Adevăratele dezbateri: cortina Muntenegru

Ştirile sunt cinice. Vorbesc rece despre lucruri dure din jurul nostru. Acesta este rolul lor. Să transmită fără prea multe sentimente. Aşa sunt ele definite în manualele de jurnalism. Dar cum defineşti manipularea, voită sau involuntară?

Am urmărit de la distanţă tragedia din Muntenegru. 3 zile libere şi absenţa din redacţia  m-au transformat într-un simplu cititor. Ce am înţeles din toată povestea aceasta? O voi spune pe puncte.

• Un eveniment grav a fost ridicat la rang de doliu naţional. Cu tot respectul uman pe care-l port familiilor celor care erau în autocar, evenimentul nu este unul de doliu naţional. Nu am auzit dezbaterea asta când au murit soldaţi în Afganistan sau după explozia de la Mihăileşti. Numărul victimelor nu transformă un eveniment în doliu naţional.
• Dezbaterea din ultimele trei zile a acaparat scena publică, în majoritatea timpului cu subiecte despre care nu existau informaţii sau cunoştinţe concrete. În acelaşi timp, în România se produc lucruri grave, se aprobă propuneri de legi controversate şi ţara se transformă în timp ce noi stăm cu ochii lipiţi de sângele de pe ecrane. Atunci când vrei să faci un rechin să-şi piardă simţul direcţiei, trimite-i nişte sânge în partea cealaltă, la distanţă sigură de tine.
• Două subiecte care nu vor câştiga atenţia noastră, din cauza zgomotului de fond al accidentului din Muntenegru sunt esenţiale.

• Voi cita din materialul colegului Sebastian Zachmann, "Parlamentul s-a autoproclamat putere supremă în stat”: Astfel, prin introducerea sintagmei „forul suprem de dezbatere şi decizie“, Parlamentul se transformă în autoritate supremă, pentru că orice decizie adoptată de senatori şi deputaţi va fi obligatorie. Vă invit să citiţi mai departe accesând linkul acesta. E mult mai important decât festivalul unui carnagiu.
• De la colegii de la ”Gândul” vine informaţia următoare: Amendamentul lui Chiuariu prevede că judecătorii decid peste capul procurorilor dacă un dosar este sau nu trimis în judecată. Efectele amendamentului, explicate de specialiştii în drept pentru gândul, sunt următoarele: dosarele vor fi şi mai mult tergiversate, se dă posibilitatea ca un dosar să fie blocat din prima etapă iar judecătorul preia o atribuţie importantă a procurorului. Vă invit să citiţi şi materialul acesta, accesând linkul.

• Manipularea se face prin multe metode, s-au scris zeci de cărţi. Una dintre aceste metode se numeşte acapararea agendei publice. Agenda publică este reprezentată de subiectele cele mai importante ale unei zile. Presa poate face agenda, politicienii sau un eveniment neaşteptat. Sau toate cele trei elemente se combină. Presa poate cădea în capcana agendei publice şi pentru că unele lucruri sunt rumegate peste tot şi nu doreşte să rămână în urmă, să preia subiecte pe principiului surfingului. Mai exact, călărim valul, pentru că despre el se vorbeşte. Zilele acestea sunt pentru mine un exemplu de manipulare a agendei publice şi atragerea publicului către dezbaterea privind accidentul din Muntenegru. Lipsa informaţiilor, discuţiile, părerologia pot face manipularea mai eficientă. Accidentul din Muntenegru este important, dar dezbaterile asupra lui mi s-au părut în mare parte lipsite de substanţă.
• Care este subiectul important pentru mine în privinţa accidentului din Muntenegru? Dezbaterea asupra sistemului de transport din România. Autorizaţiile de transport se dau prea lejer, atestatele profesionale pentru şoferi sunt floare la ureche, iar în general există metode diverse pentru încălcarea prevederilor legii. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu exactitate la accident. De aici începem. Nu ştim. Era şoferul obosit? Schimburile obligatorii între cei doi şoferi au fost realizate cum trebuie? Era autocarul cu toate actele în regulă? Din experienţă şi informaţii proprii ştiu foarte bine cât de corupt şi stricat e sistemul de transport. Tahograful, cel care indică pauzele obligatorii ale şoferului, este măsluit şi batjocorit de majoritatea firmelor, pentru a fi mai „eficiente”. Şoferii profesionişti ştiu ce înseamnă să folosească un magnet pentru a da peste cap un tahograf funcţional sau a folosi două carduri pentru a evita pauzele. O fac voit? Nu. Niciun om normal la cap nu vrea să conducă 16 ore încontinuu. Dar se practică. Dezbaterea poate porni de aici.

Câteva concluzii personale: în calitate de cititor, nu de ziarist, vă sfătuiesc să citiţi cu atenţie. Să nu vă bazaţi pe o singură sursă de informaţii. Şi să priviţi dincolo de subiectul principal. Ştiţi voi, subiectele cu adevărat importante s-ar putea să fie pe la minutul 20 al jurnalului, s-ar putea să nu existe la Talk Show-urile de seară sau pe paginile principale ale ziarelor online. Atunci când vorbim despre implicarea cititorilor, ne referim şi la asta. Citiţi ceea ce vă oferim, dar luaţi-vă responsabilitatea de a ne indica şi ce să scriem. Şi uitaţi-vă în spatele cortinei.

Şi nu uitaţi, trăiţi ca-n „Matrix”. Ceea ce vedeţi s-ar putea să fie doar o realitate creată special ca să vă trezească anumite sentimente şi dezbateri, dar să vă îndepărteze de la realitate. Şi legat de Muntenegru: ştim că nu prea ştim nimic...