Adio, globalizare! Bun venit, haos economic? Ce spun experții de la Beijing despre schimbarea regulilor jocului mondial. China la zi
0În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea integrală din limba chineză a unui interviu acordat publicației The Paper de către Chen Zhiwu (陈志武), economist chinez de prestigiu internațional, specializat în finanțe, economie politică și dezvoltare economică.
Cu o carieră academică solidă atât în Occident, cât și în China, domnul Chen a predat peste un deceniu la Universitatea Yale, iar în prezent este director al Institutului de Studii Umaniste și Sociale din cadrul Universității din Hong Kong și profesor titular la Facultatea de Economie și Management. Recunoscut pentru analizele sale despre economia chineză, piețele financiare și raporturile dintre stat și piață, Chen oferă în această discuție o interpretare, din perspectiva chineză, a actualelor transformări globale.
Tematica centrală a interviului gravitează în jurul sfârșitului globalizării așa cum o cunoșteam, o eră a comerțului liber și a interdependenței economice, și evidențiază ascensiunea alianțelor regionale ca nouă normă în arhitectura economică și politică globală. Expertul scoate în evidență impactul politicilor tarifare ale administrației Trump, riscurile decuplării sino-americane, vulnerabilitățile sistemului internațional bazat pe reguli și implicațiile unei posibile reconfigurări a ordinii mondiale.
Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolului menționat mai sus:
Interviu exclusiv | Chen Zhiwu: Prăbușirea sistemului global de comerț liber marchează sfârșitul globalizării – alianțele regionale vor deveni noua normă
Imprevizibilitatea lui Trump zguduie din nou lumea.
Pe 9 aprilie, ora locală, la mai puțin de 13 ore după intrarea în vigoare a noii politici privind „furtuna tarifară”, președintele american Donald Trump a anunțat pe platformele de socializare suspendarea,pentru o perioadă de 90 de zile, a aplicării tarifelor vamale majorate reciproc pentru anumite țări. Tariful de bază de 10% rămâne în vigoare, însă taxa vamală aplicată produselor chinezești va fi crescută la 125%. Ca reacție, Ministerul Comerțului și Ministerul de Externe ale Chinei au emis, pe rând, declarații oficiale.
Potrivit The New York Times, patru persoane cu cunoștință directă despre decizia președintelui au dezvăluit că volatilitatea accentuată a piețelor globale din ultimele zile, în special creșterea rapidă a randamentelor obligațiunilor guvernamentale americane, l-a determinat pe Trump să își ajusteze poziția pe 9 aprilie. Acesta s-a temut că „pariurile sale tarifare” s-ar putea transforma rapid într-o criză financiară. Dar, spre deosebire de alte crize din ultimele două decenii, de această dată responsabilitatea directă ar aparține unei singure persoane.
În ultimele săptămâni, întreaga lume a fost bulversată, derutată și profund îngrijorată de politica impredictibilă și în continuă schimbare a lui Trump. Care sunt, de fapt, motivele și obiectivele din spatele declanșării unui „război tarifar global”? Este această politică vamală doar un instrument de negociere sau o strategie pe termen lung? Ce implicații ar avea izbucnirea unui conflict comercial global? Și cum ar trebui să reacționeze celelalte țări?
În dimineața zilei de 10 aprilie, Chen Zhiwu, director al Institutului de Studii Umaniste și Sociale al Universității din Hong Kong și profesor titular de finanțe la Facultatea de Economie și Management, cu peste zece ani de experiență didactică la Universitatea Yale, în domeniul economiei financiare, a acordat un interviu în exclusivitate publicației The Paper. În cadrul acestuia, el a oferit o analiză și o interpretare aprofundată a problemelor menționate mai sus.
Expertul a subliniat că China ar trebui să continue să depună toate eforturile pentru a proteja ordinea internațională bazată pe reguli și pentru a susține autoritatea organizațiilor multilaterale precum ONU și OMC (Organizația Mondială a Comerțului). Potrivit acestuia, menținerea deschiderii economice către exterior și cultivarea unor relații prietenoase cu alte țări sunt aspecte esențiale. Chiar dacă contextul internațional se schimbă, China ar trebui, în opinia sa, să rămână fidelă strategiei „dublei circulații”, maximizând cooperarea economică externă, în paralel cu întărirea capacității economiei interne de a se autosusține.
Interviul integral:
Originea războiului tarifar și intențiile strategice
The Paper: Ieri, după mai multe zile consecutive de scăderi pe bursele internaționale, președintele american Donald Trump a anunțat suspendarea, timp de 90 de zile, a noilor măsuri privind „tarifele de reciprocitate” aplicate anumitor țări. În același timp, însă, a majorat tarifele pentru produsele chinezești până la 125%. Cum interpretați această decizie? Este vorba de o concesie tactică în cadrul negocierilor sau de o schimbare de direcție strategică?
Chen Zhiwu: Schimbările frecvente în politica tarifară a administrației Trump nu sunt deloc surprinzătoare. Încă din primul său mandat a devenit evident că acesta ia adesea decizii reactive, bazate pe evoluțiile zilnice din actualitate și pe dinamica politică de moment. Totuși, nu putem spune că acțiunile sale sunt complet lipsite de un cadru strategic sau de o logică de fond. În opinia mea, Trump consideră tarifele vamale un instrument cu dublă funcție: strategică și tactică. Ele sunt, pe de o parte, un mijloc de a promova anumite reforme structurale interne, iar pe de altă parte, un mecanism de presiune în cadrul negocierilor internaționale.
Dintr-o perspectivă strategică, putem înțelege mai bine poziția sa analizând opiniile consilierilor care îl înconjoară. Aceștia susțin, în general, că ascensiunea economică a Statelor Unite în secolul al XIX-lea până la Primul Război Mondial a fost strâns legată de un sistem fiscal bazat preponderent pe veniturile din taxe vamale. În acea perioadă, SUA nu introduseseră încă impozitul pe venit personal, iar taxarea companiilor era, de asemenea, modestă. Astfel, bugetul federal era susținut în principal prin tarifele aplicate importurilor.
După anul 1913, când SUA au introdus impozitul pe venit și, ulterior, au crescut semnificativ povara fiscală, tarifele au fost reduse considerabil. Din perspectiva lui Trump și a echipei sale, acest nou model fiscal a slăbit treptat puterea economică a Americii și i-a diminuat statutul global. De aceea, ei promovează revenirea la o politică a tarifelor ridicate, ca parte a unei reconfigurări a structurii fiscale naționale care ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului lor declarat: „Make America Great Again” – „Să facem America din nou puternică”.
În acest context, majorarea tarifelor vamale aplicate produselor provenite din China și din alte țări nu are doar un rol de presiune în cadrul negocierilor, ci reflectă și intenția de a restabili tarifele ca sursă esențială de venituri pentru bugetul federal al Statelor Unite. De exemplu, în anul 2023, veniturile totale din tarife vamale ale guvernului federal american s-au ridicat la puțin peste 100 de miliarde de dolari. Pentru ca Donald Trump să își poată respecta promisiunea de reducere a impozitelor, care ar însemna o scădere anuală de peste 500 de miliarde de dolari a veniturilor din impozitul pe venit, este necesară compensarea acestei pierderi printr-o creștere semnificativă a veniturilor din tarife. Concret, acest lucru ar presupune o majorare de aproape cinci ori a veniturilor actuale din taxe vamale, obiectiv ce ar putea fi atins doar prin impunerea unor tarife mai mari asupra principalelor economii exportatoare către SUA, precum China și Uniunea Europeană.
Un al doilea obiectiv strategic major este acela de a limita extinderea exporturilor și dezvoltarea economică a Chinei. Prin politicile sale tarifare agresive, Statele Unite urmăresc să determine și alte economii (precum Vietnam, Japonia sau statele membre ale Uniunii Europene) să aplice la rândul lor tarife vamale mai mari pentru produsele chinezești. Scopul este formarea unei „alianțe tarifare” internaționale, un front comun menit să ridice bariere comerciale împotriva Chinei.
În concluzie, politica tarifară promovată de administrația Trump nu este o măsură de moment, ci face parte dintr-un plan mai amplu, legat de restructurarea sistemului fiscal american și de strategia geopolitică globală. Iar în centrul acestei strategii se află abordarea dură față de China, considerată un pilon esențial în arhitectura de putere economică propusă de fostul președinte american.
Foto: Tokyo, Japonia – 3 februarie 2025, ora locală. Un trecător trece prin fața panoului electronic al Bursei de Valori din Tokyo, unde este afișat indicele Nikkei 225. Pe fondul indiciilor din piețele futures americane că Wall Street ar putea înregistra noi scăderi din cauza politicilor tarifare dure impuse de președintele Trump, indicele bursier Nikkei a suferit o nouă scădere semnificativă în data de 7 aprilie
The Paper: În afară de cele menționate, există vreo legătură strânsă între războiul tarifar și strategiile propuse de Trump privind „securitatea economică” și „repatrierea producției industriale”?
Chen Zhiwu: Așa este, acesta este, într-adevăr, unul dintre elementele centrale ale logicii din spatele politicii sale. Însă, dintr-o perspectivă realistă, Trump și principalii săi consilieri economici sunt perfect conștienți de faptul că o restructurare profundă a industriei americane este extrem de dificil de realizat. În primul rând, costul forței de muncă în Statele Unite este mult mai ridicat decât în țări precum China, statele din Asia de Sud-Est sau America Latină. Acest factor face ca repatrierea pe scară largă a sectoarelor tradiționale de producție, precum construcțiile navale, industria auto sau industria farmaceutică, să fie nerealistă. În plus, în ultimii ani, competențele din sectorul manufacturier american s-au deteriorat semnificativ, ceea ce face ca o transformare pe scară largă să fie și mai dificilă.
În acest context, administrația Trump a încercat să promoveze repatrierea producției în anumite industrii strategice. De exemplu, în domeniul semiconductorilor, administrația a exercitat presiuni asupra companiei TSMC (Taiwan Semiconductor Manufacturing Company) pentru a investi sute de miliarde de dolari în construirea de fabrici în Statele Unite; în industria farmaceutică, aproximativ 90% dintre ingredientele active din medicamentele utilizate în SUA sunt importate, iar 60% dintre acestea provin din China; în construcția de nave, Statele Unite se confruntă în prezent cu un deficitde capacitate, inclusiv în ceea ce privește producția de nave militare. Pentru aceste domenii considerate critice pentru securitatea națională, guvernul american intenționează să stimuleze repatrierea producției prin impunerea de tarife vamale și alte măsuri de presiune politică.
În schimb, în cazul industriilor cu valoare adăugată redusă, precum confecțiile, încălțămintea, electronicele de larg consum și mobilierul, guvernul american nu își propune cu adevărat repatrierea acestora, deoarece, din perspectiva costurilor și a eficienței, acest obiectiv este aproape imposibil de realizat.
The Paper: Din punct de vedere istoric, a existat vreo situație în care strategia de „reconstruire a industriei prin tarife vamale” să fi avut succes? Ar putea Statele Unite să urmeze o cale similară?
Chen Zhiwu: Din punct de vedere istoric, exemple precum cele ale celor „celor patru tigri asiatici” (Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong și Singapore) arată că, în fazele inițiale de dezvoltare, aceste economii au promovat creșterea sectorului manufacturier prin politici de protecție tarifară și de substituire a importurilor. Barierele vamale au oferit atunci un spațiu de protecție pentru companiile locale, permițându-le să recupereze decalajele tehnologice față de actorii internaționali avansați și să realizeze, treptat, modernizarea industrială.
Există însă și exemple de eșec. De pildă, India a instituit, în trecut, tarife vamale și bariere non-tarifare chiar mai ridicate decât cele aplicate de China sau de cele patru „tigri asiatici”, însă rezultatul a fost contrar așteptărilor: aceste politici au redus motivația companiilor de a rămâne competitive. Din cauza absenței presiunii concurențiale de pe piață, multe dintre întreprinderile indiene au rămas blocate într-o zonă de confort, iar progresul tehnologic și creșterea calității produselor au fost lente.
În anii 1980, venitul mediu pe cap de locuitor în India era cu aproximativ 50% mai mare decât cel din China, însă în deceniile care au urmat, China a reușit să depășească India, iar politicile protecționiste excesive ale acesteia din urmă au jucat un rol important în această inversare a traiectoriei economice.
Comparativ, provocările cu care se confruntă Statele Unite sunt mult mai mari. Costul forței de muncă în Statele Unite este semnificativ mai ridicat decât în țări precum India și alte economii emergente, iar structura forțată a lucrătorilor industriali s-a schimbat profund. Drept urmare, majoritatea economiștilor consideră că probabilitatea ca Statele Unite să reușească să își repatrieze industria prin tarife vamale este extrem de scăzută.
The Paper: Trump a comparat politica „tarifelor de reciprocitate” cu o „operație chirurgicală”, susținând că „operația a avut succes și pacientul se află pe drumul recuperării”. Totuși, mulți economiști consideră că acest demers va crește prețurile și va dăuna intereselor atât ale întreprinderilor, cât și ale consumatorilor. Cum interpretați dumneavoastră cele două puncte de vedere?
Chen Zhiwu: Există constrângeri practice serioase asupra acestei abordări de tip „terapie de șoc”, în special în cadrul sistemului politic al Statelor Unite, ceea ce face dificilă promovarea acesteia într-un mod durabil. Statele Unite au o democrație reprezentativă, iar oficialii guvernamentali sunt aleși de popor, ceea ce înseamnă că orice politică trebuie să țină cont de sentimentele publicului. Dacă se impun tarife de peste 100% asupra mărfurilor chinezești, un număr mare de companii chineze vor fi blocate să exporte pe termen scurt, iar comercianții cu amănuntul din SUA, precum Amazon și Walmart, se vor confrunta și ei cu tensiuni în lanțul de aprovizionare din cauza întreruperilor comenzilor. Lipsa produselor și creșterea prețurilor se vor produce aproape simultan, ceea ce se va transforma în cele din urmă într-o nemulțumire puternică în rândul alegătorilor față de partidul de guvernământ și chiar va declanșa tulburări sociale.
Odată ce rafturile vor fi goale și prețurile vor crește, clasa de mijloc și grupurile cu venituri mici din Statele Unite vor fi primele care vor suporta consecințele, iar acestea sunt principalele grupuri de alegători în timpul alegerilor. Prin urmare, este dificil să se susțină o astfel de politică, atât din perspectivă politică, cât și economică.
The Paper: Deci putem înțelege că factori precum presiunea inflaționistă, scăderea pieței de consum, scăderea susținerii alegătorilor și opoziția din interiorul și din afara partidului pot limita în cele din urmă direcția politicii tarifare?
Chen Zhiwu: Da. Reacția dramatică a piețelor bursiere și de obligațiuni din SUA din ultimele zile îl forțează deja pe Trump să își ajusteze poziția. Acest lucru arată că există mai multe forțe în sistemul socio-politic și în mecanismul de piață al SUA care îl verifică și îl echilibrează pe președinte.
Chiar dacă anumite forțe instituționale sunt limitate temporar, alte forțe precum piața, mass-media, electoratul, comunitatea de afaceri joacă, de asemenea, un rol, iar aceste politici nu pot fi implementate fără restricții.
Piețele financiare devin un nou câmp de luptă, globalizarea se apropie de sfârșit.
The Paper: The New York Times și CNN au dezvăluit în data de 10 aprilie că Trump a decis să suspende impunerea de tarife aseară, în mare parte pentru că era îngrijorat că fluctuațiile bruște ale piețelor de obligațiuni și de valori din ultimele zile ar putea declanșa o criză financiară. Se extinde războiul tarifar în sectorul financiar?
Chen Zhiwu: Într-adevăr. Trump însuși a dat semne de astfel de îngrijorări pe contul său de socializare (Truth Social). În acest proces, răspunsul Chinei este crucial. Pe 3 și 4 aprilie (la două zile după ce Trump a anunțat războiul tarifar), prețurile trezoreriei americane au crescut brusc, ceea ce înseamnă că ratele dobânzilor de pe piață au scăzut rapid, indicând faptul că titlurile de stat americane sunt încă în joc ca activ global de refugiu.
Însă în această săptămână, răspunsul politic al Chinei a declanșat fluctuații bruște ale pieței. China a răspuns cuprinzător atât pe piața de valori, cât și pe cea valutară. Această situație a început să îngrijoreze piețele globale, în special pe deținătorii majori de titluri de stat americane, inclusiv investitorii instituționali din Europa. Drept urmare, pe 7 și 8 aprilie, un număr mare de investitori care dețineau titluri de stat americane au început să vândă, temându-se că vânzarea de către China a datoriei americane sau deprecierea continuă a yuanului ar slăbi atractivitatea globală a activelor în dolari americani.
The Paper: Cum vor răspunde China, UE, ASEAN și alte economii la o nouă rundă de escaladare a tarifelor Statelor Unite? Este posibil să se formeze un fel de mecanism temporar de coordonare pentru a face față în comun protecționismului comercial al SUA?
Chen Zhiwu: În următorii 10-20 de ani, relațiile economice internaționale se vor baza mai mult pe alianțe regionale. Va fi dificil să se reproducă pe termen scurt un sistem global de liber schimb care să se întindă pe cinci continente și să acopere toate tipurile de medii instituționale și culturale, așa cum a fost cazul în trecut. Este mai probabil să apară noi căi de cooperare între țările regionale cu tradiții culturale similare și complementarități economice puternice. Se așteaptă ca acestea să formeze noi alianțe regionale în domeniile tarifelor, comerțului și investițiilor.
Barierele comerciale și diferențele politice dintre diferitele alianțe regionale vor deveni din ce în ce mai evidente, iar dificultatea cooperării transregionale va crește semnificativ. China susține promovarea unei ordini mondiale multipolare, dar aceasta înseamnă că viitoarea guvernanță globală va fi mai descentralizată și mai puțin dependentă de o singură țară dominantă. În procesul de stabilire a ordinii multipolare, războaiele tarifare și războaiele comerciale sunt produse secundare aproape inevitabile. Acesta nu este doar un joc între China și Statele Unite, ci și un conflict structural în procesul de tranziție a lumii către „deglobalizare”.
The Paper: Este posibil să credem că globalizarea se apropie de sfârșit? Este logica globalizării înlocuită de „regionalizare” și „cercuri de parteneriate”?
Chen Zhiwu: Se poate spune că această tendință este deja evidentă. Un moment marcant a fost Conferința de Securitate de la München de la începutul acestui an, unde am văzut cum alianțele tradiționale din țările dezvoltate au început să se dezintegreze. Țările din Europa de Vest, Canada și alte țări și-au pierdut încrederea în Statele Unite și chiar consideră Statele Unite ca un concurent sau un potențial adversar. Această schimbare a făcut ca ordinea globală bazată pe reguli să cedeze treptat locul „principiului forței”.
Noua ordine internațională nu se mai bazează pe formularea comună și pe respectarea normelor, ci seamănă mai degrabă cu un joc al puterii - cine are „pumnul” mai mare, are mai multe de spus. În acest model, țările care nu au influență vor pierde dreptul la replică și nu pot decât să accepte pasiv regulile stabilite de țările puternice.
Această tendință a zdruncinat major fundamentul instituțional al globalizării. Fără reguli comune care să o susțină, comerțul echitabil și comerțul liber sunt greu de menținut. Ceea ce trăim nu este doar regresul globalizării, ci și deconstrucția întregii structuri instituționale globale.
Transformarea care are loc în prezent marchează în mod fundamental sfârșitul erei globalizării bazate pe reguli, libertate și deschidere. Nu numai că asistăm la prăbușirea ordinii internaționale bazate pe norme, dar și conceptul de liber schimb este contestat, iar schimburile culturale și demografice sunt din ce în ce mai mult înlocuite de conflicte geopolitice și ideologice.
Privind retrospectiv la ultimele patru decenii, începând cu anii 1980, globalizarea s-a bazat pe progresele tehnologice, în special pe revoluția internetului, care a aplatizat treptat lumea și a apropiat țările. A fost o „perioadă de lună de miere” rară - o perioadă în care sisteme, culturi și credințe diferite își puteau lăsa deoparte diferențele și se puteau concentra pe obiective de dezvoltare comune: să facă bani, să învețe, să cerceteze, să facă comerț și să coopereze.
Cu toate acestea, în ultimul deceniu, diferențele de identitate, valori și sisteme politice au fost din nou amplificate și au devenit o dimensiune importantă pentru măsurarea relațiilor de stat. Odată ce acești factori vor domina relațiile internaționale, ei vor duce inevitabil la așa-numita „ciocnire a civilizațiilor”, conflicte instituționale sau conflicte ideologice.
În acest sens, situația cu care ne confruntăm astăzi este rezultatul inevitabil al boom-ului globalizării din ultimele patru decenii care se apropie treptat de sfârșit. Epoca de aur a „satului global” devine istorie.
Provocările decuplării economice chino-americane
The Paper: Cum echilibrează China „contramăsurile” și „extinderea deschiderii”? Trebuie ajustate sistemul și mecanismul de deschidere al Chinei?
Chen Zhiwu: Multe dintre practicile guvernului chinez pot continua să fie promovate, iar poziția sa externă este crucială. China ar trebui să continue să facă tot posibilul pentru a proteja ordinea internațională bazată pe reguli și pentru a menține autoritatea organizațiilor multilaterale precum Organizația Națiunilor Unite și Organizația Mondială a Comerțului. Este esențial să rămână deschisă către lumea exterioară și să mențină relații economice prietenoase cu toate țările. În ciuda schimbărilor din situația externă, China ar trebui să adere în continuare la strategia de circulație dublă, să maximizeze cooperarea economică externă și să consolideze capacitatea de autosusținere a economiei interne.
Cel mai bun și cel mai rău scenariu în viitor
The Paper: Care ar putea fi cel mai bun și cel mai rău scenariu pentru războiul tarifar în viitor? Patru ani mai târziu, Statele Unite și lumea pot reveni pe ,,calea cea bună”?
Chen Zhiwu: După tulburările provocate de Trump, este dificil pentru Statele Unite să revină la starea inițială. Trump nu numai că a subminat ordinea internațională bazată pe reguli, ci a provocat și daune pe scară largă statului de drept și sistemului de guvernare din Statele Unite. Aceste schimbări vor avea un impact profund asupra guvernării sociale și structurii politice a Statelor Unite. Statele Unite se vor confrunta în viitor cu o perioadă de turbulențe, care se vor răsfrânge inevitabil asupra întregii lumi.
Cel mai rău scenariu este ca lumea să intre într-o recesiune, similară cu Marea Criză Economică din 1930. Odată cu destabilizarea ordinii politice, economia globală ar putea fi aruncată într-un ciclu intern în care veniturile țărilor, ocuparea forței de muncă și spațiul de creștere ar fi comprimate. Iar scenariul cel mai optimist este ca din interiorul sistemului politic american să apară forțe de constrângere care să limiteze pagubele provocate de Trump, iar economia mondială să fie reparată ca urmare.
The Paper: Ați menționat că „furtuna tarifară” este doar începutul. Ce înseamnă că Statele Unite pot reconstrui ordinea mondială?
Chen Zhiwu: Politica lui Trump are un plan clar și a fost pusă în aplicare într-o serie de domenii, inclusiv guvernanța internă și reconstrucția ordinii internaționale. SUA încearcă să remodeleze ordinea comercială globală și să-și promoveze interesele unilaterale prin slăbirea încrederii aliaților occidentali. Această strategie nu afectează doar structura politică internă a Statelor Unite, ci și peisajul economic și comercial global, ceea ce ar putea declanșa turbulențe mai ample în viitor.
The Paper: În această eră a marilor schimbări, cum ar trebui să răspundă oamenii de rând?
Chen Zhiwu: Pentru oamenii de rând, primul lucru de făcut este să controleze riscurile și să facă investiții personale și familiale și aranjamente financiare bune. În perioade de turbulențe mondiale, securitatea activelor financiare este redusă, iar activele fizice precum aurul pot fi mai sigure. Prin urmare, modul de evitare a riscurilor și de conservare a activelor va fi esențial. În plus, este important să ne îmbunătățim adaptabilitatea, să fim atenți la schimbările din economia globală și să ne ajustăm strategiile de viață și de investiții pentru a face față posibilelor provocări din viitor.
Sursa: aici
Material realizat de Paula Toma și de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse din cadrul FUMN „Mircea Malița”.
Se încarcă comentariile...
