori naționale, de care se leagă atâtea speranțe! O singură greșeală, o neinspirată ecuație de mișcări, și poți ruina ani de muncă obsedantă. Dar aici nu e cazul. Programele de pregătire și refacere sunt personalizate și etapizate, calculate cu minuție de alchimist, pentru ca din alambicul în care se pun știința preparatorului și transpirația sportivului să curgă aur curat. Dozajul de efort și circuitele de parcurs sunt măsurate și paramăsurate, parametrii individuali sunt monitorizați regulat la Institutul de Medicină Sportivă, iar vigilentelor priviri ale instructorilor nu le scapă, probabil, nici ce-a visat sportivul în noaptea precedentă. Fiindcă și asta poate îi influența starea de bine.

Din toată pleiada de nume sonore care populează modernul templu dedicat mișcării de performanță și nu numai, e greu să selectezi câteva. Pe lângă David Popovici și colegii lui din lotul de natație, trudesc sau au trudit aici fotbaliști, precum golgheterul rapidist Albion Rrahmani, recuperat miraculos după fractura de peroneu operată, handbaliști de top, ca interul egiptean Ali Zein și conducătorul de joc croat Luka Cindric, alături de handbaliști de la naționala României, tinerele speranțe ale tenisului românesc Mara Gae, care a câștigat anul trecut US Open la junioare în proba de dublu, și Alexia Tatu, câștigătoarea Wimbledon U14, plus o mulțime de alți campioni în devenire, de la volei la gimnastică ritmică. Oazei bucureștene de pricepere și energie i s-a dus vestea grație și rezultatelor obținute de Dragoș Luscan cu performerii care i-au trecut prin mâini: Simona Halep, Horia Tecău, Florin Mergea, Cristina Neagu ș.a. Căci asistarea reușitei, în toate etapele sale, este ea însăși o știință!

Dar dincolo de lumea restrânsă a marii performanțe, bucuriile se măsoară în pași neezitanți și în mișcări făcute fără durere. În centrul unde unii trag din greu cu gândul la medalii strălucitoare, alții își duc propriile bătălii, cu suferințe de tot felul. Pentru echipa de specialiști de aici, satisfacțiile vin și din recuperarea unor oameni care și-au pierdut mobilitatea, și din ajutarea altora să-și învingă dizabilitățile, și din modelarea unor trupuri tinere, de copii, și din antrenarea unor nonagenari să-și păstreze agilitatea și autonomia. Pe acest teritoriu al dinamismului, cuvintele lui Galileo Galilei, „Eppur si muove” (și totuși se mișcă), își extind semnificația, de la planetă la individ. Toți cei care trec pragul centrului învață că sedentarismul este cel mai mare dușman al corpului omenesc și că fără exercițiu regulat – care poate însemna și simplul mers pe jos, căratul sacoșelor sau urcatul scărilor de bloc – nu poți trăi sănătos. Sportul de întreținere, de plăcere, ar trebui să facă parte din viața oricui, el având pentru trup aceeași însemnătate ca hrana și somnul. Nu putem fi cu toții zei ai mișcării, dar și ca simpli muritori, putem să ne însușim această „religie”, oficiată, iată, convingător de inițiații în tainele antrenamentelor pentru toți.