Am ajuns în 2024. De aici, încotro?

Scena Crăciunului dintr-un armistițiu spontan, petrecută între tranșeele primului război mondial, care a inspirat și un film, Joyeux Noël, în 2005, este greu să aibă loc în zilele noastre.

Foto: Wikimedia Commons

În fapt, nici armistițiile de sfârșit de an 1914, nu aveau să se mai repete pe timpul războiului, comandanții ambelor tabere considerând că nu fac bine spiritului de luptă.

Se poate spune, totuși, că primul mare război al erei noastre contemporane, aproape în întregime purtat pe civilizatul continent Europa, a avut un debut cât de cât cavaleresc.

Ceea ce, de la un timp încoace, nu mai e de sperat, probabil nici de imaginat.

Sistemul ”Trăiește și lasă-i și pe ei să trăiască”, încercat de soldații britanici și germani acum mai bine de o sută de ani, chiar dacă doar pe durata a câteva ore, e desuet, nu mai ține pasul cu exigențele crude ale epocii noastre.

Și nu doar în Ucraina.

De aceea, orice prognoză pentru 2024 e un pariu mai sigur dacă se conduce după dictonul ”mâine va fi mai rău”.

E un obicei practicat în multe locuri, foarte diverse, cel de a anticipa evoluții și de a prognoza rezultate, în viitoare alegeri, în viitoare afaceri, desigur și în prezente războaie, în curs dar nefinalizate.

În fond, pe astfel de prognoze, construite în jurul a ceea ce deja se știe că se întâmplă, se construiesc planurile de viitor, se calculează șansele de câștig sau, Doamne ferește!, de pagubă, se pot anticipa, cel puțin în parte, nevoile și posibilitățile.

Am făcut astfel de prognoze, și în calitate de lucrător, dar și ca analist la o platformă media.

Problema prognozelor este că încearcă să împace ceea ce se știe cu ceea ce se dorește, totul bazat pe o informație insuficientă.

Foto: Diego Herrera Carcedo | Anadolu | Getty Images

Frumusețea lor este că, la momentul redactării, toate arată absolut veridice.

E ca într-un fim polițist în care cel care e prins cu mâinile pătate de sânge este primul suspect.

Nu trebuie să treacă prea mult timp și se descoperă că adevărul e altul.

Spre deosebire de exemplul de mai sus, unde ignorarea indiciilor pentru o faptă trecută înseamnă neprofesionalism, atunci când încerci să determini cum va arăta viitorul, nu există sancțiuni, imaginația e limita.

2022 și 2023 au fost ani în care s-au anticipat atâtea privind evoluția conflictului din Ucraina și marea majoritate a fost a predicțiilor nu s-a îndeplinit.

Cel mai adesea, cum spuneam, pentru că cei care s-au aventurat să prefigureze cursul războiului, au făcut-o încercând să facă din viitor o oglindă a prezentului, dar una care să răspundă corect la întrebarea: ”Oglindă, oglinjoară, va fi bine la primăvară?”

Nu se știe cum va fi la primăvară, la vară sau la toamnă.

Dar se știe că, până atunci, atâtea se pot întâmpla, încât nu mai contează cum s-a spus, cine a spus ce a spus  la un început de an 2024.

Războiul e ca tenisul, se joacă până la ultima minge, până la ultimul glonț, și mai e și varianta, aici devine interesant, chiar dacă pierzi meciul sau lupta, poți avea victoria.

Paradoxal, totuși, războiul din Ucraina nu este unul cu prea multe necunoscute.

Dar pentru că miza lui depășește cu mult ceea ce se întâmplă în estul și sudul Ucrainei, pentru că pe victoria uneia sau alteia dintre părți s-a pariat atât de mult – și pe sume și resurse imense – sunt prea multe și dense filtrele care împiedică o privire limpede asupra evoluțiilor din acest conflict.

Foto: JEFF J MITCHELL/GETTY IMAGES

Dar, în fine, cum va fi 2024?

Răspunsul e foarte simplu dacă știm, în prealabil:

· dacă Ucraina va primi în ianuarie cele 61 de miliarde de dolari promise de SUA;

· dacă vor fi rezolvate (foarte) micile dispute între administrația președintelui Zelenski și comanda armatei ucrainene;

· dacă Ucraina va reuși mobilizarea a 450 – 500.000 de noi soldați, despre care toată lumea spune că sunt necesari pentru menținerea frontului, dar nimeni nu se revendică a-i fi cerut;

· cum va fi primul contact al avioanelor F-16 cu aerul rarefiat al stepei ucrainene (știu, se spune că o parte din aeronave sunt deja acolo...);

· cum vor arăta depozitele de muniție ale Ucrainei la ieșirea din iarnă;

· dacă armata ucraineană va aduna forțe suficiente pentru o nouă ofensivă în primăvara anului 2024;

· dacă Rusia se va plictisi de războiul de uzură și va încerca să rezolve conflictul pe modelul de la începutul anului 2022;

· dacă zvonurile privind o eventuală lovitură de palat la Kiev vor rămâne doar zvonuri;

· dacă președintele Zelenski se va răzgândi (glumesc) și va organiza alegeri prezidențiale;

· dacă președintele Putin va câștiga (glumesc, iarăși) alegerile prezidențiale din Rusia;

· când și cum se va termina războiul din Gaza (da, știu, Ucraina e importantă, lupta ei e eroică...);

· dacă nu va izbucni un  război prin altă parte a lumii (improbabil, dar să punem și această variantă, pentru siguranță);

· dacă cine trebuie va câștiga alegerile prezidențiale din SUA;

· dacă cine nu trebuie va câștiga alegerile prezidențiale din SUA;

· dacă pe 3 martie va fi ceață în Crimeea.

Ultimul punct e, așa, de la mine, să fie și un pic de mister în această listă.

Vedeți, nu e chiar complicat, totul e să ai informația necesară.

Eh, aici e o mică problemă, fiecare știm câte ceva, noi, analiștii, mai mult, pentru că citim și ne documentăm, ei, liderii, mai puțin, pentru că sunt orbiți de ambiție și orgoliu, dar pentru întregul situației nimeni nu e pregătit îndeajuns.

Și atunci putem recurge la calea bătătorită, predicțiile – tot un fel de prognoze, mai pentru popor – realizate de marile trusturi media.

Financial Times / FT, care, pentru anul 2023, spune că a greșit doar trei din cele 20 de predicții asumate, roagă și de această dată cititorii să dezbată anticipările pentru 2024 ale clubului redacțional de privitori în bolul de cristal în care viitorul se arată doar celor norocoși (glumesc, din nou).

Câteva dintre ele:

· Trump NU va deveni președinte

· anul 2024 va fi, DA, mai cald decât 2023;

· conflictul Hamas – Israel NU va evolua într-un conflict regional;

· Keir Starmer (un domn din Londra) va deveni, DA, premier al Marii Britanii;

· ritmul de creștere economică al Chinei NU va scădea la 3%;

· China NU va ataca Taiwanul și, nu ar trebui să fie o surpriză....

· SUA și UE NU vor opri sprijinul financiar pentru Ucraina.

Predicția ultimă este, însă, cu explicații și condiționări: în SUA, acordul privind ajutorul pentru Ucraina va trebui să presupună și unele concesii pentru republicanii care vor bani pentru întărirea graniței cu Mexicul, în timp ce UE va trebui să găsească soluții pentru a evita veto-ul Ungariei. În tot acest timp, adică în anul care de-abia a început, Kievul se va afla sub presiune intensă de a intra în negocieri cu Moscova.

După cum se vede, FT apreciază războiul prin prisma banilor, ceea ce, până la urmă e cel mai sănătos punct de vedere.

Publicația britanică Independent încă speră că anul 2024 va oferi șansa unei noi ofensive pentru Ucraina dar admite că speranțele nu sunt la fel de mari ca în anul 2023.

O altă apreciere din Independent este, însă, mult mai interesantă: Casa Albă a ajuns la concluzia că o confruntare cu Rusia nu e în interesul SUA, problema este acum cum să ieși din actualul conflict din Ucraina fără a pierde din punct de vedere politic.

Combinația de incertitudine financiară și sprijin politic și militar extern insuficient vor obliga Ucraina la o postură defensivă pentru anul 2024.

Dar nu sunt numai prognoze negative pentru Kiev.

Ziarul afirmă că Estonia a calculat matematic că, dacă se adună suma de 120 de miliarde de euro pentru Ucraina, Rusia poate fi oprită.

Mai ieftin decât sumele pentru combaterea covidului.

Matematica bate frontul.

Am crezut că e o glumă, dar am găsit un interviu, publicat de Newsweek, acum câteva zile, cu secretarul de stat permanent din ministerul estonian al apărării, Kusti Salm, care spune exact acest lucru.

Independent notează și el că Ungaria este suma tuturor răutăților, menționând că votul acordat Ucrainei în plan politic, deschizând ușile – bine, cândva, în viitor – unei viitoare accederi a Kievului în UE, pălește în comparație cu nevoie imediat de sprijin financiar.

Dar dacă Budapesta nu vrea, ce putem face?

În concluzie, afirmă publicația, chiar dacă reziliența și forța poporului ucrainean sunt garanții pentru continuarea rezistenței, este puțin probabil ca rezultatul final al războiului să fie decis în Ucraina.

Cine a spus că agonia și extazul nu au loc în aceeași frază?

Stilistica anului 2024 încă se dezbate la ora când la Kiev au început să sune din nou alarmele.