A doua viaţă a lui Băsescu
0
Vizita preşedintelui României Traian Băsescu la Chişinău, săptămâna trecută, a fost un prilej de frenezie naţională pentru unii şi mare agitaţie „patriotică“ pentru alţii.
Băsescu a fost primit ca un Mesia de primii, or, acesta se pliază aşteptărilor pe care le au mulţi dintre basarabeni de la un om politic. Este direct, aproape ca un basarabean, uneori la limita decenţei, şi, mai important, şi-a onorat în mare măsură promisiunile de a simplifica procedurile de acordare a cetăţeniei române foştilor supuşi ai Statului Român şi urmaşilor acestora.
În rest, pe basarabeni nu prea îi interesează politica lui Băsescu din România, or, dacă şi cunosc câte ceva, reţin doar părţile pozitive - că lupta cu corupţia, de exemplu, ca Făt-Frumos cu Balaurul. Şi tare le mai place basarabenilor cum Băsescu îi pune la punct pe ruşi (cum a fost la o conferinţă de presă când liderul de la Cotroceni, întrebat de un vorbitor rus agresiv de ce România urmează o politică de anexare a Republicii Moldova, i-a dat o replică scurtă şi fără drept de apel: „România nu are experienţă în anexarea altor state“).
Imaginea de la bine spre excelent pe care o are preşedintele României printre o mare parte a basarabenilor este nu doar rezultatul unor merite reale pe care le are Băsescu, dar şi al unei campanii mediatice bine puse la punct, al declaraţiilor populiste în care abundă discursurile lui Băsescu, de exemplu, cu privire la eventuala unire dintre România şi Republica Moldova, dar şi al unui dezinteres real al basarabenilor de a înţelege sau a urmări viaţa politică din dreapta Prutului. Este adevărat că nici românii din România nu manifestă pre mult interes faţă de politica din stânga Prutului.
Printre propunerile care au răsunat în timpul vizitei sale la Chişinău a fost una care l-a onorat în mod special pe Traian Băsescu – să devină preşedinte al Republicii Moldova după expirarea mandatului de preşedinte al României, în 2014. O propunere măgulitoare, pe care a comentat-o ulterior Elena Udrea, cunoscută pentru excesul său de zel şi relaţia specială cu Băsescu, aceasta nesfiindu-se să facă şi o paralelă cu Ioan Alexandru Cuza.
Ideea este interesantă, dar nu prea are şanse de izbândă, din mai multe motive. Printre cei care se vor opune ar fi nu numai Voronin, Tkaciuk şi Dodon, dar şi Filat, Leancă, Lupu, Plahotniuc, precum şi Ghimpu. Unicii lideri politici actuali care ar susţine deschis şi sincer candidatura lui Băsescu la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova ar fi, probabil, Dorin Chirtoacă şi, poate, Nicolae Timofti, dacă ultimul ar putea să decidă ceva de unul singur. Pasul decisiv îl poate face chiar el, preşedintele actual al Republicii Moldova, care ar putea să-i acorde cetăţenia moldovenească omologului său de la Bucureşti.
Gestul ar fi unul demn şi meritat de Băsescu, doar că ultimul nu va putea candida pentru Preşedinţie, deoarece legea îi interzice acest lucru, dar poate participa la alegerile parlamentare şi poate deveni, cel mult, premier. În eventualitatea desfăşurării acestui scenariu ipotetic, Băsescu le va încurca multor politicieni locali nu numai cărţile, dar şi afacerile.
Deşi, dacă s-ar ivi realmente această posibilitate, Băsescu ar fi votat cu siguranţă de o parte importantă a electoratului românofon din Republica Moldova, inclusiv de către cei care nu-i prea iubesc pe fraţii din dreapta Prutului. Pe de altă parte, intrarea eventuală a lui Băsescu în viaţa politică moldovenească ar avea ca efect imediat susţinerea deschisă de către Rusia a independenţei Transnistriei, ceea ce nici UE, nici SUA n-ar vrea să se întâmple.
Băsescu visează la o carieră internaţională după încheierea mandatului în 2014. Dar dacă nu-i vor merge cumva planurile la nivel internaţional, va fi aşteptat la Chişinău de multă lume nu numai cu braţele, dar şi cu inimile deschise. Numai să vrea cu adevărat. Fost marinar, Băsescu nu se teme de furtuni şi ar putea să le înfrunte şi pe cele politice din a doua, potenţiala sa patrie - mai mică, dar tot românească.
Se încarcă comentariile...
