Ajunge oare?

Oricine a avut măcar o dată curiozitatea de a se uita, fie şi numai pentru zece minute, la sleitele emisiuni de dezbatere electorală de la TVR 1, dezbateri moderate fără nici cea mai mică urmă de har jurnalistic de dl. Ionuţ Cristache, a observat, fără a face nici cel mai mic efort, cât de rarissime sunt ocaziile în care acestea abordează teme referitoare la viitorul României în Uniunea Europeană.

La toate temele mari pe marginea cărora se discută azi în Europa. Migraţia, atacurile teroriste, schimbările climatice, şomajul, bugetul UE.

Acelaşi lucru este perfect valabil şi în cazurile mai vechilor talk-show-uri cu caracter politic găzduite pe mai departe de televiziunile private. În cel mai fericit caz, reprezentanţii Opoziţiei politice denunţă traiectul tot mai accentuat anti-european impus ţării de guvernarea PSD-ALDE. Din ce în ce mai vizibila apropiere de Turcia sau Ungaria.

Îngrijorătoare s-ar cuveni să fie, prin urmare şi amendabilă în consecinţă, intensificarea discursului naţionalist al reprezentanţilor puterii. Numai că, din păcate, lucrul acesta este cu mult prea mare parcimonie fructificat şi făcut de reprezentanţii Opoziţiei. Aceasta în pofida faptului că puterea politică de la Bucureşti şi vârfurile ei de lance cu funcţii vorbitoare le oferă celor din Opoziţie din ce în ce mai multă şi mai diversificată materie primă.

Iată, nu mai departe decât în urmă cu mai bine de o săptămână, doamna Rovana Plumb, probabil astfel instruită de măiastra d-nă Anca Alexandrescu, transferată de la Guvern, din postul de supraveghetor cu însărcinări speciale, în aparatul de comunicare al PSD, aceasta în vederea întăririi forţei acestuia, aşa cum ne-a asigurat dl. Codrin Ştefănescu, a debitat, fără să îi tremure nici măcar o singură secundă glasul, enormitatea în conformitate cu care, graţie clarviziunii programului de guvernare elaborat de preşedintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, muncitorii din România au început să aibă în ţară salarii net superioare celor pe care le-ar câştiga dacă s-ar în duce la muncă în Germania. Fapt ce nu  scutit-o de o fugăreală groaznică la Iaşi, provocată de acei care nu le mai cred minciunile. Nici ale ei, nici ale PSD.

Numai că, dacă în privinţa muncitorilor lucrurile stau bine fiindcă aşa zice doamna Rovana, iar doamna Plumb repetă ceea ce îi ordonă dl. Dragnea care, precum odinioară Stalin, are întotdeauna dreptate, în privinţa doctorilor lucrurile nu sunt la fel de încântătoare. Cu numai câteva zile înainte ca doamna Rovana Plumb să ne deschidă ochii şi să ne dezvăluie cât de frumoasă şi de îmbelşugată ne este viaţa, ministrul Sănătăţii, doamna Sorina Pintea, a declarat că se analizează posibilitatea aducerii de medici din Republica Moldova. Semn clar că strategia prin intermediul căreia se urmărea stoparea exodului doctorilor prin oferirea unor salarii dublate sau chiar triplate este departe de a fi dat rezultatele scontate.

La urma urmei, nu e vorba despre nici un fel de noutate. Discursurile reprezentanţilor puterii nu prea rezistă la nici cea mai mică ori superficială analiză logică, cu atât mai puţin la cea mai elementară confruntare cu realitatea. O simţim noi înşine zilnic,  pe piele proprie. Ajunge doar să mergem la cea mai apropiată piaţă ori la hypermarket ca să vedem că preţurile au luat-o razna. Şi că sunt departe de a-şi opri creşterea. Aşa că degeaba se laudă guvernul cu rablaisienele lui creşteri salariale (în cazul lefurilor profesorilor oficialii Executivului au ajuns chiar să se contrazică unul pe celălalt căci în ieşirile publice se vorbeşte când de dublare, când de triplare) şi să constatăm că cu aceiaşi bani cumpărăm nu două, ci doar un amărât de kilogram de cartofi. Şi aceia de o calitate îndoielnică, în pofida faptului că sunt comercializaţi drept marfă de primă calitate. Or, cartoful care în România guvernată de alianţa PSD-ALDE a ajuns să fie delicatesă, marfă de lux,  oriunde altundeva în lumea europeană este considerat mâncarea săracului.

Toate aceste lucruri şi încă multe altele ne sunt reamintite în mai sus-menţionatele emisiuni de reprezentanţii Opoziţiei. Analiştii ei economici sunt oricând gata să ne prezinte, adesea chiar cu lux de amănunte, prognoze dintre cele mai înspăimântătoare în privinţa viitorului financiar-economic al ţării. Pare-se că praful şi pulberea se vor alege şi de noi, şi de România atunci când va trebui să plătim împrumuturile imense contractate de inconştientul şi fluşturaticul ministru al Finanţelor, dl. Eugen Orlando Teodorovici. Toate la dobânzi împovărătoare. Şi când nu va mai fi nimeni dispus  să ne împrumute. Când, Doamne fereşte, va trebui să apelăm şi să acceptăm dure, constrângătoare planuri de salvare.

Numai că nimeni sau aproape nimeni din mai marii Opoziţiei nu ne spune o vorbă despre ce vor face ei în primele zile după ce vor prelua puterea. Despre cum vor guverna, cum vor gestiona primele trei luni ale guvernării. Care vor fi primele măsuri ce vor fi luate pentru oprirea căderii pe tobogan a ţării? Au reprezentanţii Opoziţiei cu adevărat un program de guvernare sau se vor descurca româneşte, adică la faţa locului? Nu cumva există riscul să se repete ceea ce s-a întâmplat în 1996-97 după ce a preluat puterea Convenţia Democratică ori, în 2004, celebra “Dreptate şi Adevăr”? Ei, despre asta, ne dau de înţeles reprezentanţii Opoziţiei, vom vorbi doar după victorie. Deocamdată rostogolim cuvinte despre rău şi despre Dragnea. Ajunge oare?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro