Alegeri Republica Moldova: Eşecul politicii de integrare Europeană
0În Republica Moldova au avut loc alegeri şi la limită candidatul pro-rus, Igor Dodon, nu a reuşit să obţină majoritatea ce îi permitea să devină preşedinte din primul tur.
Voi sintetiza mai jos câteva aspecte cu privire la alegerile din Republica Moldova, aşa cum eu le pot explica ca şi observator fin a tot ceea ce s-a întâmplat acolo în ultimii cinci ani:
1. Realitatea este mai bună decât pare: deşi au fost jefuiţi şi umiliţi de cei care militau cu steagul european, moldovenii au preferat într-un procent covârşitor să voteze împotriva lui Igor Dodon, reprezentantul Federaţiei Ruse; teama de Rusia şi închiderea graniteţelor spre România ţine sechestrată populaţia românească de dincolo de Prut într-o conducere mafioată oligarhică; faptul că în ciuda imaginii proaste a actualei guvernări doar atât au putut obţine forţele pro-ruse arată adevărata putere a României în Republica Moldova;
2. Politicienii români, preşedintele şi premierul, indiferent cine au fost ei de-alungul timpului, poartă vină eşecului politicii duse în raport cu Republica Moldova prin adoptarea falsului drapel al integrării europene;
3. Doar Unionismul şi campaniile de informare din ultimii cinci ani au oferit moldovenilor crezul că mai există o speranţă; ei au fost cei mai buni agenţi electorali;
4. Au fost cele mai libere şi corecte alegeri ce au avut loc în Republica Moldova vreodată;
5. Procentele adunate de către Igor Dodon reprezintă maximul a ceea ce el poate să adune;
6. Procentele adunate de către Igor Dodon reflectă maximul celor care în cadrul unui Referendum de Unire cu România ar vota împotrivă; doi ani de informare corectă poate îmbunătăţi simţitor percepţia publică, dar România trebuie să ofere instituţional o perspectivă reală de Unificare;
7. Procentele adunate de către Maia Sandu reprezintă în marea loc majoritate procente unioniste;
8. Votul s-a dat astfel: unii au votat împotriva Rusiei, alţii au votat împotriva clasei politice corupte; clasa politică momentan a învins: să vedem turul II;
9. Igor Dodon nu a trebui să facă absolut nimic pentru a aduna aceste procente deoarece de cinci ani am asistat la o canibalizare între principalii reprezentanţi ai forţelor politice declarat pro-europene: Filat, Plahotnic şi fraţii Ţopa; aceştia şi-au folosit influenţa şi instituţiile media pentru a distruge cu orice chip imaginea celuilalt; în consecinţă populaţia, supusă unui tir continu, a rămas pradă neîncrederii că mai există vreo şansă;
10. România trebuie să schimbe abordarea faţă de Republica Moldova; orice teorie decât cea unionistă nu face decât să arunce în derizoriu orice discurs despre integrarea europeană a Republicii Moldova - moldovenii nu sunt proşti, aşa cum Bucureştiul politic ar vrea să creadă;
11. Unioniştii au votat în marea lor majoritate cu Maia Sandu, cele mai multe voturi adunate de către aceasta provenind din acest segment de populaţie; acest lucru deoarece Mihai Ghimpu nu mai este perceput demult ca fiind sincer în discursul său, iar Ana Guţu a pornit prea târziu şi fără resurse în această campanie electorală;
12. Campaniile de atac reciproc trebuie să înceteze în următoarele două săptămâni între forţele declarat pro-europene;
13. Pentru unionism, în termeni reali, venirea lui Igor Dodon nu poate să strice, decât să ajute; practic el întruchipează acum pentru o bună parte din populaţie ultima speranţă; eventuala lui venire la putere va distruge în mai puţin de un an şi ultima speranţă;
14. Procentele sunt cu atât mai bune cu cât marea majoritate a populaţiei este plecată din Republica Moldova; în realitate mai mult de un milion de cetăţeni din cele aproape trei milioane de pe liste nu se află în ţară, iar ele reprezentau forţe electorale anti-ruseşti; asta face ca în realitate cifrele obţinute de Rusia să fie şi mai mici;
15. Eu vă îndemn ca în turul II să votaţi cu Maia Sandu, dar cred că asta ştiaţi, iar sfatul meu este unul formal; important este ca să mergeţi la vot.