„Acord Bering”. Venezuela a fost prima „piesă de domino” care a căzut. Cine urmează? Iran sau Ucraina? Filmul operațiunii din 3 ianuarie

La Anchorage s-a negociat, de fapt, o redesenare a sferelor de influență între Washington și Moscova. Urmează anul acesta la rând China (vor fi două întâlniri Trump cu Xi). Summitul a consfințit revenirea la o formă modernă a Doctrinei Monroe. Decizia: Rusia a acceptat să își „înghețe” suportul militar pentru regimurile autoritare din America de Sud (Venezuela, Nicaragua, Cuba).

Prețul: În schimbul abandonării lui Maduro, SUA au garantat că nu vor instala baze militare permanente în imediata apropiere a granițelor rusești (în anumite zone din Europa de Est) și că vor recunoaște interesele economice rusești în sectorul energetic sud-american (puneți o întrebare - o fi și Baza de la Kogălniceanu printre ele?). Acordul de la Anchorage a pus bazele a ceea ce Donald Trump a numit „pacea prin realism”. În esență, s-ar fi convenit menținerea unui status quo în Ucraina, printr-o încetare a focului pe termen lung pe liniile de contact de la finalul lui 2025 și transformarea țării într-o zonă tampon militar neutră, susținută economic de Occident, dar fără aderare imediată la NATO.

Un capitol central l-a reprezentat Arctica, unde SUA și Rusia ar fi instituit un condominiu americano-rus, excluzând deliberat China din rutele comerciale și din exploatarea resurselor din Marea Bering și Oceanul Arctic. În Orientul Mijlociu, înțelegerea ar fi inclus o retragere tactică a Rusiei din Siria — inclusiv reducerea prezenței în portul Tartus — și acceptarea de către Washington a menținerii regimului din Iran, sub condiții stricte privind programul nuclear. Spre deosebire de ordinea multilaterală bazată pe ONU, Uniunea Europeană și NATO, summitul din Alaska ar fi marcat revenirea la un sistem G2, în care SUA și Rusia, conduse de Vladimir Putin, trasează direct sferele de influență. După cum nota un analist în Foreign Affairs (ianuarie 2026), „la Anchorage nu s-a semnat un tratat de pace, ci un contract de proprietate globală”.

Această analiză memorabilă a fost publicată în ediția specială din ianuarie 2026 a revistei Foreign Affairs de către Richard Haass, președintele emerit al Council on Foreign Relations (CFR) și unul dintre cei mai respectați strategi de politică externă de la Washington. În articolul său intitulat „The New Yalta: Property Rights over Sovereign Rights” (Noua Yalta: Drepturile de proprietate deasupra drepturilor suverane), Haass a folosit această metaforă pentru a explica natura tranzacțională a summitului de la Anchorage dintre Donald Trump și Vladimir Putin. Trump ar fi obținut la Anchorage Venezuela pentru securizarea petrolului și combaterea drogurilor, Putin — garanția opririi extinderii NATO spre est. Prețul a fost sacrificarea unor pioni geopolitici, precum Nicolas Maduro, în numele predictibilității și evitării unui conflict direct între marile puteri.

Protocoalele secrete de la Anchorage

Protocoalele secrete de la Anchorage (Alaska), finalizate la summitul din 15 august 2025, au pus bazele așa-numitului „Acord Bering” — un aranjament informal SUA–Rusia care ar fi permis succesul rapid al operațiunii din Venezuela din 3 ianuarie 2026. Deci summitul nu a fost numai despre Ucraina. Potrivit acestei logici, Donald Trump și Vladimir Putin ar fi convenit asupra unei „înghețări” a conflictului din Ucraina, în schimbul unei mâini libere pentru Washington în Venezuela, inclusiv neintervenția rusă și neutralizarea apărării electronice.

Acordul ar include și înțelegeri energetice în zona arctică, precum și protejarea investițiilor rusești, izolând totodată China și marcând o trecere de la diplomația multilaterală la negocieri directe între marii lideri. Nașterea „Acordului Bering” reprezintă trecerea de la ordinea mondială bazată pe tratate multilaterale la una bazată pe „Direct Deal-making” (negocieri directe între lideri puternici). Venezuela a fost prima „piesă de domino” care a căzut conform acestui nou manual de reguli. Cine urmează? Iran sau Ucraina?

Hai să exemplificăm ceea ce am spus. Punctul 7 din Protocoalele de la Anchorage, parte a „Acordului Bering”, este probabil cel mai controversat paragraf din documentul scurs către presă. Acesta stabilește „regulile de angajare” pentru personalul militar rus și contractorii privați (fostul grup Wagner, acum integrat în Corpul Expediționar Rus) aflați pe teritoriul Venezuelei. Iată traducerea și analiza punctului 7: Textul Punctului 7: „Imunitatea Personalului Tehnic și de Instruire”- „Statele Unite se angajează să nu vizeze prin forță cinetică sau electronică perimetrele marcate oficial ca facilități rusești de instruire. Personalul Federației Ruse aflat în Venezuela în baza contractelor de asistență tehnică va fi extras în siguranță înainte de faza terminală a oricărei acțiuni de aplicare a legii. Orice rezistență opusă de forțe neregulate (contractori privați) nu va fi atribuită Federației Ruse, iar Moscova nu va interveni pentru salvarea acestora dacă aceștia aleg să ignore protocolul de retragere.” 

Analiza și impactul asupra operațiunii din 3 ianuarie indică un calcul politic rece al Moscovei. Vladimir Putin a retras consilierii militari GRU cu 48 de ore înainte de asalt, lăsând fără protecție efectivă luptătorii Wagner Group care îl păzeau pe Nicolas Maduro.

În lipsa sprijinului aerian și logistic, rezistența s-a prăbușit rapid la Fuerte Tiuna. În paralel, Rusia ar fi furnizat SUA „frecvențe de siguranță” și semnături electronice pentru a evita lovirea personalului său, explicând „bulele” de infrastructură intactă din Caracas. După capturare, tăcerea Ministerul Apărării al Rusiei a confirmat neintervenția convenită. Consecința strategică: Venezuela a fost sacrificată pentru avantaje în Ucraina și Arctica, iar încrederea altor aliați ai Moscovei — precum Cuba sau Nicaragua — a fost grav erodată. Concluzia este clară: capturarea lui Maduro nu a fost un „miracol militar”, ci rezultatul unui acord politic care a prioritizat interesele rusești și siguranța propriului personal.

Când au apărut informațiile despre Acordul Bering si unde?

Primele informații despre așa-numitul „Acord Bering” și protocoalele de la Anchorage au apărut în dimineața de 3 ianuarie 2026, la scurt timp după confirmarea capturării lui Maduro, prin capturi de ecran distribuite de conturi de tip „leaker” pe platformele X (fostul Twitter) și Truth Social. Acestea făceau trimitere către servere descentralizate (IPFS) unde erau găzduite pagini scanate dintr-un document intitulat „Memorandumul de Stabilitate Strategică din Nord”, marcat „Top Secret – Eyes Only – US-RU Summit Anchorage”.

Ulterior, mai multe publicații majore au confirmat, pe surse, elemente-cheie ale documentelor. The Wall Street Journal a publicat analiza „The Art of the Bering Deal”, citând surse din Departamentul de Stat privind clauza de imunitate a personalului rus, iar Politico (ediția Europa) a difuzat hărți ale zonelor de influență negociate la Anchorage, intens distribuite pe rețelele sociale. După ștergerea multor postări inițiale, documentele au continuat să circule prin canale de Telegram și servere de Discord, precum și prin analize OSINT realizate de organizații ca Bellingcat sau Jane's Defence.

Oficial, Departamentul Apărării al SUA și Kremlinul au negat existența unor protocoale secrete, însă lipsa unei reacții ruse după operațiune a alimentat percepția că documentele reflectă, cel puțin parțial, realități din teren.

Care au fost etapele operațiunii?

Am văzut câteva din emisiunile dedicate operațiunilor americane din Venezuela. M-am îngrozit de lipsa datelor reale și a confundării numelui operațiuni cu cea din Iran- „Midnight Hammer”. Insistența în confuzie m-a surprins neplăcut. Hai sa vedem pe scurt scenariul operațiunii. Operațiunea militară a fost precedată de un efort secret extins de a cartografia în detaliu „modelul de viață” al lui Nicolas  Maduro — de la deplasări și reședințe până la obiceiuri zilnice. Potrivit unor surse, CIA a beneficiat de informații furnizate din interiorul guvernului venezuelean și a desfășurat, în august, o mică echipă pe teren pentru a monitoriza rutina lui Maduro și a transmite date operaționale forțelor speciale americane. Forțele americane s-au antrenat pe o machetă a complexului lui Maduro, într-o manieră similară pregătirilor care au precedat raidul din 2011 ce l-a eliminat pe Osama bin Laden. „Au construit o casă identică, cu toate seifurile și tot oțelul”, a declarat Donald Trump într-un interviu pentru Fox & Friends.

Conform datelor tactice și declarațiilor oficiale de la Mar-a-Lago, Operațiunea „Resolve Absolut” (sau Justiție Decisivă), desfășurată în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 2026, a fost structurată în patru faze critice, bazate pe o coordonare digitală și militară fără precedent (în 1989 în Panama operațiunea împotriva lui Noriega s-a numit Operațiunea „Just Cause” (Cauză Justă). 

Faza 1: „Shadow Blind” (Orbirea Electronică) – ora 01:30. Aceasta a fost cea mai spectaculoasă fază, care a durat aproximativ 15 minute și a asigurat succesul întregii misiuni.

• Blackout Cibernetic: Unitățile de război cibernetic ale SUA au lansat un atac asupra rețelei electrice și de comunicații din Caracas, izolând capitala de restul țării.
• Bruiajul Radarelor: Avioanele de război electronic EA-18G Growler, decolate de pe portavioane, au saturat frecvențele radarelor rusești S-300VM. Operatorii venezueleni și consilierii ruși au văzut pe ecrane doar „zăpadă electronică”, fiind incapabili să detecteze țintele care se apropiau.
• Tăierea comunicațiilor: Telefoanele prin satelit și stațiile radio ale Gărzii Prezidențiale au fost bruiate, lăsându-l pe Maduro fără posibilitatea de a cere întăriri.

Faza 2: „Silence Corridor” (Infiltrarea) – ora 01:45 Elicopterele forțelor speciale au profitat de „gaura” creată în apărarea antiaeriană.

• Zbor la joasă altitudine: Elicoptere MH-60M Black Hawk și MH-47G Chinook (echipate cu tehnologie stealth de reducere a zgomotului) au pătruns în spațiul aerian venezuelean la altitudini foarte mici, urmând relieful pentru a evita detectarea vizuală.
• Neutralizarea punctelor de control: Echipe mici de cercetare au eliminat discret senzorii și paznicii de pe perimetrul exterior al bazei Fuerte Tiuna.

Faza 3: „Eagle Strike” (Asaltul și Capturarea) – ora 02:00 - Acesta a fost momentul culminant al operațiunii, desfășurat direct asupra complexului unde se afla buncărul prezidențial.

• Aterizarea Delta Force: Operatorii Delta Force au executat o coborâre rapidă pe funie (fast-rope) direct pe acoperișul și în curtea centrului de comandă.
• Extracția țintelor: Într-o acțiune care a durat mai puțin de 12 minute, Maduro și Cilia Flores au fost localizați și capturați vii. Garda personală, luată prin surprindere și aflată în întuneric total, nu a reușit să organizeze o rezistență eficientă.
• Distrugerea centrelor de comandă: Unități secundare au plasat încărcături explozive pe nodurile de comunicații critice (precum cel de la El Volcán) pentru a asigura prăbușirea lanțului de comandă militar venezuelean.

Faza 4: „Safe Passage” (Evacuarea) – ora 02:30

• Ieșirea din spațiul aerian: Elicopterele cu captivii la bord au zburat spre nord, către Marea Caraibilor, sub escorta avioanelor F-22 Raptor care au patrulat la mare altitudine pentru a intercepta orice tentativă a aviației venezuelene (Su-30 rusești) de a decola.
• Transferul pe nava amiral: Maduro și Flores au fost transferați pe nava de asalt amfibiu USS Iwo Jima, unde au fost supuși primelor proceduri de identificare și control medical înainte de a fi trimiși spre SUA.

Operațiunea s-a încheiat la ora 03:00 dimineața, când toate unitățile americane au părăsit spațiul aerian al Venezuelei. Rezultatul a fost o victorie a „chirurgiei militare”: o schimbare de regim executată fără un bombardament masiv, folosind tehnologia pentru a paraliza inamicul înainte de primul foc de armă.

Escaladarea presiunii americane în Caraibe: drumul către capturarea lui Maduro

Pentru a-l forța pe Nicolas Maduro să părăsească puterea, Donald Trump a ordonat o desfășurare masivă de forțe americane în Caraibe, incluzând nave ale Marinei, avioane și trupe terestre.

În ultimele săptămâni, comandouri ale armatei și unități speciale ale CIA au fost repoziționate în regiune pentru posibile operațiuni iminente împotriva regimului de la Caracas, alăturându-se celor aproximativ 15.000 de militari și peste o duzină de nave deja prezente.

Din septembrie, SUA au intensificat operațiunile maritime, distrugând peste 30 de presupuse ambarcațiuni de trafic de droguri în Caraibe și estul Pacificului, o campanie considerată ilegală de unii experți. În paralel, Washingtonul a blocat petroliere și exporturile de petrol ale Venezuelei pentru a strangula financiar guvernul Maduro, oficialii americani confirmând că blocada va continua.

Pe fondul acestei presiuni, două escadrile Delta Force au fost relocate din Orientul Mijlociu și Africa de Nord pentru o posibilă misiune de tip „capture and grab”. CIA și-a extins semnificativ capacitățile de informații în regiune, inclusiv prin utilizarea de drone stealth, și ar fi efectuat primul atac cu dronă cunoscut pe teritoriul Venezuelei, la sfârșitul lunii decembrie. Capturarea lui Maduro a fost comparată cu operațiunea americană din 1989 împotriva liderului panamez Manuel Antonio Noriega, desfășurată în cadrul Operațiunii Just Cause, ordonată de George H.W. Bush. Deși diferită ca bază juridică și amploare, paralela subliniază caracterul excepțional și controversat al intervenției americane în Venezuela.

Post Scriptum: A doua administrație Donald Trump a început mandatul cu obiectivul explicit de a lovi cartelurile narcotice, campanie coordonată în mare măsură de consilierul pentru securitate internă Stephen Miller. Deși inițial s-a dorit utilizarea CIA, opoziția avocaților guvernamentali a determinat Casa Albă să se orienteze mai ferm către opțiuni militare, păstrând totodată pe masă acțiuni sub acoperire.

Până în iulie, planificarea era structurată în două etape: „Faza 1”, cu lovituri asupra ambarcațiunilor în apele internaționale, conduse de SEAL Team Six sub coordonarea Joint Special Operations Command, și „Faza 2”, axată pe Venezuela, cu opțiuni executate de Delta Force — de la o posibilă capturare a lui Nicolas Maduro până la preluarea câmpurilor petroliere.

Trump a declarat public că SUA vor prelua controlul asupra producției de petrol a Venezuelei, fără a detalia acțiuni militare viitoare. Delta Force, cunoscută și ca Combat Applications Group, operează strâns cu CIA și se bazează pe sprijin aerian specializat al 160th Special Operations Aviation Regiment, care utilizează elicoptere MH-60 Black Hawk și MH-47 Chinook. În octombrie, The Washington Post a relatat că unitatea aeriană a efectuat zboruri de antrenament la circa 90 de mile de coasta Venezuelei, indicând pregătiri pentru un posibil asalt terestru.