Arta stenogramelor

Cu totul altfel se pune problema în momentul în care vorbim despre calitatea stenogramelor.

Ar fi bine să ne hotărâm o dată pentru totdeauna: ne plac sau nu stenogramele ieşite „pe surse"? Sau ne plac doar atunci când acestea lovesc în cei pe care îi antipatizăm, iar când lovesc în „ai noştri" ţipăm că nu e legal, că nu e moral, că îngraşă?

Mărturisesc că mie îmi plac stenogramele în orice condiţii, chiar dacă scurgerea lor în presă înainte de vreme trădează o anume slăbiciune a instituţiilor ce le gestionează şi care simt nevoia unei astfel de „cârje" mediatice. Din acest motiv, n-o să mă înverşunez niciodată împotriva unor colegi din presă care pun primii mâna pe oarece stenograme şi le publică. Meritul incontestabil al acestor documente este că aduc la lumină acele faţete opace ale vieţii publice care altminteri ar rămâne poate necunoscute.

Cu totul altfel se pune problema în momentul în care vorbim despre calitatea stenogramelor, despre conţinutul lor. Şi aici trebuie să admitem că actuala putere, spre deosebire de cea precedentă, are mari datorii.
Să ne amintim cât de savuros decurgea dialogul dintre senatorul Cătălin Voicu şi judecătorul Florin Costiniu. „Vă spun ca să înţelegeţi dumneavoastră" a fost un veritabil şlagăr al momentului, un pisc al conversaţiei cifrate. Să nu uităm de incontestabila calitate teoretică şi practică a discuţiilor dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi „golanaşii" săi, din presă sau din business, care a fixat o bornă de neocolit în ceea ce priveşte libertatea de exprimare din România şi a consacrat pe veşnicile dealurile Moldovei, cu tot ce conţin acestea. Ca să nu mai vorbim de impecabilul pachet audio-video cu care ne-a delectat în afacerea Caltaboşul. Au fost acestea doar câteva exemple de stenograme bine alese cu care ne-a servit fosta putere.

Ultima tranşă de stenograme, servite de actuala putere, suferă cumplit la capitolul calitate. Oamenii care au executat operaţiunea ori n-au ştiut ce, ori n-au ştiut unde să caute. Căci e inacceptabil ca dintr-un dosar în care fostul şef al fiscului este acuzat de sprijinirea unui grup infracţional organizat, tu să extragi doar convorbiri în care Băsescu iese bine fiindcă vrea să apere ţara de şiretenia kazahă, Udrea vorbeşte de nişte nenorocite de ciocolăţi, iar nişte ştabi de prin politică se tutuiesc cu nişte şmecheri din afaceri. Da, şi? Asta e o culpă? Iar valorificarea mediatică a acestor stenigrame mai degrabă a dăunat cauzei, căci gonflarea şi răstălmăcirea până la paroxism a informaţiilor anemice pe care le conţineau au jignit bunul simţ al oricărui receptor cu capul pe umeri.

Am citit rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată Sorin Blejnar, într-o versiune anonimizată, în care personajele sunt date doar cu iniţiale, iar transcrierea stenogramelor a fost eliminată complet. Spune la un moment dat procurorul că Blejnar a stopat investigarea fraudelor pe motiv că acestea ar fi fost monitorizate „la nivel înalt". Această stenigramă dacă apărea, nici că mai era nevoie de restul.

Probabil că şi aici e o tehnică, o ştiinţă anume care te învaţă ce pasaje să extragi, ce convorbiri să alegi, ce discuţii să selectezi şi să livrezi în aşa fel încât să obţii efectul maxim cu minimum de mijloace. Arta stenogramelor.

Liviu Avram este redactor-şef adjunct "Adevărul"