A expirat termenul pentru obţinerea Autorizaţiei de Incendiu: IGSU să înceapă cu clădirile publice

Începând cu 30 septembrie a expirat termenul până la care se putea obţine Autorizaţia de Securitate la Incendiu, fără a exista pericolul închiderii. Este de aşteptat să apară controale tematice ale inspectorilor IGSU, dar ceea ce sperăm este ca aceştia să înceapă a aplica legea la clădirile publice aparţinând statului, sau cel puţin să fie o pondere echitabilă a controalelor.

Nu toate clădirile necesită autorizaţie de securitate la incendiu

Proprietarii de clădiri sau administratorii acestora trebuie să ştie faptul că  nu toate clădirile necesită în mod obligatoriu autorizaţie de securitate la incendiu.

Categoriile de clădiri care se supun acestei obligaţii legale sunt precizate în H.G. 571/2016 - privind aprobarea categoriilor de clădiri şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind Securitatea la Incendiu.

În mare, cam toate construcţiile sau spaţiile cu o suprafaţă mai mare de 600 mp, excepţie clădirile de locuit, necesită autorizaţie de securitate la incendiu. Şcolile, grădiniţele, spaţiile unde se îngrijesc bătrâni sau persoane cu dizabilităţi necesită, în general, aproape întotdeauna Autorizaţie de Securitate la Incendiu. Ori cele mai multe dintre acestea sunt în administrarea statului şi nimeni nu a băgat un leu pentru reabilitarea acestora.

Atenţie: nu înseamnă că dacă nu aveţi obligaţia obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu nu trebuie să respectaţi legea sau reglementările tehnice. Sancţiuni există şi pentru cei care nu necesită autorizaţie, dar care nu au luat măsuri pentru siguranţa utilizatorilor.

Cine are obligaţia: proprietarul sau utilizatorul?

Acest aspect este reglementat prin Legea 307 - privind apărarea împotriva incendiilor.

Astfel că: un proprietar poate să deţină o clădire care este conformă pentru o anumită situaţie, dar cu siguranţă să nu fie conformă pentru orice situaţie. Tocmai de aceea cel care foloseşte clădirea trebuie să se asigure fie că se duce într-o clădire conformă cu funcţiunea sa, fie că este dispus să realizeze investiţii pentru conformarea acesteia.

În cap. II din Legea 307 - privind apărarea împotriva incendiilor se precizează care sunt obligaţiile părţilor. Astfel că, la art. 19 sunt obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului. La punctele b) şi c) se precizează în clar administratorul are obligaţia:

b) să asigure identificarea, evaluarea şi implementarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor conform criteriilor stabilite;

c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora.

Astfel că obligaţia folosirii unei clădiri conform cu destinaţia sa certificată aparţine utilizatorului şi nu proprietarului. Proprietarul poate sta cu ea bine mersi nefolosită.

Dubla măsură? Închidem privatul şi ocolim statul?

Specialiştii se aşteaptă la o intensificare a controalelor tematice din partea pompierilor.

Corect ar fi ca aceste controale să nu vizeze doar clădirile în care funcţionează companii private. Numărul clădirilor care necesită autorizaţie este cu mult mai mare în domeniul public, iar aici putem aminti doar de şcolile şi grădiniţele ce sunt administrate de stat: aşa că ne aşteptăm la un număr mai mare de verificări la clădirile administrate de stat.

Dorim să vedem ca atunci când se dau amenzi şi se închid spaţii, acelaşi lucru să se întâmple şi cu clădirile statului. Sunt ministere, judecătorii, clădiri ale ministerului de interne (inclusiv cele ale I.S.U.), ş.a.m.d. care nu îndeplinesc condiţii elementare(datorită subfinanţării).

Căci toate instituţiile de control, nu doar ISU,  sunt ferme cu mediul privat, dar extrem de flexibile cu administraţiile de stat centrale sau locale. Ori dacă există legi făcute ele trebuiesc aplicate în mod echitabil. Nu te poţi aştepta ca privatul să facă ceea ce statul nu îşi permite cu propriile construcţii şi unde resursele sunt cu mult mai mari.

Rămâne să vedem dacă în perioada următoare se va veni cu modificări în vederea simplificării (procedura de obţinere este simplă, măsurile/condiţiile sunt uneori greu de atins din lipsa finanţării) sau vom asista la o nouă amânare.

Inspectorii au nevoie de un regulament clar care să precizeze totuşi situaţiile care duc la închiderea activităţii. Poţi să ai o clădire conformă şi să nu fi realizat procedura de autorizare. Asta nu înseamnă că acel spaţiu necesită a fi închis. Se ştie că autorizarea nu se face decât dacă măsurile sunt realizate 100%.

Este necesară o revizuire a categoriilor de clădiri care se supun autorizării

Categoriile de clădiri care se supun autorizării ar trebuie să fie stabilite după risc, după incidenţă. La acest moment nu pare a fi aşa. Avem şcoli care au o pondere mică la numărul de incendii, avem clădiri de birouri în care riscul este mic... dar ele ocupă un loc important în numărul clădirilor care necesită autorizaţie (majoritatea). Este imposibil ca să reuşească statul cu personalul şi specialiştii de care dispune, ca real să autorizeze în termen util, clădirile menţionate în acea listă.

La acest moment ea se dovedeşte a fi iraţională. Amintesc că acest lucru nu înseamnă că nu trebuie respectate regulile. Dar cum autorizăm noi 1.000.000 de clădiri cu câteva sute de inspectori şi zeci de specialişti? Vă spunem noi, că am făcut deja calculele: în câteva sute de ani.

Aviz sau autorizaţie

Revin asupra acestei confuzii: Avizul de securitate la incendiu reprezintă un document care confirmă să măsurile propuse pentru un spaţiu sunt conforme, nu că ele au fost implementate pe teren. Avizul se ia înainte de începerea lucrărilor, la faza de proiectare a acestora.

Autorizaţia de securitate la incendiu este cea care conferă dreptul de funcţionare deoarece ea confirmă că măsurile au fost implimentate pe teren (se obţine după execuţie).

O parte din autorităţile publice, mai ales cele locale, nu cunosc diferenţa dintre cele două şi emit autorizaţii de funcţionare pe baza Avizului, nu pe baza Autorizaţiei de Securitate la Incendiu. Ori de multe ori Avizul nu mai este implementat pe amplasament, adică măsurile propuse rămân doar pe hârtie.

Ministerul Dezvoltării, o piedică în calea procesului de autorizare

Principala piedică în calea procesului de autorizare nu o reprezintă ISU, aşa cum greşit se crede. Există o bază legală iar inspectorii trebue să o aplice: inspectorii nu fac legi, ei le aplică.

O serie de măsuri au fost considerate excesive atât de specialişti, cât şi de inspectorii IGSU, motiv pentru care s-au solicitat modificări de norme către Ministerul Dezvoltării. Acesta din urmă, deşi are propunerea de aproape de an, a întârziat să o publice.

Aceste modificări aşteptate fac ca o bună parte din clădiri să nu poată fi autorizate, sau cel puţin nu în limita logicii, iar activitatea ISU să fie parţial blocată.

ing. Marius LULEA
Verificator de proiecte la cerinţa fundamentală securitatea la incendiu, membru al Asociaţiei pentru Securitatea la Incendiu a Construcţiilor.